Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Vasile Gionea - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecãtor
Miklos Fazakas - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea recursurilor declarate de cãtre Ministerul Public şi Bozdog Ovidiu Nicolae impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 81 din 15 iulie 1994.
La apelul nominal au lipsit pãrţile.
Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã ca recursul Ministerului Public a fost retras, iar recursul formulat de Bozdog Ovidiu Nicolae este declarat în termen şi motivat.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, soluţia pronunţatã fiind în concordanta cu prevederile constituţionale, precum şi cu reglementãrile internaţionale în materie.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinînd decizia atacatã cu recurs, motivele invocate, prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 81 din 15 iulie 1994, Curtea Constituţionalã a admis, în parte, excepţia de neconstituţionalitate privind art. 200 alin. 1 din Codul penal, invocatã de Bozdog Ovidiu Nicolae, Banu Ovidiu, Blaga Lucian, Stoica Iordan Ciprian, Hopris Florin Petru şi Nastase Gheorghe Cristian, şi a constatat ca prevederile acestui alineat sînt neconstituţionale în mãsura în care se aplica relaţiilor sexuale între persoane majore de acelaşi sex, liber consimţite, care nu sînt sãvîrşite în public ori nu produc scandal public. Totodatã, Curtea a respins excepţia privind art. 200 alin. 2 din Codul penal, invocatã de Bozdog Ovidiu Nicolae şi Blaga Lucian.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs Ministerul Public şi Bozdog Ovidiu Nicolae.
Cu privire la recursul Ministerului Public, întrucît, prin adresa nr. 45654/7420/P/1994 a Parchetului General de pe lîngã Curtea Suprema de Justiţie, procurorul general a comunicat ca, potrivit art. 330^4 din Codul de procedura civilã, îşi retrage recursul, urmeazã a se lua act de aceasta cerere.
Prin recursul formulat de Bozdog Ovidiu Nicolae se solicita admiterea lui şi modificarea deciziei atacate, în sensul de a se constata ca întreg articolul 200 din Codul penal este neconstitutional. În motivarea recursului se invoca, în principal, art. 8 din Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului, precum şi Amendamentul nr. 8 al Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei. Se susţine, în esenta, ca în recomandarea facuta prin amendamentul sus-menţionat de cãtre Adunarea Parlamentarã a Consiliului Europei nu se face nici o distincţie între adulti şi minori, fapta fiind unica, doar subiectii diferiţi. Întrucît aceasta distincţie nu se regaseste în Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului şi cum art. 20 alin. (2) din Constituţia României consacra principiul prioritatii normei de drept internaţional, se apreciazã ca instanta de contencios constituţional avea obligaţia sa declare ca fiind neconstitutional întreg articolul 200 din Codul penal.
Recursul nu este întemeiat.
Art. 200 alin. 1 din Codul penal prevede ca relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani. Alin. 2 al aceluiaşi articol prevede ca fapta prevãzutã la alin. 1, sãvîrşitã asupra unui minor, asupra unei persoane în imposibilitatea de a se apara ori de a-şi exprima vointa, sau prin constringere, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
În analiza motivelor de recurs este necesar a se face distincţie între criticile aduse deciziei în legatura cu prevederile alin. 1 şi criticile referitoare la prevederile alin. 2 ale art. 200 din Codul penal. Aceasta distincţie se impune deoarece dispoziţiile art. 200 alin. 1 din Codul penal au fost declarate neconstituţionale, în anumite condiţii, iar alin. 2 al aceluiaşi articol nu a fost declarat neconstitutional, excepţia fiind respinsã.
Cu privire la art. 200 alin. 1 din Codul penal, prin decizia recuratã s-a statuat ca prevederile respective sînt neconstituţionale în mãsura în care se aplica relaţiilor sexuale între persoane majore de acelaşi sex, liber consimţite, care nu sînt sãvîrşite în public ori nu produc scandal public. Recurentul susţine ca referirea la persoane majore nu ar fi conformã Amendamentului nr. 8 al Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei la Raportul asupra cererii de aderare a tarii noastre la acest consiliu, ceea ce evident este inexact, deoarece din cuprinsul acestui raport rezulta ca recomandarea are în vedere cerinta de a nu mai fi incriminate actele homosexuale, sãvîrşite în privat, între adultii care au consimţit la acestea.
Chiar dacã nu ar fi existat aceasta circumstantiere, soluţia nu putea fi alta ţinînd seama de prevederile art. 26 alin. (2) din Constituţie potrivit cãrora "Persoana fizica are dreptul sa dispunã de ea însãşi, dacã nu incalca drepturile şi libertãţile altora, ordinea publica sau bunele moravuri". Este evident ca relaţiile homosexuale cu un minor sau în public, ori care au produs scandal public, sînt contrare bunelor moravuri. De asemenea, astfel de relaţii aduc atingere şi ordinii publice ce ar putea fi grav afectatã datoritã consecinţelor unor asemenea relaţii în planul moralei publice. Din cuprinsul art. 8 din Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului rezulta ca dreptul persoanei la respectul vieţii sale private nu exclude atributul legiuitorului de a stabili mãsurile necesare într-o societate democrata, pentru apãrarea ordinii publice, protejarea sãnãtãţii, moralei, a drepturilor şi libertãţilor altora. Deci, acest drept poate fi exercitat numai atunci cînd el corespunde cerinţelor moralei şi ordinii publice şi nu aduce o atingere drepturilor altora. Recurentul absolutizeaza dreptul pe care îl are orice persoana la respectul vieţii sale private ca şi cum aceste cerinţe nici nu ar exista. O asemenea conceptie este însã contrarã principiilor statului de drept şi regimului nostru constituţional care presupun întotdeauna interpretarea sistematica a drepturilor cetãţenilor, ceea ce, în speta, înseamnã şi dreptul minorilor la protecţie, consacrat în art. 45 alin. (1) din Constituţie, precum şi a dreptului fiecãrui cetãţean de a pretinde statului sa apere morala publica şi bunele moravuri. Pentru aceste motive, criticile fãcute de recurent referitoare la prevederile art. 200 alin. 1 din Codul penal sînt nefondate.
În legatura cu alin. 2 al art. 200 din Codul penal, trebuie menţionat ca în motivarea recursului nu se face o critica specialã acestor dispoziţii. În afarã considerentelor expuse cu privire la alin. 1, trebuie subliniat faptul ca alin. 2 al art. 200 din Codul penal se referã, în principal, la sãvîrşirea faptei fãrã consimtamint. Acest lucru rezulta din enumerarea subiectilor pasivi arãtaţi de alin. 2 al art. 200: minori, persoane în imposibilitatea de a se apara ori de a-şi exprima vointa, sau prin constringere. În simile ratio, aceasta este şi situaţia minorului. Fata de prevederile art. 26 alin. (1) din Constituţie, care instituie obligaţia autoritãţilor publice de a respecta viata intima, familialã şi privatã, evident ca dispoziţiile sale au în vedere protecţia impotriva violarii acestui drept de cãtre oricine, inclusiv de cãtre persoanele fizice. Or, stabilirea de relaţii homosexuale fãrã liber consimtamint, cît şi, în general, stabilirea de relaţii sexuale între persoane de sex opus fãrã liber consimtamint constituie o încãlcare evidenta a dreptului prevãzut de art. 26 alin. (1) din Constituţie privind respectarea şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private a cetãţenilor.
De altminteri, interpretarea data în decizia recuratã nu contravine nici art. 8 din Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului, care prevede ca amestecul unei autoritãţi publice în viata privatã a cuiva nu este, prin ea însãşi, condamnabila cîte vreme ea are loc potrivit legii şi în interesul apãrãrii unor valori morale ori al protejãrii drepturilor altora.
Fata de cele arãtate, rezulta ca nici critica facuta de recurent deciziei atacate cu privire la art. 200 alin. 2 din Codul penal nu este fondatã.
Examinînd şi din oficiu decizia recuratã, se constata ca nu sînt motive care sa justifice modificarea ei, astfel ca recursul urmeazã a fi respins.
Vazind şi prevederile art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A c) şi ale art. 25 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Ia act de retragerea recursului declarat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 81 din 15 iulie 1994.
2. Respinge recursul declarat de Bozdog Ovidiu Nicolae impotriva aceleiaşi decizii.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 7 decembrie 1994.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat-asistent,
Constantin Burada
------------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
