Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 135 din 26 aprilie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 lit. d) si ale art. 52 alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 330 din 20 iunie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 lit. d) şi ale art. 52 alin. 2 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Anton Sommert în Dosarul nr. 5.226/2000 al Judecãtoriei Sectorului 4, municipiul Bucureşti.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 19 aprilie 2001, în prezenta autorului exceptiei şi a reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa celorlalte pãrţi fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 26 aprilie 2001.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 septembrie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 5.226/2000, Judecãtoria Sectorului 4, municipiul Bucureşti, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 lit. d) şi ale art. 52 alin. 2 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Anton Sommert într-o cauza penalã.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 48 lit. d) din Codul de procedura penalã permit şi genereazã pentru judecãtori şi procurori situaţii care îi determina sa acţioneze subiectiv, partinitor şi chiar ilicit, incalcandu-se astfel prevederile art. 16, art. 18 alin. (1), art. 20, 22, art. 50 alin. (2), art. 123, 130 şi ale art. 131 alin. (1) din Constituţie. Cu privire la dispoziţiile art. 52 alin. 2 din acelaşi cod se arata ca acestea dau posibilitatea instanţei de judecata de a nu asculta pãrţile şi de a nu rãspunde cererilor de recuzare, ceea ce contravine prevederilor art. 1 alin. (3), art. 11, art. 15 alin. (1), art. 16, art. 18 alin. (1), art. 20, 22, art. 24 alin. (1), art. 48 alin. (3), art. 50 alin. (2), art. 123, art. 125 alin. (1) şi ale art. 130 din Constituţie.
Judecãtoria Sectorului 4, municipiul Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã. În acest sens se motiveaza ca abţinerea, ca şi recuzarea judecãtorului, se poate solicita de oricare dintre pãrţile din proces, cu arãtarea motivelor ce stau la baza cererilor şi numai în cazuri strict reglementate de Codul de procedura penalã. Se mai arata ca pentru a evita tergiversarea soluţionãrii unor asemenea cereri art. 52 alin. 2 din Codul de procedura penalã prevede ca examinarea lor sa se facã de îndatã, lãsând la aprecierea judecãtorului dacã se impune sau nu şi ascultarea pãrţilor din cauza respectiva. Se apreciazã, de asemenea, ca "în condiţiile în care s-ar prevedea obligativitatea pentru judecãtor de a asculta şi pãrţile pentru soluţionarea cererii de recuzare s-ar ajunge la amânarea cauzei în mod nejustificat şi la acordarea unor termene suplimentare pentru rezolvarea acestui incident în desfãşurarea procesului, impuse de citarea pãrţilor".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi examina punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciazã ca dispoziţiile art. 48 lit. d) şi ale art. 52 alin. 2 din Codul de procedura penalã nu contravin prevederilor constituţionale invocate şi, în consecinta, propune respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. În acest sens se arata ca instituţia incompatibilitatii constituie un remediu procesual pentru cazurile în care prezumţia de obiectivitate şi impartialitate este pusã la indoiala, iar "prin reglementarea acestor situaţii, se respecta dreptul oricãrui cetãţean de a beneficia de drepturile şi libertãţile consacrate prin dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Constituţie şi în condiţii de egalitate în fata legii, conform art. 16 alin. (1), când constata ca se impune rezolvarea unor incidente procedurale". Se apreciazã ca prevederile art. 52 din Codul de procedura penalã conduc "la o corecta desfãşurare a procedurii de soluţionare a abtinerii sau recuzãrii", în concordanta cu prevederile art. 18 alin. (1), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 47 din Constituţie. Se mai considera ca ratiunea instituirii dispoziţiilor de lege criticate este celeritatea desfãşurãrii procesului penal, completul de judecata apreciind dacã este oportuna şi necesarã ascultarea pãrţilor, astfel încât aceste prevederi sunt în concordanta şi cu art. 123 alin. (1) şi art. 125 alin. (3) din Constituţie.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca art. 48 lit. d) şi art. 52 alin. 2 din Codul de procedura penalã nu contravin nici uneia dintre dispoziţiile constituţionale invocate de autorul exceptiei, întrucât acestea din urma "se referã la situaţii ce nu au nimic comun cu aspectele procedurale prevãzute în textele susmenţionate". Se arata ca reglementarea unei proceduri mai simple pentru soluţionarea abtinerii sau recuzãrii se explica prin aceea ca în asemenea situaţii nu se judeca fondul cauzei, ci se rezolva numai un incident ivit în cursul judecaţii, iar prin posibilitatea prevãzutã la art. 52 alin. 2 din Codul de procedura penalã ca instanta sa aprecieze asupra necesitãţii participãrii pãrţilor la judecarea cererii de abţinere sau recuzare se evita tergiversarea soluţionãrii cauzelor.
Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile partii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 48 lit. d) şi ale art. 52 alin. 2 din Codul de procedura penalã, care prevãd:
- Art. 48 lit. d): "Judecãtorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca, dacã în cauza respectiva: [...]
d) exista împrejurãri din care rezulta ca este interesat sub orice forma el, soţul sau vreo ruda apropiatã.";
- Art. 53 alin. 2: "Examinarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare se face de îndatã, ascultandu-se procurorul când este prezent în instanta, iar dacã se gãseşte necesar, şi pãrţile, precum şi persoana care se abţine sau a carei recuzare se cere.";
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca aceste texte de lege contravin urmãtoarelor articole din Constituţie:
- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme şi sunt garantate.";
- Art. 11: "(1) Statul roman se obliga sa îndeplineascã întocmai şi cu buna-credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
- Art. 15 alin. (1): "Cetãţenii beneficiazã de drepturile şi de libertãţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevãzute de acestea.";
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 18 alin. (1): "Cetãţenii strãini şi apatrizii care locuiesc în România se bucura de protecţia generalã a persoanelor şi a averilor, garantatã de Constituţie şi de alte legi.";
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale.";
- Art. 22 alin. (1) şi (2): "Dreptul la viata, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihicã ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.";
- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apãrare este garantat.";
- Art. 26 alin. (1): "Autoritãţile publice respecta şi ocrotesc viata intima, familialã şi privatã.";
- Art. 48 alin. (3): "Statul rãspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare sãvârşite în procesele penale.";
- Art. 50 alin. (2): "Cetãţenii cãrora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, rãspund de îndeplinirea cu credinţa a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurãmântul cerut de lege.";
- Art. 123: "(1) Justiţia se înfãptuieşte în numele legii.
(2) Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii.";
- Art. 125 alin. (1): "Justiţia se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege.";
- Art. 130 alin. (1): "În activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor.";
- Art. 131 alin. (1): "Procurorii îşi desfãşoarã activitatea potrivit principiului legalitãţii, al imparţialitãţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea Constituţionalã retine ca aceasta vizeazã, în principal, dispoziţiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedura penalã, referitoare la procedura de soluţionare a declaraţiilor de abţinere ale judecãtorilor sau a cererilor de recuzare formulate impotriva acestora, dispoziţii în legatura cu care autorul exceptiei afirma ca pot fi interpretate şi aplicate în mod subiectiv şi arbitrar de cãtre judecãtori. Deşi în susţinerea acestei critici se invoca încãlcarea celor 15 articole din Constituţie redate mai sus, din motivarea formulatã nu reiese în ce consta contrarietatea dintre dispoziţiile art. 48 lit. d) şi, în special, cele ale art. 52 alin. 2 din Codul de procedura penalã, pe de o parte, şi acele texte constituţionale, pe de alta parte.
Asa fiind, Curtea constata ca în realitate se contesta modul în care au fost aplicate dispoziţiile din Codul de procedura penalã criticate, dar acest aspect nu intra în competenta sa de soluţionare, întrucât, în temeiul <>art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, aceasta "[...] nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei".
Pe de alta parte, Curtea constata ca procedura de soluţionare a declaraţiilor de abţinere sau a cererilor de recuzare, despre care autorul exceptiei susţine ca pot fi interpretate şi aplicate în mod subiectiv şi arbitrar de cãtre judecãtori, este o procedura specialã, prevãzutã de lege, ce nu aduce atingere drepturilor procesuale ale pãrţilor. Art. 52 alin. 1 din Codul de procedura penalã prevede ca "Abţinerea sau recuzarea judecãtorului, procurorului sau grefierului se soluţioneazã de un alt complet, în şedinţa secreta, fãrã participarea celui ce declara ca se abţine sau este recuzat", iar pentru a se evita amânarea judecãrii cauzei, alin. 2 al aceluiaşi articol din cod stabileşte procedura de soluţionare a abtinerii şi recuzãrii, în sensul ca examinarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare se face de îndatã, cu ascultarea procurorului, când este prezent în instanta, precum şi cu ascultarea, dacã se considera necesar, a pãrţilor şi a persoanei care se abţine sau a carei recuzare se cere. Prin aceasta simplificare a procedurii nu se aduce atingere intereselor pãrţilor, ci, dimpotriva, se evita tergiversarea în soluţionarea cauzei, se rezolva un incident procesual, iar nu fondul cauzei, şi pãrţile nemultumite pot ataca în recurs încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare.
De altfel, asupra constituţionalitãţii prevederilor art. 48 lit. d) şi ale art. 52 alin. 2 din Codul de procedura penalã Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat într-o alta cauza în care autorul din prezentul dosar a invocat alãturi de alte texte din Codul de procedura penalã şi neconstituţionalitatea acestor prevederi, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale. Cu acel prilej, prin Decizia nr. 83 din 8 martie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 11 mai 2001, Curtea Constituţionalã, respingând excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 48 lit. d) şi ale art. 52 alin. 2 din Codul de procedura penalã, a constatat ca acestea "nu contravin nici unei dispoziţii sau principiu constituţional", iar "stabilirea incompatibilitatii judecãtorului, precum şi rezolvarea declaraţiei de abţinere ori a cererii de recuzare reprezintã probleme de fapt şi de aplicare a legii, de competenta exclusiva a instanţelor de judecata".
Curtea constata ca soluţia, precum şi cele statuate prin decizia anterior menţionatã îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa justifice reconsiderarea jurisprudenţei sale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 lit. d) şi ale art. 52 alin. 2 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Anton Sommert în Dosarul nr. 5.226/2000 al Judecãtoriei Sectorului 4, municipiul Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 26 aprilie 2001.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
