Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 133 din 5 februarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 37, art. 38 si art. 43 din Codul familiei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 318 din 13 mai 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37, art. 38 şi art. 43 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Dumitru I. Dinu în Dosarul nr. 396/199/2008 al Judecãtoriei Buhuşi.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 iunie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 396/199/2008, Judecãtoria Buhuşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37, art. 38 şi art. 43 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Dumitru I. Dinu într-un proces de divorţ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale şi din actele internaţionale invocate, "deoarece infracţiunea pentru care este condamnat nu are nicio legãturã cu exercitarea drepturilor pãrinteşti".
Judecãtoria Buhuşi considerã cã prevederile de lege sunt constituţionale.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 37, art. 38 şi art. 43 din Codul familiei, care au urmãtoarea redactare:
- Art. 37: "Cãsãtoria înceteazã prin moartea unuia dintre soţi sau prin declararea judecãtoreascã a morţii unuia dintre ei. Cãsãtoria se poate desface prin divorţ.";
- Art. 38: "Instanţa judecãtoreascã poate desface cãsãtoria prin divorţ atunci când, datoritã unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vãtãmate şi continuarea cãsãtoriei nu mai este posibilã.
Divorţul poate fi pronunţat şi numai pe baza acordului ambilor soţi, dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) pânã la data cererii de divorţ a trecut cel puţin un an de la încheierea cãsãtoriei;
b) nu existã copii minori rezultaţi din cãsãtorie.
Oricare dintre soţi poate cere divorţul atunci când starea sãnãtãţii sale face imposibilã continuarea cãsãtoriei.
La soluţionarea cererilor accesorii divorţului, referitoare la încredinţarea copiilor minori, obligaţia de întreţinere şi folosirea locuinţei, instanţa va ţine seama şi de interesele minorilor.";
- Art. 43: "Pãrintele divorţat, cãruia i s-a încredinţat copilul, exercitã cu privire la acesta drepturile pãrinteşti.
Când copilul a fost încredinţat unei alte persoane sau unei instituţii de ocrotire, instanţa judecãtoreascã va stabili care dintre pãrinţi va exercita dreptul de a-i administra bunurile şi de a-l reprezenta sau de a-i încuviinţa actele. Persoana sau instituţia de ocrotire socialã cãreia i s-a încredinţat copilul va avea faţã de acesta numai drepturile şi îndatoririle ce revin pãrinţilor privitor la persoana copilului. Dispoziţiile art. 108 se aplicã prin asemãnare.
Pãrintele divorţat, cãruia nu i s-a încredinţat copilul, pãstreazã dreptul de a avea legãturi personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învãţãtura şi pregãtirea lui profesionalã."
Textul constituţional invocat ca fiind încãlcat este cel al art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului. Este invocatã încãlcarea prevederilor Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi prevederile Protocolului nr. 11 la aceastã convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 37 şi art. 38 din Codul familiei au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 311 din 6 aprilie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 9 mai 2006, Curtea a constatat cã dispoziţiile art. 37 din Codul familiei nu fac decât sã enumere cauzele de încetare a cãsãtoriei, una dintre acestea fiind desfacerea cãsãtoriei prin divorţ, iar prevederile art. 38 stabilesc condiţiile în care instanţele judecãtoreşti pot pronunţa divorţul, precizând cã acesta nu se poate pronunţa decât în anumite condiţii, şi anume când existã motive temeinice şi numai dacã raporturile dintre soţi sunt grav vãtãmate, iar continuarea cãsãtoriei nu mai este posibilã, condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ, aşa cum rezultã din text.
Curtea a constatat cã, în temeiul textelor de lege criticate, instanţele de judecatã dispun de instrumente legale pentru a nu permite desfacerea cu uşurinţã a cãsãtoriei, acţionând astfel în sensul garanţiei instituite prin art. 26 alin. (1) din Constituţie.
Soluţia şi considerentele pronunţate în decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, neexistând temeiuri care sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Totodatã, Curtea constatã cã prevederile de lege criticate, reglementând posibilitatea desfacerii cãsãtoriei prin divorţ şi stabilind competenţa instanţei judecãtoreşti de a pronunţa divorţul, în anumite condiţii - când, datoritã unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vãtãmate şi continuarea cãsãtoriei nu mai este posibilã -, nu contravin nici dispoziţiilor din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, motivele în baza cãrora se poate considera cã raporturile dintre soţi sunt grav vãtãmate, iar continuarea cãsãtoriei nu mai este posibilã sunt apreciate, în concret, de cãtre instanţã, în urma ascultãrii celor doi soţi şi a administrãrii probatoriului în cauzã, pãrţile beneficiind de toate garanţiile procesuale pentru respectarea dreptului la un proces echitabil.
În ceea ce priveşte prevederile art. 43 din Codul familiei, Curtea constatã cã acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate, întrucât aplicarea acestora este subsecventã pronunţãrii de cãtre instanţa de judecatã a încetãrii cãsãtoriei prin divorţ.
Potrivit alin. 3 al acestui text de lege, pãrintele divorţat cãruia nu i s-a încredinţat copilul pãstreazã dreptul de a avea legãturi personale cu copilul şi de a veghea la creşterea, educarea, învãţãtura şi pregãtirea lui profesionalã, iar pãrintele cãruia i s-a încredinţat copilul, fiind ţinut sã îi asigure fostului soţ, care şi-a pãstrat calitatea de pãrinte, realizarea efectivã a drepturilor conferite de lege. O atare conduitã cooperantã este impusã de împrejurarea cã drepturile menţionate constituie mijloace pentru îndeplinirea obligaţiilor pe care le are orice pãrinte faţã de copilul sãu şi care subzistã atât timp cât pãrintele nu este decãzut din drepturile pãrinteşti.
Totodatã, Curtea reţine cã desfacerea cãsãtoriei prin divorţ şi, implicit, separarea pãrinţilor duc, evident, la modificarea modului de exercitare a drepturilor şi îndatoririlor pãrinteşti faţã de copil. Diferenţierile sunt determinate de separarea pãrinţilor şi de imposibilitatea obiectivã de menţinere şi dupã desfacerea cãsãtoriei a aceloraşi modalitãţi de exercitare a drepturilor şi îndatoririlor pãrinteşti.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37, art. 38 şi art. 43 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Dumitru I. Dinu în Dosarul nr. 396/199/2008 al Judecãtoriei Buhuşi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 februarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
