Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 134 din 22 mai 1997*) privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^3 si ale art. 330^4 din Codul de procedura civila, precum si ale art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 35 din 29 ianuarie 1998
----------
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 615 din 9 decembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 29 ianuarie 1998.
Nicolae Popa - preşedinte
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Doina Suliman - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã, prin Încheierea din 5 martie 1997, pronunţatã în Dosarul nr. 1.453/1996, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedura civilã, invocatã de intimatele-reclamante Codreanu Harghel Gabriela şi Codreanu Ruxandra Cristina.
Din concluziile scrise, depuse în motivarea exceptiei, rezulta însã ca excepţia priveşte şi <>art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului.
În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile atacate contravin prevederilor art. 1, 3, 16, 20 şi 128 din Constituţie, deoarece recursul în anulare este "la dispoziţia numai a Parchetului General", chiar şi în urma adoptãrii Legii nr. 17/1997.
Exprimandu-şi opinia potrivit prevederilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanta suprema apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa se pronunţe asupra exceptiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 330, ale art. 330^1 ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedura civilã, precum şi ale <>art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 , asa cum a fost invocatã de pãrţi.
Asupra constituţionalitãţii art. 330, art. 330^3 şi art. 330^4 din Codul de procedura civilã, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 şi, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a constatat ca aceste prevederi sunt constituţionale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea practicii constante a Curţii Constituţionale, urmeazã sa fie respinsã ca vadit nefondata excepţia privind dispoziţiile art. 330, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedura civilã.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedura civilã, se constata ca prin Legea nr. 17/1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, acestea au suferit modificãri.
Recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând de cãtre Ministerul Public, ci numai în termen de 6 luni de la data când hotãrârea judecãtoreascã a rãmas irevocabilã, pentru motivul prevãzut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedura civilã, sau de la data rãmânerii definitive a hotãrârii de condamnare, pentru motivul prevãzut de art. 330 pct. 2 din acelaşi cod.
Autoarele exceptiei de neconstituţionalitate nu au pus însã în discuţie legitimitatea constituţionalã a termenului de 6 luni în care poate fi declarat recursul în anulare, ci faptul ca recursul în anulare poate fi exercitat numai de cãtre procurorul general.
Este de observat ca egalitatea pãrţilor în procesul civil nu poate fi redusã numai la exercitarea directa a cãilor de atac, ci are determinãri mult mai largi. Aceasta egalitate nu exclude, ci chiar implica un tratament juridic diferenţiat, ţinând seama de natura autoritãţilor publice şi de atribuţiile acestora. Ministerul Public este o astfel de autoritate care exercita atribuţii, nu drepturi subiective.
Cat priveşte dispoziţiile <>art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 , care este un text de trimitere la recursul în anulare, este de reţinut ca prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, Curtea Constituţionalã a constatat ca acestea sunt constituţionale. Deoarece nu exista motive care sa determine schimbarea acestei soluţii, excepţia urmeazã sa fie respinsã, fiind vadit nefondata.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca vadit nefondata, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedura civilã, precum şi ale <>art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 , invocatã de Codreanu Harghel Gabriela şi Codreanu Ruxandra Cristina în Dosarul nr. 1.453/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la data de 22 mai 1997.
PREŞEDINTE,
prof.univ.dr. Nicolae Popa
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
