Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 132 din 26 aprilie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 377 din 11 iulie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Cristina Radu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Ioan Vlad în Dosarul nr. 10.259/2000 al Judecãtoriei Oradea.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Se arata ca dispoziţiile art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penalã, care prevãd în mod expres dreptul inculpaţilor aflaţi în stare de deţinere de a li se comunica rechizitoriul, nu exclud comunicarea acestuia inculpaţilor aflaţi în stare de libertate. În acest sens se arata ca toţi inculpatii beneficiazã de aceleaşi drepturi încã din faza urmãririi penale, deoarece, potrivit art. 250 din Codul de procedura penalã, dupã punerea în mişcare a acţiunii penale organul de cercetare penalã procedeazã la prezentarea materialului de urmãrire penalã fata de toţi inculpatii, fãrã a distinge dupã cum se afla sau nu în stare de detenţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 ianuarie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 10.259/2000, Judecãtoria Oradea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Ioan Vlad.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arata ca netrimiterea de copii de pe rechizitoriu tuturor inculpaţilor din cauza, iar nu numai celor aflaţi în stare de deţinere, contravine prevederilor art. 24 din Constituţie referitoare la dreptul la apãrare, sustinandu-se ca "este obligaţia statului, cel care organizeazã procesul penal, de a garanta dreptul la apãrare şi deci de a face un efort (admis numai în parte, discriminatoriu, fata de o categorie de inculpati, aflaţi în detenţie) pentru comunicarea rechizitoriului". Se susţine, de asemenea, ca textul invocat contravine art. 23 alin. (5) din Constituţie, care prevede aducerea la cunostinta a invinuirii, a motivelor reţinerii sau arestãrii, precum şi art. 6 pct. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Judecãtoria Oradea, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata, deoarece, "având în vedere importanta actului de trimitere în judecata a inculpaţilor, este imperios necesar ca acesta sa fie adus la cunostinta fiecãrui inculpat, indiferent dacã se afla în stare de arest sau în stare de libertate. De asemenea, comunicarea rechizitoriului ar duce la o mai buna desfãşurare a procesului penal, inculpatul având posibilitatea sa îşi formuleze apãrarea având deplina cunostinta de acuzatiile care i se aduc prin actul de trimitere în judecata".
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, arata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dispoziţiile art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penalã nu sunt contrare prevederilor art. 23 alin. (5) din Constituţie, care consacra dreptul celui reţinut sau arestat de a i se aduce la cunostinta motivele reţinerii sau arestãrii, precum şi învinuirea, deoarece textul criticat priveşte înaintarea cauzei de cãtre procuror la instanta competenta dupã darea sau confirmarea rechizitoriului. Cele doua reglementãri au obiecte diferite şi nu intra în coliziune. Dispoziţiile art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penalã reglementeazã o procedura de trimitere a dosarului la instanta competenta împreunã cu un numãr necesar de copii de pe rechizitoriu, pentru a fi comunicat inculpaţilor aflaţi în stare de deţinere. Textul nu prevede comunicarea de copii de pe rechizitoriu numai inculpaţilor aflaţi în stare de deţinere. Obiectul de reglementare fiind diferit, nu se poate susţine ca dispoziţiile criticate ar aduce atingere prevederilor constituţionale referitoare la dreptul la apãrare. Din aceleaşi considerente aceste dispoziţii nu contravin nici prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penalã, care au urmãtorul conţinut: "În termen de 24 de ore de la darea sau, dupã caz, confirmarea rechizitoriului, procurorul înainteazã instanţei competente dosarul împreunã cu numãrul necesar de copii de pe rechizitoriu, pentru a fi comunicat inculpaţilor aflaţi în stare de deţinere."
Textele constituţionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate sunt urmãtoarele:
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale.";
- Art. 23 alin. (5): "Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndatã la cunostinta, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii sau ale arestãrii, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunostinta numai în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apãrare este garantat."
Totodatã se arata ca sunt incalcate şi dispoziţiile art. 6 pct. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora: "Orice acuzat are, în special, dreptul:
a) sa fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limba pe care o înţelege şi în mod amãnunţit, asupra naturii şi cauzei acuzatiei aduse impotriva sa;
b) sa dispunã de timpul şi înlesnirile necesare pregãtirii apãrãrii sale;
c) sa se apere el însuşi sau sa fie asistat de un apãrãtor ales de el şi, dacã nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un apãrãtor, sa poatã fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer;
d) sa intrebe sau sa solicite audierea martorilor acuzarii şi sa obţinã citarea şi audierea martorilor apãrãrii în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzarii;
e) sa fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacã nu înţelege sau nu vorbeşte limba folositã la audiere."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca autorul exceptiei formuleazã o interpretare per a contrario a prevederilor art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penalã, potrivit cãreia comunicarea actului de inculpare ar avea loc exclusiv cãtre inculpatii aflaţi în stare de deţinere, iar nu şi cãtre cei aflaţi în stare de libertate. În realitate, prin textul invocat se prevede înaintarea dosarului cãtre instanta de judecata împreunã cu un numãr necesar de copii de pe rechizitoriu, iar nu comunicarea de copii de pe rechizitoriu numai inculpaţilor aflaţi în stare de deţinere. Situaţia inculpatului aflat în stare de deţinere, cãruia i se comunica rechizitoriul, nu poate fi apreciatã ca fiind mai favorabilã fata de cea a inculpatului aflat în stare de libertate, deoarece acesta din urma, fiind chemat prin citaţie procedurala, are posibilitatea sa ia cunostinta de rechizitoriu de la arhiva instanţei la care se gãseşte dosarul.
Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea art. 23 alin. (5) din Constituţie, care consacra dreptul celui reţinut sau arestat de a i se aduce la cunostinta motivele reţinerii sau arestãrii, precum şi învinuirea, Curtea constata ca aceste dispoziţii constituţionale nu au relevanta în cauza, întrucât dispoziţiile art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penalã reglementeazã o procedura administrativã de inaintare a dosarului la instanta competenta dupã darea sau confirmarea rechizitoriului.
De asemenea, Curtea Constituţionalã constata ca este neîntemeiatã şi cea de-a doua critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea prevederilor art. 6 pct. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prevederi aplicabile potrivit dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, excepţia de neconstituţionalitate urmând sa fie respinsã şi sub acest aspect.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Ioan Vlad în Dosarul nr. 10.259/2000 al Judecãtoriei Oradea.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 26 aprilie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Cristina Radu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
