Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 136 din 21 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 720^1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 215 din 9 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 720^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Petru Costa în Dosarul nr. 2.561/C/2005 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 noiembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 2.561/C/2005, Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 720^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Petru Costa.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã a adresat o cerere de chemare în judecatã, în interiorul termenului de prescripţie, cerere respinsã de instanţa de judecatã ca fiind prematur introdusã, întrucât nu a fost îndeplinitã condiţia procedurii prealabile de conciliere. Într-o asemenea împrejurare, refuzul pronunţãrii unei soluţii pe fondul cauzei a condus la prescrierea dreptului la acţiune, ceea ce echivaleazã practic cu îngrãdirea accesului liber la justiţie.
Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, întrucât condiţionarea sesizãrii instanţei de parcurgerea procedurii de conciliere cu partea potrivnicã nu poate fi calificatã ca o îngrãdire a accesului liber la justiţie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã asupra constituţionalitãţii prevederilor criticate Curtea s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 335/2004 , considerentele şi soluţia pãstrându-şi valabilitatea şi în cauza de faţã.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile art. 720^1 din Codul de procedurã civilã sunt în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 720^1 din Codul de procedurã civilã, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: "În procesele şi cererile în materie comercialã evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecatã, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directã cu cealaltã parte.
În scopul arãtat la alin. 1, reclamantul va convoca partea adversã, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijinã acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandatã cu dovadã de primire, prin telegramã, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigurã transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face şi prin înmânarea înscrisurilor sub semnãturã de primire.
Data convocãrii pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2.
Rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arãtarea pretenţiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi a punctului de vedere al fiecãrei pãrţi.
Înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocãrii prevãzute la alin. 2, dovada cã de la data primirii acestei convocãri au trecut 30 de zile se anexeazã la cererea de chemare în judecatã."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în faţa legii, în art. 21 privitoare la accesul liber la justiţie şi în art. 47 privind nivelul de trai.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, se constatã cã asupra constituţionalitãţii textelor de lege criticate Curtea s-a mai pronunţat, ca de exemplu prin <>Decizia nr. 335 din 16 septembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 19 octombrie 2004, statuând cã, prin instituirea procedurii prealabile de conciliere, legiuitorul a urmãrit sã transpunã în practicã principiul celeritãţii soluţionãrii litigiilor dintre pãrţi - mai pregnant în materie comercialã - şi sã degreveze activitatea instanţelor de judecatã. Astfel, rolul normei procedurale criticate este acela de a reglementa o procedurã extrajudiciarã care sã ofere pãrţilor posibilitatea de a se înţelege asupra eventualelor pretenţii ale reclamantului, fãrã implicarea autoritãţii judecãtoreşti competente. Faţã de aceste raţiuni majore, condiţionarea sesizãrii instanţei de parcurgerea procedurii de conciliere cu partea potrivnicã nu poate fi calificatã ca o îngrãdire a accesului liber la justiţie, în accepţiunea prohibitã de prevederile constituţionale de referinţã, atâta vreme cât partea interesatã poate sesiza instanţa judecãtoreascã cu cererea de chemare în judecatã.
Pe de altã parte, împrejurarea cã persoana interesatã, deşi cunoştea sau ar fi trebuit sã cunoascã dispoziţiile legale referitoare la soluţionarea litigiilor în materie comercialã, ca şi consecinţele juridice ale nerespectãrii lor, nu s-a conformat exigenţei legale, invocând, de fapt, propria sa culpã, lipseşte de îndreptãţire critica reglementãrii în cauzã, potrivit principiului "nemo auditur propriam turpitudinem allegans".
Raţiunile care au stat la baza adoptãrii soluţiei anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinutã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 720^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Petru Costa în Dosarul nr. 2.561/C/2005 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
