Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 135 din 10 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Dana Titian - procuror Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9^1 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "OMV Romania Mineraloel" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.072/C/2004 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilã. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile legale criticate nu încalcã principiul constituţional al liberului acces la justiţie şi nu restrâng nici un drept constituţional. De asemenea, se mai susţine cã nici prevederile art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie nu sunt încãlcate, acestea, de altfel, neavând o legãturã directã cu obiectul cauzei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 3 septembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.072/C/2004, Tribunalul Vâlcea - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9^1 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii construcţiilor şi unele mãsuri pentru realizarea locuinţelor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "OMV Romania Mineraloel" - S.R.L. într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unui recurs împotriva sentinţei prin care s-a dispus oprirea unor lucrãri de construire. În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. 9^1 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, 24, 45, 53, precum şi ale art. 135 alin. (2) lit. a). În argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate se apreciazã cã prevederea legalã criticatã "impune o restrângere a exerciţiului unui drept recunoscut de lege şi câştigat prin eliberarea autorizaţiei de construire, [iar] aceastã restrângere ce opereazã în mod automat, succesiv introducerii unei acţiuni în anularea autorizaţiei, nu poate fi cenzuratã de un judecãtor care sã aprecieze dacã sunt îndeplinite condiţiile prevãzute în art. 53 alin. (1) şi (2) al Constituţiei". Totodatã, se aratã cã "suspendarea unui act administrativ (aşa cum este autorizaţia de construcţie) poate avea drept temei fie o dispoziţie legalã, fie o hotãrâre judecãtoreascã", însã dispoziţiile criticate impun suspendarea de drept a autorizaţiei, "obligându-l pe judecãtor sã dispunã oprirea lucrãrilor, fãrã a-i permite acestuia sã aprecieze temeinicia motivelor, fãrã a solicita demonstrarea existenţei unor pagube iminente şi fãrã a preciza un termen rezonabil de soluţionare a unei astfel de cereri". În optica autorului excepţiei, "soluţia aleasã de legiuitor [...] deschide calea abuzului de drept şi îl transformã pe magistrat într-un simplu instrument aflat la îndemâna petenţilor care solicitã anularea autorizaţiei de construcţie", iar titularul autorizaţiei "va întâmpina dificultãţi mari ca urmare a unor acţiuni în anularea acesteia provenind din partea unor terţi de rea-credinţã, dificultãţi ce duc la pagube ireparabile, având în vedere natura lucrãrilor şi importanţa finalizãrii lor la timp". Autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciazã cã "suspendarea de drept a autorizaţiei care face obiectul unei acţiuni în anulare introdusã de un terţ, în lipsa garanţiilor pe care i le-ar aduce beneficiarului o eventualã judecare a cererii de suspendare prin hotãrâre judecãtoreascã, poate determina avantaje specifice concurenţei neloiale pentru orice terţ care ar intenţiona sã speculeze dispoziţiile inechitabile ale normei în discuţie". Se mai aratã cã "beneficiarul autorizaţiei nu dispune de nici o posibilitate de atac, creându-se astfel un mediu concurenţial inadecvat dezvoltãrii economice", ceea ce este de naturã a contraveni prevederilor art. 45 şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Totodatã, se considerã cã legiuitorul "nu face decât sã ridice suspendarea unui act administrativ extrem de important - autorizaţia de construcţie - la rangul de regulã", ceea ce contravine prevederilor constituţionale ale art. 21, 24, 45 şi ale art. 135 alin. (2) lit. a). Tribunalul Vâlcea - Secţia civilã, formulându-şi opinia asupra excepţiei, apreciazã cã aceasta este neîntemeiatã. În acest sens se considerã cã prevederile <>art. 9^1 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 , prin faptul cã "îngãduie suspendarea de drept şi, pe cale de consecinţã, posibilitatea instanţei sesizate asupra nelegalitãţii autorizaţiei de construcţie de a dispune oprirea lucrãrilor pânã la soluţionarea în fond a cauzei", nu încalcã textul constituţional al art. 21. De asemenea, instanţa mai aratã cã "legiuitorul a prevãzut în mod expres posibilitatea suspendãrii şi opririi lucrãrilor de construcţii, autorizate de cãtre autoritatea administrativã competentã, tocmai pentru a verifica legalitatea autorizaţiei de construire, la solicitarea persoanei fizice sau juridice care invocã neconformitatea acesteia în condiţiile <>Legii nr. 50/1991 şi care justificã un interes legitim pentru demonstrarea aspectelor de nelegalitate la emiterea autorizaţiei". Potrivit opiniei instanţei, nici dreptul la apãrare garantat de art. 24 din Constituţie nu este încãlcat, având în vedere cã "acest drept a fost exercitat de cãtre pârâtã în calea de atac a recursului, faţã de împrejurarea cã [...] ordonanţa de sistare a lucrãrilor a fost datã «fãrã citarea pãrţilor», aşa cum prevede art. 581 alin. (3) din Codul de procedurã civilã". În optica instanţei, prevederile legale criticate "înlãturã posibilitatea unor aprecieri subiective din partea instanţelor atunci când sunt sesizate cu astfel de acţiuni şi se pune problema luãrii mãsurilor de suspendare şi oprire a lucrãrilor autorizate, pânã la verificarea legalitãţii emiterii autorizaţiei de construire"; aşadar, legiuitorul a considerat cã "nu mai este necesarã [...] în astfel de faze îndeplinirea altor condiţii şi cenzurarea lor de cãtre instanţã". De asemenea, instanţa de judecatã apreciazã cã prevederile legale criticate nu încalcã nici dispoziţiile art. 45, 53 şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se aratã cã prevederile legale criticate prevãd cã efectele actului administrativ de autorizare sunt suspendate temporar "tocmai pentru a se evita prejudiciile provocate prin continuarea lucrãrilor de edificare sau de desfiinţare a unei construcţii, în baza unei autorizaţii contrare legii"; în consecinţã, nu se pune problema îngrãdirii unor drepturi, ci se "asigurã exercitarea lor conform scopului prevãzut de lege". Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens se aratã cã prevedereile legale criticate nu înclacã textul art. 21 din Constituţie, având în vedere faptul cã mãsurile prevãzute "reprezintã o mãsurã cu caracter temporar, de naturã sã asigure respectarea regulilor disciplinei în construcţii, [...], iar pãrţile interesate au posibilitatea de a exercita cãile de atac prevãzute de lege, beneficiind astfel de garanţiile procesuale care dau expresie principiului constituţional al accesului liber la justiţie". De asemenea, în punctul de vedere prezentat se susţine cã dispoziţiile <>art. 9^1 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 nu încalcã prevederile art. 24, 45, ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, iar dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu au incidenţã în cauzã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, îl constituie dispoziţiile <>art. 9^1 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 13 ianuarie 1997, introduse prin <>art. I pct. 14 din Legea nr. 453/2001 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii şi unele mãsuri pentru realizarea locuinţelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 1 august 2001. Ulterior sesizãrii Curţii, <>Legea nr. 50/1991 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, iar soluţia legislativã criticatã a fost preluatã prin dispoziţiile <>art. 12 alin. (2) ale Legii nr. 50/1991 , care au urmãtorul cuprins: "(2) Prin introducerea acţiunii autorizaţia de construire sau de desfiinţare se suspendã de drept şi, pe cale de consecinţã, instanţa va dispune oprirea lucrãrilor pânã la soluţionarea în fond a cauzei." Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt art. 21, 24, 45, 53 şi art. 135 alin. (2) lit. a). Curtea observã cã autorul excepţiei de neconstituţionalitate, deşi invocã în susţinerea criticii sale întregul cuprins al art. 21 şi 24, în realitate, se referã numai la dispoziţiile art. 21 alin. (1)-(3) şi la cele ale art. 24 alin. (1). Astfel, dispoziţiile constituţionale considerate a fi fost încãlcate au urmãtorul cuprins: - Art. 21 alin. (1)-(3): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept. (3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil."; - Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apãrare este garantat."; - Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate."; - Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."; - Art. 135 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie sã asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; [...]." În esenţã, autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciazã cã suspendarea de drept a autorizaţiei de construcţie doar pe baza existenţei unei cereri de anulare a acesteia în faţa instanţei de contencios administrativ încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3), ale art. 24 alin. (1), ale art. 45, 53, precum şi ale art. 135 alin. (2) lit. a). Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile art. 21 din Constituţie, ci, dimpotrivã, este o consecinţã a acestuia, întrucât suspendarea de drept a autorizaţiei de construcţie se impune pentru a evita prejudicierea unor drepturi sau interese legitime, dupã ce, în prealabil, a fost introdusã o acţiune pentru anularea autorizaţiei de construcţie. În acest sens, Curtea reţine cã dispoziţia legalã criticatã vizeazã atât protejarea drepturilor şi intereselor legitime ale pãrţilor care solicitã instanţei de contencios administrativ anularea autorizaţiei de construcţie, cât şi drepturile şi interesele legitime ale titularului autorizaţiei, care, în cazul în care acţiunea va fi admisã, va realiza mai puţine pierderi decât în cazul în care, pe durata acţiunii, lucrãrile de construcţii ar fi continuat. De asemenea, Curtea constatã cã nici prevederile art. 24 alin. (1) din Constituţie nu sunt încãlcate, pãrţilor fiindu-le garantat dreptul la apãrare în cadrul procesului existent. Referitor la invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 45 din Constituţie, care consacrã libertatea economicã, Curtea observã cã acest text constituţional garanteazã accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora "în condiţiile legii", astfel încât stabilirea cadrului de exercitare a acestui drept constituţional este la latitudinea legiuitorului. În consecinţã, nu se poate reţine cã textul criticat încalcã dispoziţiile art. 45 din Constituţie. În ceea ce priveşte susţinerea cã textul criticat ar încãlca obligaţia statului prevãzutã de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, constând în asigurarea libertãţii comerţului, a protecţiei concurenţei loiale şi a creãrii cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, Curtea observã cã într-un stat de drept, cum este definit şi statul român, conform art. 1 alin. (3) din Constituţie, nu este de conceput ca libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie sã fie asigurate altfel decât cu stricta respectare a legii. Prin urmare, Curtea reţine cã dispoziţiile legale criticate, vizând respectarea regulilor disciplinei în construcţii, nu sunt de naturã a contraveni textului constituţional al art. 135 alin. (2) lit. a). Privitor la pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, care prevãd posibilitatea restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, Curtea constatã cã textul respectiv nu este incident în cauzã, dispoziţiile legale criticate prevãzând suspendarea de drept a autorizaţiei de construcţie sau de desfiinţare a unei construcţii, cu consecinţa opririi lucrãrilor pânã la soluţionarea în fond a cauzei, iar nu restrângerea unui drept constituţional.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "OMV Romania Mineraloel" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.072/C/2004 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 martie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Benke Karoly -----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
