Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 135 din 21 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 145 alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 222 din 24 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de El Haj Abdul Faitar Ahmad în Dosarul nr. 5.677/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, deoarece autorul criticã dispoziţiile legale din perspectiva interpretãrii şi aplicãrii lor.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 august 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 5.677/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 145 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de El Haj Abdul Faitar Ahmad în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 23 referitoare la Libertatea individualã, ale art. 25 referitoare la Libera circulaţie şi ale art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Astfel, in opinia autorului, potrivit art. 23, libertatea individualã este garantatã, iar alin. (2) al textului constituţional invocat obligã legiuitorul la reglementarea clarã şi delimitatã a cazurilor şi procedurilor ce privesc luarea mãsurilor preventive. Or, dispoziţiile legale criticate au o redactare ambiguã care lasã loc echivocului şi din perspectiva art. 25 coroborat cu art. 53, ambele din Legea fundamentalã, deoarece limitele de pedeapsã la care se raporteazã prelungirea mãsurii dincolo de termenul de 1 an nu oferã garanţiile de proporţionabilitate şi rezonabilitate. Aşadar, utilizând sintagma de "10 ani sau mai mare", legiuitorul nu permite a se interpreta cu claritate dacã acest termen reprezintã minimul special al pedepselor avute în vedere sau dacã în categoria faptelor pentru care se poate prelungi mãsura intrã şi cele pentru care legea prevede o pedeapsã ce are un maxim special de 10 ani.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale. De asemenea, prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor referitoare la libertatea individualã şi libera circulaţie, întrucât mãsura preventivã o obligãrii de a nu pãrãsi localitatea reprezintã o restrângere a exerciţiului unor drepturi sau al unor mãsuri care se impune pentru desfãşurarea în bune condiţii a instrucţiei penale, iar legea reglementeazã cazurile şi condiţiile în care ea este aplicabilã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece condiţiile instituite prin lege pentru luarea mãsurii obligãrii de a nu pãrãsi localitatea reprezintã tocmai o garanţie împotriva luãrii în mod arbitrar a acesteia, al cãrei scop este acela de a dinamiza urmãrirea penalã şi procesul penal în general.
Mai mult, exercitarea controlului asupra activitãţii de aplicare în concret a normelor legale reprezintã atributul exclusiv al instanţelor judecãtoreşti, Curtea Constituţionalã fiind competentã, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , sã se "pronunţe numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art.145 alin.2 din Codul de procedurã penalã, cu denumirea marginalã "Conţinutul mãsurii" obligãrii de a nu pãrãsi localitatea, care au urmãtorul conţinut: "În cursul urmãririi penale, durata mãsurii prevãzute în alin. 1 nu poate depãşi 30 de zile, afarã de cazul când ea este prelungitã în condiţiile legii.
Mãsura obligãrii de a nu pãrãsi localitatea poate fi prelungitã în cursul urmãririi penale, în caz de necesitate şi numai motivat.
Prelungirea se dispune de procurorul care efectueazã sau supravegheazã urmãrirea penalã, fiecare prelungire neputând sã depãşeascã 30 de zile. Dispoziţiile art. 140^2 se aplicã în mod corespunzãtor. Durata maximã a mãsurii prevãzute în alin. 1 în cursul urmãririi penale este de un an. În mod excepţional, când pedeapsa prevãzutã de lege este detenţiunea pe viaţã sau închisoarea de 10 ani ori mai mare, durata maximã a obligãrii de a nu pãrãsi localitatea este de 2 ani."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 145 alin. 2 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 817 din 2 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 29 octombrie 2007, Curtea a statuat cã prevederile art. 145 din Codul de procedurã penalã nu contravin dispoziţiilor din Legea fundamentalã, referitoare la libertatea individualã, libera circulaţie ori la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de El Haj Abdul Faitar Ahmad în Dosarul nr. 5.677/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 februarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
