Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 133 din 3 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (2) si (3), art. 22, art. 29 si a celor cuprinse in sectiunea a 3-a si sectiunea a 4-a ale cap. III din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, precum si a dispozitiilor art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 349 din 25 aprilie 2005
Constantin Doldur - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) şi (3), art. 22, art. 29 şi a celor cuprinse în secţiunea a 3-a şi secţiunea a 4-a ale <>cap. III din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi a dispoziţiilor <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, excepţie ridicatã de Ion Marin în dosarele nr. 2.900/2003 şi nr. 2.193/2004 ale Tribunalului Gorj - Secţia penalã, precum şi de Sorin Popescu şi Ion Nicolae în Dosarul nr. 2.900/2003 al Tribunalului Gorj - Secţia penalã, cât priveşte dispoziţiile <>art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000 , cuprinse în cap. III secţiunea a 3-a a acestei legi.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 24 februarie 2005, când s-a dispus şi conexarea Dosarului nr. 566 D/2004 la Dosarul nr. 565 D/2004, fiind consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 3 martie 2005.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 30 septembrie 2004 Tribunalul Gorj - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) şi (3), art. 22, art. 29 şi a celor cuprinse în secţiunea a 3-a şi secţiunea a 4-a ale <>cap. III din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi a dispoziţiilor <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, excepţie ridicatã de Ion Marin în dosarele nr. 2.900/2003 şi nr. 2.193/2004 ale Tribunalului Gorj - Secţia penalã, precum şi de Sorin Popescu şi Ion Nicolae în Dosarul nr. 2.900/2003 al Tribunalului Gorj - Secţia penalã, cât priveşte dispoziţiile <>art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000 , cuprinse în cap. III secţiunea a 3-a a acestei legi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) şi (3), art. 22, art. 29 şi a celor cuprinse în secţiunea a 3-a şi secţiunea a 4-a ale <>cap. III din Legea nr. 78/2000 , precum şi a dispoziţiilor <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 se susţine, în esenţã, cã Parchetul Naţional Anticorupţie nu era competent sã efectueze urmãrirea penalã în cauzã şi cã instanţa învestitã cu judecarea cauzei nu a fost legal compusã în raport cu necesitatea ca mãcar una dintre infracţiunile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecatã sã fi fost o infracţiune de corupţie propriu-zisã, definitã ca atare de <>art. 5 alin. (1) şi secţiunea a 2-a a cap. III din Legea nr. 78/2000 . Se apreciazã cã acest fapt este de naturã sã conducã la "discriminarea cetãţenilor chemaţi în justiţie care beneficiazã de drepturi şi libertãţi consacrate prin Constituţie şi Codul de procedurã penalã, sunt egali în faţa legii şi autoritãţilor publice, au dreptul la un proces echitabil şi pentru care justiţia se înfãptuieşte în numele legii, este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi".
Critica referitoare la <>art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000 constã în susţinerea cã punerea sub acuzare şi trimiterea în judecatã a inculpaţilor nu s-au efectuat ca urmare a încãlcãrii de cãtre aceştia a vreunei dispoziţii a legii, ci ca urmare a încãlcãrii unor "circulare, scrisori, care se spune cã au caracter de norme interne cu aplicabilitate limitatã în funcţie de politica bãncii" şi pe care, având caracter confidenţial, inculpaţii nu aveau de unde sã le cunoascã. Se apreciazã cã în acest mod se încalcã principiul constituţional consacrat de art. 23 alin. (12), potrivit cãruia nici o pedeapsã nu poate fi stabilitã sau aplicatã decât în condiţiile şi în temeiul legii, precum şi prevederile art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Tribunalul Gorj - Secţia penalã, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate în cauzã, apreciazã cã aceasta este neîntemeiatã. Se aratã, în esenţã, cã "argumentele pãrţilor care au invocat aceastã excepţie sunt fãrã suport, acestea vizând eventual împrejurãri de calificare juridicã şi de interpretarea legii, respectiv stabilirea competenţei şi compunerii legale a completului de judecatã, dispoziţiile legale menţionate necontravenind prevederilor constituţionale". Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000 , se mai aratã cã "trimiterea la art. 1 Protocolul 4 din C.E.D.O. [...] este neavenitã, prevederea Convenţiei referindu-se la o imposibilitate de executare a unei obligaţii contractuale licit asumate".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã susţinerile invocate în motivarea excepţiei vizeazã probleme referitoare la stabilirea competenţei materiale a organelor judiciare, respectiv de compunere a instanţei, care nu constituie "chestiuni de constituţionalitate a unor dispoziţii legale", astfel încât, faţã de prevederile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã. Se mai aratã cã <>art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000 , criticat, de asemenea, ca fiind neconstituţional, nu contravine art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât normele criticate nu sancţioneazã simpla imposibilitate fortuitã sau culpabilã de executare a unei obligaţii civile, ci intenţia frauduloasã, manifestatã prin scopul special pe care îl urmãreşte fãptuitorul, constând în obţinerea pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase.
În concluzie, se apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În susţinerea acestei opinii aratã cã dispoziţiile art. 5 alin. (2) şi (3), art. 22, art. 29 şi prevederile cuprinse în secţiunea a 3-a şi secţiunea a 4-a ale <>cap. III Infracţiuni din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie nu îngrãdesc sub nici un aspect dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, întrucât aprecierea şi administrarea probelor de cãtre procuror în cursul urmãririi penale au ca finalitate aflarea adevãrului, lãmurirea cauzei penale sub toate aspectele şi justa soluţionare a acesteia de cãtre instanţa de judecatã, aspecte care contribuie la îndeplinirea exigenţelor care condiţioneazã, într-o societate democraticã, procesul echitabil. De asemenea, aceleaşi texte, precum şi dispoziţiile <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 nu conţin, în opinia Avocatului Poporului, norme contrare principiului universalitãţii, egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice şi nici principiului unicitãţii, imparţialitãţii şi egalitãţii justiţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (2) şi (3), art. 22, art. 29, cele cuprinse în secţiunea a 3-a şi secţiunea a 4-a ale <>cap. III din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, precum şi dispoziţiile <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie.
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, prin <>Legea nr. 521/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.123 din 29 noiembrie 2004, dispoziţiile cuprinse în secţiunea a 3-a a <>cap. III din Legea nr. 78/2000 au fost completate prin adãugarea unui nou articol, 13^2, iar art. 17 lit. d) din secţiunea a 4-a a aceluiaşi capitol a fost modificat. Atât completarea, cât şi modificarea relevate vizeazã infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu prin îngrãdirea unor drepturi, în douã ipostaze: ca infracţiuni asimilate celor de corupţie, respectiv ca infracţiuni în legãturã directã cu infracţiunile de corupţie. De asemenea, ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, <>art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 a fost modificat succesiv prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 103/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.097 din 24 noiembrie 2004, şi prin <>Legea nr. 601/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.227 din 20 decembrie 2004.
În jurisprudenţa sa Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant cã, în cazul în care, dupã invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecãtoreşti, prevederea supusã controlului a fost modificatã, Curtea se pronunţã asupra prevederii legale în noua sa redactare, numai dacã soluţia legislativã din legea sau ordonanţa modificatã este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificãrii.
Întrucât în cauzã aceastã cerinţã este îndeplinitã, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra dispoziţiilor art. 5 alin. (2) şi (3), art. 22, art. 29, a celor cuprinse în secţiunea a 3-a şi secţiunea a 4-a ale <>cap. III din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi asupra dispoziţiilor <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Art. 5 alin (2) şi (3), art. 22 şi <>art. 29 din Legea nr. 78/2000 au urmãtorul cuprins:
- Art. 5 alin. (2) şi (3): "(2) În înţelesul prezentei legi, sunt infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie infracţiunile prevãzute la art. 10-13.
(3) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile şi infracţiunilor menţionate la art. 17, care sunt în legãturã directã cu infracţiunile de corupţie sau cu cele asimilate acestora.";
- Art. 22: "În cazul infracţiunilor prevãzute în prezenta lege, urmãrirea penalã se efectueazã în mod obligatoriu de cãtre procuror.";
- Art. 29: "(1) Pentru judecarea în primã instanţã a infracţiunilor prevãzute în prezenta lege, se constituie complete specializate.
(2) La judecãtorii, tribunale şi curţile de apel, completele specializate sunt formate din 2 judecãtori."
Dispoziţiile cuprinse în secţiunea a 3-a Infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie şi secţiunea a 4-a Infracţiuni în legãturã directã cu infracţiunile de corupţie din <>cap. III Infracţiuni al Legii nr. 78/2000 sunt criticate în integralitate.
Dispoziţiile art. 10 lit. b) şi c) din cadrul secţiunii a 3-a a cap. III al legii, criticate distinct în cadrul excepţiilor de neconstituţionalitate invocate de inculpaţii Sorin Popescu şi Ion Nicolae, au urmãtorul cuprins:
- Art. 10: "Sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi urmãtoarele fapte, dacã sunt sãvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite: [...]
b) acordarea de credite sau de subvenţii cu încãlcarea legii sau a normelor de creditare, neurmãrirea, conform legii sau normelor de creditare, a destinaţiilor contractate ale creditelor sau subvenţiilor ori neurmãrirea creditelor restante;
c) utilizarea creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate."
<>Art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 , care face, de asemenea, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de Ion Marin în dosarele menţionate, reglementeazã competenţa materialã şi dupã calitatea persoanei a Parchetului Naţional Anticorupţie.
În motivarea excepţiei sunt invocate dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5), care consacrã supremaţia Constituţiei şi a legilor în România, ca stat de drept, ale art. 15 alin. (1), referitoare la universalitatea drepturilor şi libertãţilor fundamentale, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3), care consacrã dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 23 alin. (1) şi (12), care consacrã inviolabilitatea libertãţii individuale şi a siguranţei persoanei, respectiv principiul legalitãţii pedepsei, şi cele ale art. 124 alin. (1) şi (2) privind înfãptuirea justiţiei.
De asemenea, în motivarea criticii de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000 se invocã şi art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãruia "Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru singurul motiv cã nu este în mãsurã sã execute o obligaţie contractualã".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulatã, Curtea constatã cã excepţia şi motivele invocate în susţinerea ei nu privesc, în realitate, constituţionalitatea textelor criticate, ci modul de interpretare şi de aplicare a acestora. Or, sub acest aspect, Curtea a statuat în repetate rânduri cã nu este competentã sã se pronunţe cu privire la aspecte de aplicare a legii, acestea urmând a fi soluţionate de cãtre instanţa de judecatã. Atât interpretarea conţinutului unor norme juridice, ca fazã indispensabilã procesului de aplicare a legii la situaţiile de fapt deduse judecãţii, cât şi, în speţã, aprecierea legalitãţii activitãţii desfãşurate de organele de urmãrire penalã sunt de competenţa exclusivã a instanţelor judecãtoreşti.
Curtea reţine cã a rãspunde criticilor autorilor excepţiei în aceastã situaţie ar însemna o ingerinţã a Curţii Constituţionale în activitatea de judecatã, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cãrora justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) şi (3), art. 22, art. 29 şi a celor cuprinse în secţiunea a 3-a şi secţiunea a 4-a ale <>cap. III din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi a dispoziţiilor <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, excepţie ridicatã de Ion Marin în dosarele nr. 2.900/2003 şi nr. 2.193/2004 ale Tribunalului Gorj - Secţia penalã, precum şi de Sorin Popescu şi Ion Nicolae în Dosarul nr. 2.900/2003 al Tribunalului Gorj - Secţia penalã, cât priveşte dispoziţiile <>art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000 , cuprinse în cap. III secţiunea a 3-a a acestei legi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 martie 2005.
PREŞEDINTE,
CONSTANTIN DOLDUR
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
_________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
