Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 135 din 23 aprilie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 461 din 28 iunie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , excepţie ridicatã de Pavel Traian Danca în Dosarul nr. 3.143/CA/2001 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate. Se arata ca prevederile legale criticate au un temei constituţional. Astfel, potrivit art. 48 alin. (2) din Constituţie, condiţiile şi limitele exercitãrii dreptului persoanei vãtãmate de o autoritate publica se stabilesc prin lege. Totodatã actele administrative sunt supuse controlului judecãtoresc.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 noiembrie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 3.143/CA/2001, Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , excepţie ridicatã de Pavel Traian Danca într-o cauza având ca obiect anularea unei hotãrâri a Consiliului Local Bacau.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile <>art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990 , care excepteazã actele de gestiune sãvârşite de stat în calitate de persoana juridicã pentru administrarea patrimoniului sau de la posibilitatea atacarii în justiţie, incalca dispoziţiile art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, precum şi dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Constituţie privind egalitatea în fata legii şi principiul ocrotirii egale a proprietãţii private, indiferent de proprietar, prevãzut la art. 41 alin. (2) din Constituţie. Se arata ca "proprietatea publica pe care statul o exercita nu poate fi mai presus decât proprietatea privatã şi, deci, nu poate fi exceptatã de la controlul contenciosului administrativ".
Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã şi contencios administrativ apreciazã ca prevederile <>art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 nu contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (2), art. 21 şi art. 41 alin. (2) din Constituţie, deoarece "exceptarea de sub incidenta procedurii speciale a contenciosului administrativ prevãzut de <>Legea nr. 29/1990 nu este o exceptare de sub incidenta şi competenta generalã a instanţelor judecãtoreşti; actele de gestiune exceptate de sub incidenta legii speciale a contenciosului administrativ rãmân supuse cenzurii instanţei dupã procedura şi competenta dreptului comun".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate este nefondata. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca "prin reglementarea în Legea fundamentalã a accesului liber la justiţie au fost avute în vedere instanţele de drept comun. Atunci când a dorit sa prevadã ca unele litigii trebuie soluţionate de anumite instanţe, în speta de cele de contencios administrativ, constituantul a consacrat acestui drept un text distinct, respectiv, art. 48". Potrivit opiniei preşedintelui Camerei Deputaţilor, dispoziţia cuprinsã la <>art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990 reprezintã o limitare a dreptului persoanei de a se adresa instanţei de contencios administrativ, care este conformã cu dispoziţiile art. 48 alin. (2) din Constituţie. Se invoca în susţinerea punctului de vedere exprimat jurisprudenta Curţii Constituţionale (Decizia nr. 153 din 19 septembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 14 noiembrie 2000).
Guvernul arata ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 este neîntemeiatã, întrucât exista o delimitare a autoritãţii judecãtoreşti de contencios administrativ fata de autoritatea judecãtoreascã de drept comun. În consecinta, "unele acte ale autoritãţii administrative vor fi de competenta instanţelor de contencios administrativ, iar altele vor rãmâne de competenta instanţelor de drept comun". Ratiunea acestei departajari o reprezintã "distincţia dintre actele de autoritate şi cele de gestiune ale autoritãţii administrative". Aceasta distincţie, care este tradiţionala în dreptul administrativ romanesc, nu trebuie asimilatã cu "intenţia legiuitorului de a scoate aceste acte din sfera oricãrui control judecãtoresc". În concluzie, Guvernul apreciazã ca "prevederile care fac obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate nu vin deloc în contradictie cu art. 21 din Constituţie care prevede accesul liber la justiţie, pentru ca articolul contestat nu interzice accesul la justiţie, ci doar pãstreazã competenta de drept comun, şi nu contravine nici dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Constituţie". În legatura cu invocarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie privind ocrotirea egala a proprietãţii private, indiferent de titular, Guvernul considera ca acest text nu este incident în cauza.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990, text care are urmãtorul cuprins:
Art. 2: "Nu pot fi atacate în justiţie: [...]
d) actele de gestiune sãvârşite de stat în calitate de persoana juridicã şi pentru administrarea patrimoniului sau [...]".
Autorul exceptiei considera, în esenta, ca exceptarea actelor administrative de gestiune de la aplicarea prevederilor <>Legii nr. 29/1990 , deci de la controlul judecãtoresc realizat în cadrul contenciosului administrativ, contravine dispoziţiilor constituţionale privind egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi ocrotirea egala a dreptului de proprietate privatã. Textele constituţionale invocate în motivarea exceptiei au urmãtorul conţinut:
- Art. 16. alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 41 alin. (2) teza întâi: "(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. [...]".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constata ca este neîntemeiatã pentru urmãtoarele considerente:
<>Legea nr. 29/1990 stabileşte, în conformitate cu dispoziţiile art. 48 alin. (2) din Constituţie, condiţiile şi limitele exercitãrii dreptului persoanei de a se adresa instanţei de contencios administrativ. Art. 48 constituie temeiul constituţional al rãspunderii autoritãţilor publice pentru vãtãmãrile produse persoanelor prin încãlcarea sau nesocotirea drepturilor şi libertãţilor acestora, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri. Exceptarea prevãzutã de textul de lege criticat pentru neconstituţionalitate a actelor administrative de gestiune de la controlul judecãtoresc, pe calea contenciosului administrativ, nu, are semnificatia sustragerii acestei categorii de acte administrative de la controlul judecãtoresc. Pe calea dreptului comun, prevãzut la nivel constituţional, de art. 21, iar la nivelul legii, de Codul de procedura civilã, şi aceste acte intra sub cenzura instanţelor judecãtoreşti. Actele administrative emise de autoritãţile publice sunt diverse, putând fi acte de autoritate, de drept public, supuse controlului jurisdicţional de contencios administrativ, sau acte de drept privat, încheiate de autoritãţile publice în calitatea lor de persoane juridice civile, care includ şi actele administrative de gestiune, care sunt supuse controlului judecãtoresc de drept comun. Deosebirea de tratament juridic existenta are la baza deci diferenţa de natura a celor doua categorii de acte administrative.
În ceea ce priveşte sfera autoritãţilor publice ale cãror acte administrative de gestiune sunt exceptate de la dispoziţiile legale criticate pentru neconstituţionalitate, aceasta nu se limiteazã la actele autoritãţilor publice centrale, cum prevedea iniţial <>Legea nr. 29/1990 , adoptatã anterior Constituţiei, ci include şi autoritãţile publice locale. În acest sens prevederile art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ au fost modificate implicit prin <>Legea nr. 18/1991 , <>Legea nr. 215/2001 , precum şi prin Constituţia adoptatã în anul 1991.
În consecinta, nici susţinerea potrivit cãreia exceptarea actelor administrative de gestiune de la aplicarea prevederilor <>Legii nr. 29/1990 ar contraveni dispoziţiilor art. 16 alin. (2) şi ale art. 41 alin. (2) din Constituţie nu este intemeiata, întrucât legea însãşi prevede sistemul diferenţiat de control judecãtoresc asupra celor doua categorii de acte administrative, fãrã a se diminua prin aceasta protecţia egala a proprietãţii private.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , excepţie ridicatã de Pavel Traian Danca în Dosarul nr. 3.143/CA/2001 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 23 aprilie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
