Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 134 din 23 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 374 din 29 aprilie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Tudorel Florin Sabãu în Dosarul nr. 2.172/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, susţinând cã textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale şi nici celor ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 decembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 2.172/2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Tudorel Florin Sabãu, recurent în dosarul menţionat.
În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã dispoziţiile legale criticate care fac referire la militari sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 21 care garanteazã accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare, de asemenea, la dreptul la un proces echitabil. Se motiveazã în sensul cã textul de lege criticat creeazã o discriminare pozitivã în favoarea persoanelor care au calitatea de militar sau alte calitãţi, discriminare care nu-şi gãseşte justificarea în cazul infracţiunilor care nu au legãturã cu calitatea lor specialã.
În fapt, autorul excepţiei - medic de profesie - s-a adresat cu plângere prealabilã Parchetului Militar Oradea împotriva intimatului Ioan Petrişor, ofiţer la o unitate militarã din Oradea, pentru sãvârşirea infracţiunilor de insultã şi calomnie. Prin Rezoluţia din 25 februarie 2003, Parchetul Teritorial Bucureşti a dispus neînceperea urmãririi penale faţã de Ioan Petrişor. Împotriva acestei rezoluţii reclamantul Tudorel Florin Sabãu s-a adresat cu plângere Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, care, prin Sentinţa nr. 7 din 15 ianuarie 2003, a respins plângerea cu motivarea cã "ofiţerul a acţionat în acest mod, puternic afectat de situaţia gravã a soţiei sale care a şi decedat ulterior şi având convingerea cã medicii şi personalul medical aferent trebuiau sã facã totul pentru atenuarea suferinţelor bolnavei, pentru vindecarea ei şi nicidecum intenţionând sã insulte sau sã calomnieze pe medic". Curtea Militarã de Apel, prin Decizia nr. 25 din 3 aprilie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat în cauzã de autorul excepţiei. Nemulţumit şi de aceastã soluţie, el a declarat recurs, criticând decizia instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie, iar în cadrul recursului a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã considerã cã excepţia este nefondatã, deoarece stabilirea regulilor procedurale privind sesizarea organelor de urmãrire penalã şi a instanţei de judecatã este de atributul legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã. Or, stabilirea unor reguli speciale având în vedere, printre altele, calitatea de militar a fãptuitorului nu este contrarã principiului constituţional al egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor, atât timp cât aceste reguli asigurã egalitatea cetãţenilor în folosirea lor. De asemenea, instanţa aratã cã nu sunt încãlcate nici accesul liber la justiţie şi nici dreptul la un proces echitabil.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece normele de competenţã instituite prin art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedurã penalã nu îngrãdesc liberul acces la justiţie, ci reglementeazã tocmai normele procedurale necesare exercitãrii acestui drept.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia este neîntemeiatã în raport cu art. 16 din Constituţie, republicatã, deoarece militarii şi celelalte categorii de persoane arãtate în text se aflã într-o situaţie deosebitã, care justificã reguli speciale de procedurã. Nu se poate reţine nici încãlcarea dreptului la acces liber la justiţie şi nici a dreptului la un proces echitabil, întrucât acestea nu implicã existenţa mai multor grade de jurisdicţie, a mai multor cãi de atac şi nici a posibilitãţii exercitãrii acestor cãi de atac de cãtre toate pãrţile din proces.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedurã penalã, astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 281/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, dispoziţii care prevãd cã plângerea prealabilã se adreseazã "organului competent sã efectueze urmãrirea penalã, când plângerea prealabilã este îndreptatã contra unui judecãtor, procuror, notar public, militar, judecãtor şi controlor financiar de la camera de conturi judeţeanã, controlor financiar de la Curtea de Conturi sau contra uneia dintre persoanele arãtate în art. 29 pct. 1".
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestui text de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), potrivit cãrora "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri", ale art. 21 alin. (1) şi (2), conform cãrora "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime; (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept", precum şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în conformitate cu care "Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptate împotriva sa. Hotãrârea trebuie sã fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţã poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga duratã a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democraticã, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanţã atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de naturã sã aducã atingere intereselor justiţiei".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, deoarece stabilirea unor reguli speciale de competenţã dupã calitatea persoanei şi a unor reguli de procedurã diferite pentru anumite situaţii nu reprezintã o încãlcare, ci o confirmare a principiului egalitãţii, care presupune tratamente juridice deosebite pentru situaţii diferite.
Critica conform cãreia dispoziţiile art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedurã penalã încalcã dreptul de acces liber la justiţie, de asemenea, nu poate fi reţinutã, întrucât prin lege pot fi instituite reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite. Curtea a statuat în jurisprudenţa sa cã "prevederile înscrise la alin. (2) al art. 21 din Constituţie, şi anume cã nici o lege nu poate îngrãdi accesul liber la justiţie, semnificã faptul cã legiuitorul nu poate exclude de la exercitarea unor drepturi pe care le-a instituit, nici o categorie sau grup social".
În ceea ce priveşte regula instituitã prin dispoziţiile art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora, în anumite situaţii, plângerea prealabilã se adreseazã organului competent sã efectueze urmãrirea penalã, aceasta este în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cãrora competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege. Astfel, este de competenţa exclusivã a legiuitorului de a institui reguli procesuale necesare bunei administrãri a justiţiei, cu respectarea ansamblului normelor constituţionale.
Curtea mai constatã cã dispoziţiile art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedurã penalã nu contravin nici prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât textul criticat nu opreşte pãrţile interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti, de a fi apãrate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv, o dovadã în acest sens fiind chiar situaţia autorului excepţiei care a exercitat toate cãile de atac prevãzute de lege, inclusiv apelul, trecând de o instanţã militarã la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Tudorel Florin Sabãu în Dosarul nr. 2.172/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 martie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
_______________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
