Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 134 din 21 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 373^1 alin. 2 teza a doua, art. 403 alin. 4 teza a patra si art. 723^1 alin. 3 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 215 din 9 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 alin. 2 teza a doua, art. 403 alin. 4 teza a patra şi art. 723^1 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ioan Adrian Târnãvean şi Dorina Târnãvean în Dosarul nr. 1.492/2005 al Judecãtoriei Sighişoara.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 octombrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.492/2005, Judecãtoria Sighişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 alin. 2 teza a doua, art. 403 alin. 4 teza a patra şi art. 723^1 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ioan Adrian Târnãvean şi Dorina Târnãvean.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã prevederile art. 373^1 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind liberul acces la justiţie, întrucât încheierea de admitere a cererii de încuviinţare a executãrii silite, pronunţatã fãrã citarea pãrţilor, nu poate fi supusã cenzurii instanţei de control judiciar. Acelaşi text constituţional este încãlcat şi de dispoziţiile art. 403 alin. 4 teza a patra din Codul de procedurã civilã, întrucât, în condiţiile în care fiecare act de executare este susceptibil de a fi atacat cu contestaţie la executare, debitorul poate fi obligat la plata mai multor cauţiuni în cadrul aceleiaşi proceduri execuţionale. În acest mod creditorul are la dispoziţie mai multe garanţii, fapt ce afecteazã echilibrul procesual dintre pãrţi şi principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii.
Dispoziţiile art. 723^1 alin. 3 din Codul de procedurã civilã vin în contradicţie cu principiul garantãrii proprietãţii private, debitorul fiind obligat sã indisponibilizeze o sumã de bani consistentã, achitatã drept cauţiune, pe o perioadã nedeterminatã, care poate dura mai mulţi ani.
Judecãtoria Sighişoara apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã prevederile legale criticate nu încalcã drepturile protejate constituţional ale debitorului, întrucât reglementarea executãrii silite, în ansamblul sãu, conferã suficiente garanţii care au fost concepute pentru respectarea intereselor acestuia.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 373^1 alin. 2 teza a doua, art. 403 alin. 4 teza a patra şi art. 723^1 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. 373^1 alin. 2 teza a doua: "Încheierea prin care preşedintele instanţei admite cererea de încuviinţare a executãrii silite nu este supusã nici unei cãi de atac.";
- Art. 403 alin. 4 teza a patra: "Cauţiunea depusã este deductibilã din cauţiunea stabilitã de instanţã, dacã este cazul.";
- Art. 723^1 alin. 3: "Cauţiunea se elibereazã celui care a depus-o în mãsura în care asupra acesteia cel îndreptãţit în cauzã nu a formulat cerere pentru plata despãgubirii cuvenite, pânã la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotãrâre irevocabilã, s-a soluţionat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauţiunea se elibereazã de îndatã, dacã partea interesatã declarã în mod expres cã nu urmãreşte obligarea pãrţii adverse la despãgubiri pentru prejudiciile cauzate."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în faţa legii, art. 21 privitoare la accesul liber la justiţie şi art. 44 privind dreptul de proprietate privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã. Faptul cã încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare a executãrii silite nu este supusã nici unei cãi de atac nu constituie o înfrângere a dispoziţiilor constituţionale referitoare la liberul acces la justiţie. Potrivit prevederilor art. 129 din Constituţie, "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii". Textul constituţional lasã la latitudinea legiuitorului reglementarea cãilor de atac, ceea ce îi permite acestuia din urmã sã excepteze de la exercitarea lor anumite hotãrâri judecãtoreşti, aşa cum a procedat prin art. 373^1 din Codul de procedurã civilã, fãrã a se putea afirma cã, procedând astfel, ar contraveni dispoziţiei constituţionale.
De altfel, reglementarea actualã nu lipseşte partea interesatã de dreptul de a ataca încheierea prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executãrii silite, iar faptul cã exerciţiul acestui drept este corelat cu calea de atac a contestaţiei la executare nu reprezintã un impediment real, sub raport constituţional, al accesului liber la justiţie. Astfel, art. 399 alin. 2^1 din Codul de procedurã civilã prevede în mod expres cã, "dupã ce a început executarea silitã, cei interesaţi sau vãtãmaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulã executorie sau, dupã caz, încuviinţarea executãrii, datã fãrã îndeplinirea condiţiilor legale". Prin instituirea acestei proceduri legiuitorul a urmãrit sã restrângã posibilitatea de tergiversare a executãrii silite, prin exercitarea abuzivã a unei atare cãi de atac, şi sã realizeze un spor de celeritate în realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu.
Cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, Curtea a reţinut, prin <>Decizia nr. 128 din 1 martie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 24 mai 2005, cã aceastã cauţiune constituie o garanţie în favoarea creditorului pentru prevenirea exercitãrii abuzive a unor drepturi procesuale şi a întârzierii executãrii unor obligaţii stabilite prin titlul executoriu. Textul de lege criticat nu conţine mãsuri discriminatorii ce ar contraveni principiului egalitãţii în faţa legii, întrucât mãsura instituitã prin acesta se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicitã, acestea beneficiind de un tratament egal în faţa legii.
În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia art. 723^1 alin. 3 din Codul de procedurã civilã contravine principiului garantãrii proprietãţii private, se constatã cã şi aceasta este neîntemeiatã. Astfel, eliberarea cauţiunii în maximum 30 de zile dupã soluţionarea fondului cauzei, prin hotãrâre irevocabilã, dacã partea interesatã nu a formulat cerere pentru obligarea pãrţii adverse la plata de despãgubiri pentru prejudiciile cauzate, reprezintã o garanţie a ocrotirii dreptului de proprietate, legea instituind în mod expres termenul în care debitorul îşi poate recupera suma plãtitã cu titlu de cauţiune.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 alin. 2 teza a doua, art. 403 alin. 4 teza a patra şi art. 723^1 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ioan Adrian Târnãvean şi Dorina Târnãvean în Dosarul nr. 1.492/2005 al Judecãtoriei Sighişoara.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
