Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 135 din 11 iulie 2000 referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 lit. d) din Legea fondului cinegetic si a protectiei vanatului nr. 103/1996 , astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 69/2000
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 25 septembrie 2000
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 lit. d) din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996 , astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 69/2000 , excepţii ridicate de Asociaţia judeteana a vanatorilor şi pescarilor sportivi Brãila în Dosarul nr. 969/1999 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, de Asociaţia judeteana a vanatorilor şi pescarilor sportivi Vrancea în Dosarul nr. 1.027/1999 al aceleiaşi instanţe, precum şi de Asociaţia judeteana a vanatorilor şi pescarilor sportivi Hunedoara în Dosarul nr. 3.834/1999 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, având ca pãrţi pe autorii excepţiilor şi Ministerul Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului.
În şedinţa din 6 iunie 2000 Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 224C/1999 şi a Dosarului nr. 44C/2000 la Dosarul nr. 223C/1999, care a fost primul înregistrat, constatând ca excepţiile de neconstituţionalitate ridicate au acelaşi obiect, precum şi ca exista o strânsã legatura între cele doua cauze, urmând sa se pronunţe prin decizia de fata asupra celor trei excepţii de neconstituţionalitate.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 6 iunie 2000 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru 13 iunie 2000 şi apoi pentru 15 iunie 2000, data la care Curtea a dispus repunerea cauzei pe rol pentru 11 iulie 2000, având în vedere ca dosarul cauzei a fost completat cu un act nou care nu fusese pus în discuţia pãrţilor.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ridicate, deoarece prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 69/2000 textul de lege criticat a fost modificat, iar excepţia a devenit fãrã obiect.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin încheierile din 1 noiembrie 1999, pronunţate în Dosarul nr. 969/1999 şi în Dosarul nr. 1.027/1999 de Curtea de Apel Galaţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, precum şi prin Încheierea din 26 ianuarie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 3.834/1999 de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/1999 , excepţie ridicatã de Asociaţia judeteana a vanatorilor şi pescarilor sportivi Brãila, Asociaţia judeteana a vanatorilor şi pescarilor sportivi Vrancea, precum şi de Asociaţia judeteana a vanatorilor şi pescarilor sportivi Hunedoara.
Motivarile excepţiilor de neconstituţionalitate sunt identice, în principal sustinandu-se ca prevederile <>art. I pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/1999 contravin dispoziţiilor art. 37 alin. (1) din Constituţie, deoarece "prin licitaţiile absolut originale pe care intenţioneazã sa le organizeze Ministerul Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului vor fi stabilite tarife comerciale fãrã nici o legatura cu productivitatea cinegetica a fondurilor de vanatoare". În aceste condiţii, se arata în continuare, "organizaţiile vanatoresti nu îşi vor exercita dreptul de preemţiune statuat de lege în favoarea lor pentru a li se atribui în gestiune unul sau mai multe din vechile fonduri de vanatoare, deoarece plata unor astfel de tarife exorbitante nu se justifica din nici un punct de vedere, iar fondurile de vanatoare respective vor fi atribuite altor organizaţii vanatoresti". În felul acesta, considera autorii excepţiilor, pe cale de consecinta, membrii organizaţiilor vanatoresti constituite pe fondurile de vanatoare atribuite nu vor mai avea posibilitatea sa vaneze şi nu vor putea fi obligaţi de nimeni sa se înscrie în organizaţiile de vanatoare, care vor prelua, în aceste condiţii, gestionarea acelor fonduri de vanatoare. Se apreciazã astfel ca dreptul constituţional la libera asociere al vanatorilor ar fi încãlcat fie prin faptul ca vor fi nevoiti sa se retragã din organizaţiile care nu vor mai avea în gestiune vechile fonduri de vanatoare, pentru care acestea şi-au exercitat dreptul de preemţiune, pentru ca nu vor mai avea unde vana, fie prin faptul ca nu le vor fi acceptate eventualele cereri de transfer în cadrul organizaţiei care a preluat gestiunea fondului de vanatoare.
Autorii excepţiilor de neconstituţionalitate invoca totodatã şi încãlcarea dreptului la munca, a libertãţii de alegere a profesiei şi a locului de munca, consacrate de art. 38 alin. (1) din Constituţie, întrucât prin noua reglementare a atribuirii prin licitaţie publica a gestiunii fondurilor de vanatoare se va ajunge la desfacerea contractelor de munca ale paznicilor de vanatoare de pe acele fonduri, din initiativa organizaţiei, ori se va ajunge în situaţia în care paznicii în cauza vor fi nevoiti sa solicite ei încetarea raporturilor de munca, situaţii în care se vor putea afla şi alte categorii de salariaţi ai organizaţiilor de vanatoare care, ca urmare a restrângerii activitãţii, vor fi nevoite sa desfaca şi contractele de munca ale altor angajaţi.
Un alt motiv de neconstituţionalitate susţinut de autorii excepţiilor îl constituie "încãlcarea şi anularea dreptului de preemţiune statuat de lege în favoarea foştilor gestionari". Se argumenteaza în acest sens ca, potrivit conceptiei legiuitorului, atribuirea în gestiune a fondurilor de vanatoare foştilor gestionari trebuia sa se realizeze cu respectarea dreptului de preemţiune statuat de lege în favoarea acestora la tarifele pe care Ministerul Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului era obligat sa le stabileascã. Or, considera autorii exceptiei, "numai incapacitatea, nestiinta sau reaua-vointa a unor funcţionari din Ministerul Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului în privinta aplicãrii legii, în sensul stabilirii tarifelor reale de atribuire în gestiune a fondurilor de vanatoare" a determinat modificarea <>art. 8 lit. d) din Legea nr. 103/1996 , astfel încât tarifele de distribuire în gestiune sa fie stabilite prin licitaţie pornitã de la o "asazisa valoare minima".
În final, autorii excepţiilor critica şi tratamentul inegal, discriminatoriu, aplicat gestionarilor fondurilor de vanatoare - organizaţiile vanatoresti legal constituite, Regia Nationala a Pãdurilor, precum şi unitãţile de cercetare cu profil cinegetic - întrucât, potrivit noii redactari a textului <>art. 8 lit. d) teza întâi din Legea nr. 103/1996 , "nu rezulta ca licitaţiile pentru stabilirea valorii reale a tarifelor de atribuire în gestiune se vor organiza pentru absolut toate fondurile de vanatoare, indiferent cine este în prezent gestionarul acestora, fapt care deschide calea subiectivismului, arbitrariului şi, bineînţeles, a discriminarii şi inegalitatii de tratament". Autorii excepţiilor, referindu-se la redactarea textului <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 129/1999 , considera ca s-a intentionat ca ambiguitatea acestuia sa poatã fi ulterior folositã pentru a aplica un tratament discriminatoriu organizaţiilor vanatoresti în raport cu Regia Nationala a Pãdurilor şi cu unitãţile de cercetare ştiinţificã cu profil cinegetic, toţi gestionari cu drepturi şi obligaţii egale. În acest fel "inechitatea şi tratamentul discriminatoriu vor fi materializate în reglementãrile pe care le va emite Ministerul Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului în temeiul <>art. 8 lit. d) teza întâi din Legea nr. 103/1996 pentru organizarea licitaţiilor [...]".
Curtea de Apel Galaţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, au apreciat ca excepţiile de neconstituţionalitate ridicate sunt nefondate.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţiile sunt neintemeiate, deoarece prevederile <>art. I pct. 2 teza întâi din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/1999 nu au nici o legatura cu dispoziţiile art. 37 alin. (1) din Constituţie, privind dreptul la libera asociere, şi cu cele ale art. 38 alin. (1) din Legea fundamentalã, privind munca şi protecţia socialã a muncii. Pe de alta parte, se apreciazã ca, în fapt, din reglementãrile <>Legii nr. 103/1996 rezulta ca "prin vanat se înţelege o activitate recreativa, sportiva, şi nu o profesie ca atare [...]", astfel încât nu se poate pune, fie şi numai teoretic, problema îngrãdirii dreptului la munca.
În legatura cu susţinerea autorilor excepţiilor, potrivit cãreia dispoziţia criticata contravine dreptului de preemţiune stabilit de lege în favoarea foştilor gestionari ai fondurilor de vanatoare, Guvernul considera, în principal, ca aceasta nu poate fi reţinutã ca motiv de neconstituţionalitate, deoarece nu are în vedere dispoziţii constituţionale, ci încãlcarea unor prevederi legale.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.
Din examinarea încheierilor prin care a fost sesizatã Curtea Constituţionalã, precum şi a susţinerilor autorilor excepţiilor rezulta ca obiectul excepţiilor a fost indicat greşit ca fiind <>art. I pct. 2 teza întâi din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/1999 , în realitate fiind vorba despre excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 lit. d) teza întâi din <>Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996 , astfel cum a fost modificatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/1999 pentru modificarea <>Legii fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 14 septembrie 1999.
Textul de lege criticat de autorii excepţiilor avea la data sesizãrii Curţii Constituţionale urmãtorul conţinut: "Autoritatea publica centrala care rãspunde de silvicultura are urmãtoarele atribuţii principale în domeniul cinegetic: [...]
d) stabileşte tarifele minime de la care se porneşte la determinarea, prin licitaţie publica, a valorii reale a tarifelor de atribuire în gestiune a fondurilor de vanatoare, precum şi nivelul tarifelor minime percepute vanatorilor romani şi strãini pentru acţiuni de vanatoare în România."
Critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 8 lit. d) din Legea nr. 103/1996 , astfel cum au fost modificate prin <>art. I pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/1999 , text care stabilea tarifele minime ale fondurilor de vanatoare în cazul atribuirii acestora în gestiune vanatorilor prin licitaţie publica, a rãmas fãrã obiect, întrucât, ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, potrivit <>art. I pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 69 din 6 iunie 2000 privind modificarea şi completarea <>Legii fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 14 iunie 2000, acest text are în prezent urmãtorul cuprins: "d) stabileşte tarifele minime percepute vanatorilor romani şi strãini pentru acţiuni de vanatoare în România." Ca urmare, rezulta ca dispoziţia care constituia obiectul criticilor aduse de autorii excepţiilor de neconstituţionalitate nu mai este în vigoare, fiind înlãturatã prin noua reglementare.
În consecinta, potrivit dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, conform cãrora "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei", şi avându-se în vedere şi dispoziţiile alin. (6) al aceluiaşi articol rezulta ca excepţiile cu care Curtea a fost sesizatã au devenit inadmisibile.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenite inadmisibile, excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 lit. d) din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996 , astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 69/2000 , excepţii ridicate de Asociaţia judeteana a vanatorilor şi pescarilor sportivi Brãila şi de Asociaţia judeteana a vanatorilor şi pescarilor sportivi Vrancea în dosarele nr. 969/1999 şi, respectiv, nr. 1.027/1999 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, precum şi de Asociaţia judeteana a vanatorilor şi pescarilor sportivi Hunedoara în Dosarul nr. 3.834/1999 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 11 iulie 2000.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
