Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Simion Nicolae impotriva <>Deciziei nr. 44 din 24 aprilie 1996 , prin care Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 29 octombrie 1996 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, cînd Curtea, avînd nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru data de 5 noiembrie 1996.
CURTEA,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative.
Pentru a pronunţa aceasta soluţie, Curtea a reţinut în esenta urmãtoarele:
- prevederile <>art. 5 din Legea nr. 17/1994 , care excepteazã de la prelungire contractele de închiriere în situaţiile în care între proprietar şi chiriaş exista litigii avînd ca obiect schimbul prevãzut de <>art. 64 din Legea nr. 5/1973 , nu contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Potrivit art. 16 alin. (1) din Constituţie, cetãţenii sînt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii sau discriminãri. În art. 4 alin. (2) din Constituţie sînt prevãzute criteriile ce justifica considerarea ca discriminatorie a unei mãsuri: rasa, naţionalitatea, originea etnicã, limba, religia, sexul, apartenenţa politica, averea sau originea socialã. Faptul ca, datoritã unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor interese, nu reprezintã discriminãri care sa afecteze constituţionalitatea textelor respective;
- propunerea autorului exceptiei de neconstituţionalitate de a se reglementa punerea la dispoziţia chiriaşului a unei suprafeţe cu acelaşi regim juridic, în cadrul proprietãţii de stat, nu poate fi primitã de Curtea Constituţionalã, deoarece, dacã ea ar conditiona astfel constituţionalitatea textului, ar face în esenta opera de legiuitor pozitiv;
- "schimbul fortat" nu poate fi nici el calificat drept neconstitutional, deoarece el reprezintã o mãsura de reintregire a atributelor de proprietate, care opereazã sub autoritatea justiţiei, instanţele fiind libere sa pronunţe orice hotãrîre pe care o considera temeinica în raport cu probele administrate în cauza.
Impotriva acestei decizii Simion Nicolae a declarat, în termen legal, recurs motivat, sustinind, în esenta, urmãtoarele:
- prevederile <>art. 5 din Legea nr. 17/1994 incalca principiul egalitãţii cetãţenilor, stipulat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, în sensul ca "unii chiriaşi beneficiazã de prelungirea contractelor de închiriere <<de drept>>, iar alţii sînt la cheremul proprietarilor, care-i pot forta, în temeiul <>art. 64 din Legea nr. 5/1973 , sa se mute unde doresc aceştia". Aceasta inegalitate se rasfringe şi asupra dreptului de cumpãrare, rezervat celor din imobile proprietate de stat, interzis celor din locuinţe aparţinînd proprietarilor particulari;
- textul de lege a cãrui excepţie de neconstituţionalitate a fost invocatã ar fi fost constituţional, în opinia recurentului, dacã chiriaşilor li s-ar fi pus la dispoziţie suprafeţe locative cu acelaşi regim juridic ca cel anterior, adicã un spaţiu "la stat".
CURTEA,
examinînd decizia atacatã în raport cu motivul de recurs invocat, cu prevederile Constituţiei, ale <>art. 5 din Legea nr. 17/1994 şi ale Legii nr. 47/1992 şi vazind raportul întocmit de judecãtorul-raportor, precum şi concluziile reprezentantului Ministerului Public, retine urmãtoarele:
Prin <>Legea nr. 17/1994 au fost prelungite pe o perioada de 5 ani contractele de închiriere privind unele suprafeţe locative cu destinaţia de locuinţe, indiferent de proprietar, supuse normarii şi închirierii conform <>Legii nr. 5/1973 , aflate în curs de executare la data legii respective.
Articolul 5 - criticat de recurent - excepteazã de la prelungire situaţiile în care între proprietar şi chiriaş exista litigii avînd ca obiect schimbul prevãzut de <>art. 64 din Legea nr. 5/1973 .
Recurentul Simion Nicolae susţine ca prin acest text se incalca principiul egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, stipulat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, în sensul ca "unii chiriaşi beneficiazã de prelungirea contractelor de închiriere <<de drept>>, iar alţii sînt la cheremul proprietarilor, care-i pot forta, în temeiul <>art. 64 din Legea nr. 5/1973 , sa se mute unde doresc aceştia".
Aceasta inegalitate, susţine recurentul, se rasfringe şi asupra dreptului de cumpãrare, rezervat celor din imobile proprietate de stat şi interzis celor din locuinţe aparţinînd proprietarilor particulari. În opinia recurentului textul de lege invocat ar fi fost constituţional, dacã li s-ar fi pus la dispoziţie suprafeţe locative cu acelaşi regim juridic ca cel pe care l-au avut, adicã un spaţiu "la stat".
Critica adusã de recurent sub acest aspect este neîntemeiatã. Este de principiu ca egalitatea în drepturi nu înseamnã aplicarea aceluiaşi regim juridic unor situaţii diferite. În acest sens, în practica instanţei de justiţie constituţionalã s-a decis, în mod constant, ca principiul egalitãţii în fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sînt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotriva, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite.
În speta, legiuitorul a fost liber sa reglementeze prelungirea contractelor de închiriere în curs de executare, pentru o perioada de timp, cu menţiunea expresã, cuprinsã la art. 1, "indiferent de proprietar". Asadar, încã din primul text al legii, noua reglementare îşi legitimeazã caracterul sau perfect echitabil, de natura a nu favoriza posibile discriminãri. Excepţia instituitã prin <>art. 5 din Legea nr. 17/1994 şi criticata de recurent se întemeiazã pe un aspect concret, şi anume existenta unui litigiu între proprietar şi chiriaş, avînd ca obiect schimbul prevãzut de <>art. 64 din Legea nr. 5/1973 . Prin schimbul de locuinţe prevãzut de acest articol se asigura ca proprietarul sa se poatã muta în locuinta sa în condiţii în care chiriaşului, potrivit legii, i se oferã o alta locuinta corespunzãtoare. De aceea, pe de o parte, în aceasta situaţie obiectul contractului de închiriere fiind modificat, soluţia prevãzutã de <>art. 5 din Legea nr. 17/1994 este fireasca, altminteri schimbul de locuinţe permis de <>art. 64 din Legea nr. 5/1973 ar fi devenit, sub aspect juridic, imposibil. Pe de alta parte, chiriaşul care se muta în locuinta oferitã, conform legii, de proprietar, nu se poate susţine ca ar fi discriminat fata de chiriaşul din locuinta proprietate de stat, din moment ce în noua locuinta în care se muta are aceeaşi condiţie juridicã de chiriaş cu aceea din locuinta din care s-a mutat. Aceasta condiţie a fost acceptatã de chiriaş cînd a încheiat contractul de închiriere.
În ceea ce priveşte faptul ca reclamantul ar fi oferit piritului un spaţiu corespunzãtor sau ca, în urma Deciziei civile nr. 2.784/1995 a Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã, reclamantul şi-ar fi pierdut calitatea de proprietar al imobilului în discuţie, acestea constituie probleme aflate în competenta exclusiva a instanţei de fond. Potrivit Constituţiei şi legii sale de organizare, Curtea se pronunţa numai asupra exceptiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, şi nu îi revine atributia sa soluţioneze pe fond litigiul. De asemenea, potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, aceasta statueazã numai asupra problemelor de drept. În acest sens este şi jurisprudenta Curţii Constituţionale, asa cum rezulta din Decizia nr. 34 din 27 aprilie 1994, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 79 din 14 iulie 1994, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 15 septembrie 1994.
Pentru motivele arãtate şi vazind dispoziţiile art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Simion Nicolae impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 44 din 24 aprilie 1996 .
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 5 noiembrie 1996.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
