Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 134 din 23 aprilie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 372, 373, 376 si 377 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 469 din 1 iulie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 372, 373, 376 şi 377 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Hitrom" - S.A. Vaslui în Dosarul nr. 7.559/2001 al Judecãtoriei Vaslui.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, ca fiind neîntemeiatã. Se arata ca, potrivit dispoziţiilor art. 125 din Constituţie, stabilirea procedurii de judecata se face prin lege. Totodatã prevederile legale criticate nu contravin art. 21 din Constituţie, în condiţiile în care instanta poate dispune suspendarea executãrii şi în alte cazuri decât cele prevãzute la art. 300 alin. 1 din Codul de procedura civilã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 noiembrie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 7.559/2001, Judecãtoria Vaslui a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 372, 373, 376 şi 377 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Hitrom" - S.A. Vaslui într-o cauza având ca obiect soluţionarea contestaţiei la executare formulatã de autorul exceptiei.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile articolelor de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 şi 24 privind accesul la justiţie şi, respectiv, dreptul la apãrare.
În esenta, autorul exceptiei considera ca prin executarea unei hotãrâri judecãtoreşti definitive se lipseşte de conţinut instituţia recursului, întrucât, conform dispoziţiilor legale criticate, existând posibilitatea executãrii unei hotãrâri judecãtoreşti definitive, partea recurenta poate ajunge în situaţia de faliment, deşi a solicitat, potrivit legii, îndreptarea hotãrârii definitive pentru motivele prevãzute de lege. Se apreciazã, totodatã, ca prin posibilitatea punerii în executare silitã a unei hotãrâri definitive se aduce atingere unor principii fundamentale ale procedurii civile, cum sunt "principiul aflarii adevãrului, al exercitãrii drepturilor procesuale cu buna-credinţa, al interesului în promovarea unei acţiuni sau exercitarea unei cai de atac".
Judecãtoria Vaslui apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 372, 373, 376 şi 377 din Codul de procedura civilã este neîntemeiatã, întrucât debitorul obligaţiei stabilite prin hotãrârea judecãtoreascã are posibilitatea formularii unei cereri de suspendare a executãrii şi, în cazul recursului, poate solicita instanţei de judecata întoarcerea executãrii silite, conform art. 404^1 din Codul de procedura civilã.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În fundamentarea acestui punct de vedere se arata ca textele criticate, care vizeazã titlul executoriu, sesizarea organului de executare, competenta acestuia şi executarea silitã, nu pot avea "consecinţe asupra liberului acces la justiţie, deoarece partea are posibilitatea formularii cererii de suspendare a executãrii silite, precum şi a exercitãrii caii de atac a recursului, în condiţiile legii". De asemenea, se arata în continuare, "în cazul desfiinţãrii titlului executoriu sau a însãşi executãrii silite, legea prevede dreptul celui interesat la întoarcerea executãrii şi restabilirea situaţiei anterioare". Totodatã Guvernul considera ca nu se poate susţine nici încãlcarea dreptului la apãrare, întrucât în cadrul procedurilor prevãzute de lege partea interesatã dispune de "o serie de mijloace şi cai de apãrare impotriva pretenţiilor partii adverse, sa conteste susţinerile acesteia şi sa probeze netemeinicia lor, elemente care intra în componenta dreptului la apãrare în sens larg".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 372, 373, 376 şi 377 din Codul de procedura civilã, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 372: "Executarea silitã se va efectua numai în temeiul unei hotãrâri judecãtoreşti ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.";
- Art. 373: "Hotãrârile judecãtoreşti şi celelalte titluri executorii se executa de executorul judecãtoresc din circumscripţia judecãtoriei în care urmeazã sa se efectueze executarea ori, în cazul urmãririi bunurilor, de cãtre executorul judecãtoresc din circumscripţia judecãtoriei în care se afla acestea. Dacã bunurile urmaribile se afla în circumscripţiile mai multor judecãtorii, este competent oricare dintre executorii judecãtoreşti care funcţioneazã pe lângã acestea.
Instanta de executare este judecãtoria în circumscripţia cãreia se va face executarea, în afarã cazurilor în care legea dispune altfel.";
- Art. 376: "Se investesc cu formula executorie hotãrârile care au rãmas definitive ori au devenit irevocabile, înscrisurile autentificate, precum şi orice alte hotãrâri sau înscrisuri, pentru ca acestea sa devinã executorii, în cazurile anume prevãzute de lege.
Actele autentificate de o reprezentanta diplomaticã sau consularã a României se vor putea investi cu formula executorie de judecãtoria domiciliului uneia din pãrţile pãrtaşe la actul autentic.
Dacã nici una din pãrţi nu are domiciliul cunoscut în ţara, investirea cu formula executorie se face la judecãtoria sectorului III din Capitala României.";
- Art. 377: "Sunt hotãrâri definitive:
1. hotãrârile date în prima instanta, potrivit legii, fãrã drept de apel;
2. hotãrârile date în prima instanta care nu au fost atacate cu apel sau, chiar atacate cu apel, dacã judecata acestuia s-a perimat ori cererea de apel a fost respinsã sau anulatã;
3. hotãrârile date în apel;
4. orice alte hotãrâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu apel.
Sunt hotãrâri irevocabile:
1. hotãrârile date în prima instanta, fãrã drept de apel, nerecurate;
2. hotãrârile date în prima instanta, care nu au fost atacate cu apel;
3. hotãrârile date în apel, nerecurate;
4. hotãrârile date în recurs chiar dacã prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii;
5. orice alte hotãrâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs."
Critica de neconstituţionalitate se bazeazã pe susţinerea potrivit cãreia textele de lege menţionate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 şi 24 privind accesul liber la justiţie şi, respectiv, dreptul la apãrare, texte care au urmãtorul cuprins:
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
Analizând aceste sustineri, Curtea constata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã pentru considerentele ce urmeazã:
Din examinarea textelor de lege criticate pentru neconstituţionalitate rezulta ca acestea reglementeazã titlurile executorii, între care şi hotãrârile judecãtoreşti, care se investesc cu formula executorie, în cazul în care au rãmas definitive ori au devenit irevocabile, iar punerea lor în executare se realizeazã de executorul judecãtoresc, în condiţiile prevãzute strict de lege. În acelaşi timp prevederile art. 377 precizeazã care sunt hotãrârile definitive, precum şi cele irevocabile. În consecinta, aceste texte de lege stabilesc condiţiile în care, în urma judecaţii unui litigiu, se poate realiza executarea silitã a obligaţiei stabilite de instanta judecãtoreascã fãrã ca prin aceasta sa se aducã atingere dispoziţiilor constituţionale invocate în susţinerea exceptiei.
De altfel, în conformitate cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constituţie, stabilirea procedurii de judecata, în care este inclusã şi procedura executãrii silite, se face prin lege. Prin urmare, reglementarea condiţiilor în care hotãrârile definitive sunt executorii este o problema care tine de opţiunea legiuitorului. Când a considerat necesar, legiuitorul a prevãzut, în mod limitativ, cazurile în care recursul suspenda executarea (art. 300 alin. 1 din Codul de procedura civilã).
În legatura cu susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile legale criticate ar fi contrare principiului liberului acces la justiţie şi celui al dreptului la apãrare, consacrate la art. 21 şi 24 din Constituţie, Curtea constata ca şi aceasta este neîntemeiatã. Art. 300 alin. 2 şi 3 din Codul de procedura civilã prevede posibilitatea instanţei sesizate cu judecarea recursului de a dispune, la cerere, motivat, suspendarea executãrii hotãrârii recurate "şi în alte cazuri decât cele la care se referã alin. 1", iar potrivit dispoziţiilor cuprinse în secţiunea a VI-a a Cãrţii V din Codul de procedura civilã - art. 399-404 -, impotriva oricãrui act de executare se poate face contestaţie de cãtre cei interesaţi sau vãtãmaţi prin executare. Totodatã, pana la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, instanta competenta poate suspenda executarea. În acelaşi timp, potrivit art. 404^1 şi 404^2 din Codul de procedura civilã, în toate cazurile în care se desfiinţeazã titlul executoriu sau însãşi executarea silitã, cel interesat are dreptul la întoarcerea executãrii, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.
De altfel, o parte din textele Codului de procedura civilã criticate prin excepţia de neconstituţionalitate ce formeazã obiectul prezentului dosar au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 181 din 10 octombrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 11 decembrie 2000, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 376 alin. 1 şi ale art. 377 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedura civilã. În esenta, Curtea a reţinut ca, "în conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora «competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege», intreaga procedura de executare silitã [...] este prevãzutã de lege, respectiv de Cartea a V-a din Codul de procedura civilã. Din ansamblul acestor reglementãri rezulta ca pãrţile au acces la justiţie, iar debitorul are la dispoziţie garanţii procedurale care îi permit sa se adreseze instanţei şi, pentru motive întemeiate, pe care le va aprecia instanta, sa solicite suspendarea executãrii silite sau chiar anularea titlului care se executa". De asemenea, Curtea a mai reţinut, în considerentele deciziei menţionate, ca "Prin instituirea de cãtre legiuitor, în textul de lege criticat, a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv al hotãrârilor judecãtoreşti, precum şi la investirea lor cu formula executorie nu se constituie nici un privilegiu ori discriminare, în sensul dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Constituţie".
Soluţia pronunţatã anterior şi considerentele menţionate îşi pãstreazã valabilitatea, întrucât nu sunt invederate elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudenţei Curţii în aceasta materie.
În legatura cu critica referitoare la necorelarea prevederilor legale criticate cu unele principii fundamentale ale procedurii civile, Curtea constata ca aceasta, chiar dacã ar fi intemeiata, nu intra sub incidenta controlului de constitutionalitate, problema concordanţei dintre normele legale fiind de resortul legislatorului pozitiv.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 372, 373, 376 şi 377 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Hitrom" - S.A. Vaslui în Dosarul nr. 7.559/2001 al Judecãtoriei Vaslui.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 23 aprilie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
