Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 136 din 20 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 203 din 26 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de Mihai Ekert în Dosarul nr. 3.726/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã, de Laurenţiu Goşman în Dosarul nr. 973/44/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã, de Titus Colţescu şi Adrian Cioara în Dosarul nr. 4.253/2003 al Judecãtoriei Oradea, de Alexandru Costin în Dosarul nr. 5.131/2004 al Judecãtoriei Oradea şi de Dumitru Munteanu în Dosarul nr. 269/229/2006 (nr. vechi 1.154/2006) al Judecãtoriei Feteşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Partea Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã a depus concluzii scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.155D/2006, nr. 2.208D/2006, nr. 2.320D/2006, nr. 2.430D/2006 şi nr. 2.461D/2006 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedurã civilã, nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.208D/2006, nr. 2.320D/2006, nr. 2.430D/2006 şi nr. 2.461D/2006 la Dosarul nr. 2.155D/2006, care este primul înregistrat.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 22 septembrie 2006, din 12 octombrie 2006, din 8 noiembrie 2006, din 20 noiembrie 2006 şi din 29 noiembrie 2006, pronunţate în dosarele nr. 3.726/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã, nr. 973/44/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã, nr. 4.253/2003 al Judecãtoriei Oradea, nr. 5.131/2004 al Judecãtoriei Oradea şi nr. 269/229/2006 (nr. vechi 1.154/2006) al Judecãtoriei Feteşti, instanţele de judecatã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 şi, respectiv, <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.
Excepţia a fost ridicatã, în dosarele de mai sus, de Mihai Ekert, Laurenţiu Goşman, Titus Colţescu, Adrian Cioara, Alexandru Costin şi Dumitru Munteanu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2), referitoare la principiul neretroactivitãţii legii, art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii, ale art. 21, referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (11), referitoare la prezumţia de nevinovãţie, ale art. 53 alin. (1), referitoare la împrejurãrile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, şi ale art. 126, referitoare la instanţele judecãtoreşti.
Astfel, aplicarea unor tratamente penale distincte în raport cu atitudinea inculpatului pânã într-o anumitã fazã procesualã nu poate fi în concordanţã cu prevederile constituţionale invocate, creând, pe de o parte, o inegalitate a cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor, iar pe de altã parte, limitând dreptul pãrţilor la un proces echitabil pentru o faptã sãvârşitã în condiţii identice.
De asemenea, se creeazã o discriminare între fãptuitorii care au comis infracţiunile prevãzute de <>Legea nr. 87/1994 , dar care se judecã sub imperiul <>Legii nr. 241/2005 , şi fãptuitorii care au comis infracţiunile sub imperiul noii legi, precum şi între aceia care, la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 241/2005 , erau cercetaţi în faza de judecatã (în fond, apel sau recurs) şi aceia care au fost trimişi în judecatã dupã aceastã datã.
În plus, în situaţia în care mai multe persoane au sãvârşit în acelaşi timp infracţiuni de evaziune fiscalã, cel care s-a regãsit în situaţia de a fi cercetat penal în mod operativ şi trimis în judecatã cu celeritate nu va putea beneficia de cauza de nepedepsire. Prin urmare, criteriul în baza cãruia se vor modifica limitele pedepsei aplicabile sau se vor aplica sancţiuni administrative este determinat de o serie de elemente neprevãzute şi neimputabile persoanei cercetate.
De asemenea, legea penalã mai favorabilã presupune existenţa unui tratament sancţionator mai blând. Or, beneficiul specificat de textul legal criticat este condiţionat de stadiul procesului, ceea ce face imposibilã aplicarea principiului consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Se mai aratã cã textul legal criticat limiteazã în mod arbitrar momentul pânã la care inculpatul poate beneficia de cauza de atenuare a pedepsei ori de exonerare a rãspunderii penale, iar prin impunerea, fãrã probe, a unui prejudiciu estimat numai de partea civilã, se încalcã grav prezumţia de nevinovãţie, garanţiile unui proces echitabil fiind serios afectate.
În sfârşit, cetãţenii trebuie sã se bucure de aceleaşi garanţii în raporturile juridice cu autoritãţile publice. Nu de puţine ori s-a întâmplat ca sumele solicitate de organele fiscale sã nu fie admise de instanţele de judecatã aşa cum au fost ele solicitate. Or, a admite de plano caracterul cert, lichid şi exigibil al pagubei solicitate de partea civilã, care în astfel de litigii este statul român, echivaleazã cu încãlcarea dreptului la un proces echitabil şi a prezumţiei de nevinovãţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) raportate la art. 4 alin. (2) din Constituţie, art. 2 paragraful 1 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, art. 14 raportat la art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi convenţie.
Astfel, <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 instituie un tratament juridic diferit între inculpaţii care comit o infracţiune fiscalã de pericol şi inculpaţii care comit o infracţiune fiscalã de prejudiciu, între autorii infracţiunii rãmase în faza de tentativã şi autorii cercetaţi pentru aceeaşi faptã consumatã, precum şi între autorii care au comis infracţiunea de evaziune fiscalã şi inculpaţii autori ai oricãrei alte infracţiuni de prejudiciu. Totodatã, diferenţa de tratament aplicabilã acestor categorii de inculpaţi instituie o discriminare pe criterii de avere, situaţie care nu are o justificare obiectivã şi rezonabilã.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia penalã nu şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Judecãtoria Oradea opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, deoarece dispoziţiile legale, pe considerente justificate de situaţii neprevãzute şi neimputabile inculpaţilor, instituie un tratament juridic diferit între persoanele aflate în aceeaşi situaţie juridicã.
Judecãtoria Feteşti opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu încalcã principiul egalitãţii în drepturi şi nici nu aduce atingere prezumţiei de nevinovãţie de care beneficiazã orice persoanã în cursul procesului penal.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, dispoziţiile legale criticate nefiind în contradicţie cu prevederile din Legea fundamentalã invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere emise de Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Deşi, potrivit încheierilor de sesizare dispuse în dosarele nr. 973/44/2006 al Curţii de Apel Galaţi şi nr. 5.131/2004 al Judecãtoriei Oradea, obiectul excepţiei l-ar constitui dispoziţiile <>art. 10 din Legea nr. 241/2005 , se poate constata cã autorii excepţiei şi-au fundamentat critica numai cu privire la alineatul (1) al articolului 10 din aceeaşi lege.
Prin urmare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, care au urmãtorul conţinut: "În cazul sãvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscalã prevãzute de prezenta lege, dacã în cursul urmãririi penale sau al judecãţii, pânã la primul termen de judecatã, învinuitul ori inculpatul acoperã integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevãzute de lege pentru fapta sãvârşitã se reduc la jumãtate. Dacã prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de pânã la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendã. Dacã prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de pânã la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplicã o sancţiune administrativã, care se înregistreazã în cazierul judiciar."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la art. 16, art. 21 şi art. 15 alin. (2) din Legea fundamentalã, invocate şi în prezenta cauzã şi cu motivãri similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 697 din 20 decembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2006, <>Decizia nr. 318 din 18 aprilie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 mai 2006, şi <>Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, Curtea a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate pentru considerentele acolo arãtate.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor menţionate mai sus îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Cât priveşte invocarea încãlcãrii art. 23 alin. (11) şi art. 126 din Constituţie, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate conţin norme referitoare la instituirea unei cauze de impunitate ori de reducere a pedepselor şi nicidecum nu conţin norme referitoare la prezumţia de nevinovãţie ori la instanţele judecãtoreşti.
În realitate, autorii excepţiei încearcã pe aceastã cale sã transforme un incident de ordine publicã într-unul care sã determine Curtea Constituţionalã sã se pronunţe cu privire la modul de aplicare şi de interpretare a legii, ceea ce, în mod evident, excedeazã competenţei sale.
În plus, susţinerea potrivit cãreia cauza de impunitate ori de reducere a pedepsei ar trebui sã se aplice şi dincolo de limitele stabilite de legiuitor în virtutea competenţei sale, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, nu poate fi primitã, deoarece aceasta echivaleazã cu o completare a textului legal criticat.
De altfel, aceste beneficii (de reducere a pedepsei ori de impunitate) nu pot fi convertite în drepturi fundamentale, motiv pentru care sunt lãsate la libera apreciere a legiuitorului dictatã de raţiunile de politicã penalã impuse, la un anumit moment, de societate, sens în care nu se poate susţine cã s-au depãşit limitele constituţionale stabilite de art. 53 alin. (1) referitoare la împrejurãrile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de Mihai Ekert în Dosarul nr. 3.726/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã, de Laurenţiu Goşman în Dosarul nr. 973/44/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã, de Titus Colţescu şi Adrian Cioara în Dosarul nr. 4.253/2003 al Judecãtoriei Oradea, de Alexandru Costin în Dosarul nr. 5.131/2004 al Judecãtoriei Oradea şi de Dumitru Munteanu în Dosarul nr. 269/229/2006 (nr. vechi 1.154/2006) al Judecãtoriei Feteşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
