Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 136 din 23 aprilie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (3), art. 3, 5 si art. 48 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 461 din 28 iunie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (3), art. 3, 5 şi <>art. 48 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, excepţie ridicatã de Dorin Andronic în Dosarul nr. 404/2000 al Curţii de Apel Targu Mures - Secţia penalã.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã asupra cererii formulate de autorul exceptiei de neconstituţionalitate pentru acordarea unui nou termen de judecata. În motivarea acesteia se arata ca firma de avocatura Societatea Comercialã "Veritas Nova" - S.R.L. din Suceava, al carei asociat este autorul exceptiei, a fost citata prin telegrama, incalcandu-se astfel prevederile art. 85 şi ale art 87 pct. 2 din Codul de procedura civilã. Deliberând, Curtea respinge cererea, întrucât potrivit art. 17 alin. 5 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 12 noiembrie 1997, cu modificãrile ulterioare, "Chemarea în fata Curţii se poate face [...] prin telegrama [...]".
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, deoarece într-o cauza anterioarã, în care aceeaşi parte a invocat excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 146/1999, care este definitiva şi obligatorie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 septembrie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 404/2000, Curtea de Apel Targu Mures - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (3), art. 3, 5 şi ale <>art. 48 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, excepţie ridicatã de Andronic Dorin într-o cauza penalã.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (3), art. 3, 5 şi <>art. 48 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, modificatã prin Legea nr. 231/2000, sunt neconstituţionale pentru urmãtoarele motive:
- art. 1 alin. (2), potrivit cãruia "Profesia de avocat se exercita numai de membrii baroului", cuprinde o formulare exclusivista şi care opereazã o restrangere neconstitutionala a exerciţiului unor drepturi (dreptul la munca, dreptul la asociere etc.) şi o restrangere a exercitãrii activitãţii profesionale de asistenta şi reprezentare juridicã pentru o anumitã categorie de avocaţi, respectiv pentru categoria "avocaţilor jurisconsulti";
- art. 1 alin. (2), coroborat cu art. 2 alin. (3) care permite avocatului sa asiste şi sa reprezinte persoanele fizice şi juridice, cu art. 3 care reglementeazã modalitãţile de exercitare a profesiei de avocat, cu art. 5 care se referã la formele de exercitare a profesiei de avocat şi cu art. 48 care stabileşte componenta şi statutul juridic al baroului, contravine prevederilor constituţionale prin faptul ca "avocaţii jurisconsulti" au fost excluşi de la exerciţiul liber al activitãţilor de avocatura, de la activitatea lor profesionalã curenta, concretizata în asistenta şi reprezentarea persoanelor juridice. În felul acesta se creeazã o discriminare vadit neconstitutionala între avocaţi şi jurisconsulti, aceştia din urma fiind consideraţi de cãtre legiuitor o categorie inferioarã de avocaţi.
Curtea de Apel Targu Mures - Secţia penalã apreciazã ca "prevederile art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (1) şi ale <>art. 48 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 , modificatã prin Legea nr. 231/2000, nu contravin Constituţiei României".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca prin Decizia nr. 1.637/1990 Curtea Suprema de Justiţie a statuat ca avocatura nu poate constitui obiect de activitate în sensul <>Decretului-lege nr. 54/1990 . De asemenea, se arata ca neincluderea consilierilor juridici în corpul profesional al avocaţilor nu este neconstitutionala.
Guvernul apreciazã, în esenta, ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (3), art. 3, 5 şi ale <>art. 48 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, apare ca neîntemeiatã.
Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Legii nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, dispoziţii cuprinse în: art. 1 alin. (2), care stabileşte ca numai membrii barourilor pot exercita profesia de avocat, art. 2 alin. (3) referitor la dreptul avocatului de a asista şi de a reprezenta persoanele fizice şi juridice în fata instanţelor de judecata, art. 3 privind modalitãţile prin care se realizeazã activitatea avocatului, art. 5 privind formele de exercitare a profesiei de avocat şi art. 48 alin. (1) referitoare la constituirea barourilor.
Potrivit criticii de neconstituţionalitate aceste texte de lege incalca prevederile Constituţiei, cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 37 privind dreptul de asociere, art. 38 privind munca şi protecţia socialã a muncii, art. 39 privind interzicerea muncii forţate şi art. 49 privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
De asemenea, în opinia autorului exceptiei, textele de lege criticate incalca şi prevederile Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, cuprinse în art. 4 pct. 1 privind interzicerea sclaviei, art. 7 care stabilesc ca nici o pedeapsa nu poate fi aplicatã fãrã lege, art. 11 privind libertatea de întrunire şi de asociere şi art. 14 privind interzicerea discriminarii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constata urmãtoarele:
I. Cu privire la constituţionalitatea prevederilor <>art. 1 şi 3 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 146 din 7 octombrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 23 decembrie 1999, cu prilejul soluţionãrii exceptiei ridicate de acelaşi autor într-o cauza penalã în care s-a invocat, ca şi în prezentul dosar, încãlcarea art. 37, 38 şi 49 din Constituţie. Prin decizia menţionatã Curtea Constituţionalã a reţinut, în esenta, pe de o parte, ca "excepţia de neconstituţionalitate ce vizeazã dispoziţiile <>Legii nr. 51/1995 are un scop abuziv, anume acela de a impiedica aplicarea prevederilor legale care interzic juristilor care nu au calitatea de avocat practicarea avocaturii", iar, pe de alta parte, ca textele constituţionale invocate ca fiind incalcate nu au "nici o concludenta în demonstrarea neconstitutionalitatii legii".
Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 44 din 14 martie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 14 iulie 2000, partea care a invocat excepţia nu o poate reitera, deoarece, fiind contrarã puterii lucrului judecat, ea este inadmisibila. Decizia anterioarã de respingere a exceptiei este obligatorie potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, deoarece motivele care au justificat-o sunt aceleaşi.
Ca atare, deşi în cauza excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile <>art. 1 şi 3 din Legea nr. 51/1995 , modificatã prin Legea nr. 231/2000, Curtea constata ca soluţia legislativã, în noua redactare a textelor, nu este alta decât cea iniţialã, astfel ca excepţia urmeazã sa fie respinsã ca inadmisibila, întrucât Decizia Curţii Constituţionale nr. 146 din 7 octombrie 1999 are autoritate de lucru judecat, obiectul, cauza şi pãrţile fiind aceleaşi.
II. În legatura cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 din Legea nr. 51/1995 , republicatã, Curtea constata, de asemenea, ca prin mai multe decizii, de exemplu, prin Decizia nr. 97 din 29 iunie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 19 octombrie 1999, s-a statuat în sensul constituţionalitãţii acestora. Deşi dispoziţiile art. 5 au fost modificate prin Legea nr. 231/2000 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, soluţia de principiu din redactarea anterioarã a textului se menţine, astfel încât şi soluţia pronunţatã prin deciziile anterioare ale Curţii îşi menţine valabilitatea în prezenta cauza, excepţia urmând sa fie respinsã ca neîntemeiatã.
III. În sfârşit, o alta critica de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 51/1995 priveşte dispoziţiile art. 2 alin. (3), referitoare la drepturile avocatului în exercitarea profesiei, precum şi cele ale art. 48 alin. (1) care prevãd modul de constituire a baroului, prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie şi din documentele internaţionale menţionate anterior. Analizând susţinerile autorului exceptiei, Curtea nu retine contrarietatea dintre prevederile de lege ce fac obiectul controlului de constitutionalitate şi prevederile invocate ca fiind incalcate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) şi <>art. 3 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, excepţie ridicatã de Dorin Andronic în Dosarul nr. 404/2000 al Curţii de Apel Targu Mures - Secţia penalã.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3), art. 5 şi <>art. 48 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 , republicatã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în dosarul aceleiaşi instanţe.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 23 aprilie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
