Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 132 din 21 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 alin. (2) si (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 229 din 14 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 64 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Bahman Naseh Jabadi în Dosarul nr. 1.315/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 octombrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.315/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 64 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , excepţie ridicatã de Bahman Naseh Jabadi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã, potrivit dispoziţiilor legale criticate, Autoritatea pentru strãini poate stabili dacã o cãsãtorie este sau nu de convenienţã şi în baza acestei constatãri poate refuza cetãţeanului strãin prelungirea dreptului de şedere temporarã pe teritoriul României. Calificarea unei cãsãtorii ca fiind de convenienţã are ca efect declararea nulitãţii absolute a acesteia. Or, competentã sã constate nulitatea unui act juridic civil este numai instanţa judecãtoreascã, iar nu o autoritate administrativã care exercitã rolul unei instanţe extraordinare, aşa cum se întâmplã în cazul dedus judecãţii. Pentru aceste motive, prevederea legalã criticatã încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 48 alin. (2), art. 53 alin. (1) şi (2) şi ale art. 126 alin. (5).
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã efectele pe care le are stabilirea unei cãsãtorii ca fiind de convenienţã asupra dreptului de şedere al strãinului în România nu pot fi asimilate constatãrii nulitãţii cãsãtoriei. De asemenea, instanţa apreciazã cã nu poate fi reţinutã nici critica referitoare la încãlcarea art. 53 din Constituţie, întrucât Autoritatea pentru strãini are la dispoziţie o marjã de apreciere în cadrul cãreia sã analizeze, de la caz la caz, corelaţia dintre importanţa dreptului protejat şi mãsurile administrative privind regimul strãinilor în România.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã Autoritatea pentru strãini nu reprezintã o instanţã specializatã, ci o structurã specializatã, competentã a exercita atribuţiile conferite prin lege în ceea ce priveşte regimul strãinilor în România. Printre aceste atribuţii se gãseşte şi aceea de prelungire a dreptului de şedere acordat în baza cãsãtoriei cu un cetãţean român, în funcţie de circumstanţele cauzei. <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , prin art. 82 oferã însã posibilitatea solicitantului de a ataca în justiţie, în faţa curţii de apel, dispoziţia de pãrãsire a teritoriului emisã de Autoritatea pentru strãini.
Se susţine cã stabilirea unei cãsãtorii ca fiind de convenienţã, de cãtre aceastã autoritate, nu echivaleazã cu nulitatea absolutã şi nu reprezintã o restrângere a drepturilor sau a libertãţilor, ci are ca finalitate prevenirea efectelor încheierii unor cãsãtorii exclusiv pentru a obţine dreptul de şedere pe teritoriul României.
Avocatul Poporului observã cã dispoziţiile legale criticate stabilesc doar elementele pe baza cãrora o cãsãtorie este consideratã a fi de convenienţã şi în funcţie de care Autoritatea pentru strãini este cea care decide prelungirea sau nu a şederii temporare în România. Instanţa de judecatã este cea care pronunţã nulitatea cãsãtoriei atunci când încheierea acesteia a fost determinatã de urmãrirea altor scopuri decât cele specifice cãsãtoriei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 64 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: "(2) Elementele pe baza cãrora se poate stabili faptul cã o cãsãtorie este de convenienţã pot fi urmãtoarele:
a) coabitarea matrimonialã nu existã;
b) soţii nu s-au întâlnit niciodatã înaintea cãsãtoriei;
c) lipsa unei contribuţii efective la îndeplinirea obligaţiilor nãscute din cãsãtorie;
d) soţii nu vorbesc o limbã înţeleasã de amândoi;
e) unul dintre soţi a mai încheiat cãsãtorii de convenienţã;
f) soţii sunt inconsecvenţi în declararea datelor cu caracter personal, precum şi a circumstanţelor în care s-au cunoscut;
g) încheierea cãsãtoriei a fost condiţionatã de plata unei sume de bani între soţi, cu excepţia sumelor primite cu titlu de dotã.
(3) Elementele prevãzute la alin. (2) pot rezulta din:
a) declaraţiile celor în cauzã sau ale unor terţe persoane;
b) înscrisuri;
c) date obţinute cu ocazia realizãrii interviului sau a unor verificãri suplimentare."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 48 alin. (2) privitoare la familie, art. 53 alin. (1) şi (2) referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi în art. 126 alin. (5) privind instanţele judecãtoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, potrivit <>art. 2 lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , Autoritatea pentru strãini reprezintã o structurã specializatã, organizatã în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor. Ca instituţie administrativã publicã, ea exercitã atribuţiile ce îi sunt date în competenţã prin lege, cu privire la regimul strãinilor în România, combaterea şederii ilegale, precum şi cu privire la gestionarea evidenţei strãinilor cãrora li s-a acordat dreptul de şedere în România.
Printre atribuţiile consacrate de lege este şi prelungirea dreptului de şedere temporarã pe teritoriul României, ce se poate acorda în vederea reîntregirii familiei, strãinilor cãsãtoriţi cu cetãţeni români. Potrivit <>art. 64 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , prelungirea va fi refuzatã în cazul cãsãtoriilor de convenienţã.
În acest context, dispoziţiile legale criticate cuprind elementele pe baza cãrora se poate stabili faptul cã o cãsãtorie este de convenienţã, precum şi mijloacele concrete din care rezultã aceste elemente. Dacã la data depunerii cererii prin care se solicitã prelungirea dreptului de şedere nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile generale şi condiţiile speciale prevãzute de lege, constatându-se astfel existenţa vreunui element ce determinã calificarea cãsãtoriei ca fiind de convenienţã, Autoritatea pentru strãini va refuza strãinului prelungirea acestui drept. Decizia de refuz, precum şi motivele care au stat la baza acesteia se comunicã solicitantului prin dispoziţia de pãrãsire a teritoriului României, care poate fi contestatã în faţa curţii de apel competente.
Aşa fiind, se constatã cã, în exercitarea competenţelor atribuite prin lege, Autoritatea pentru strãini nu desfãşoarã o activitate jurisdicţionalã, ci exclusiv una administrativã, referitoare la circulaţia şi evidenţa persoanelor strãine pe teritoriul României. Activitatea de combatere a cãsãtoriei de convenienţã încheiate în scopul eludãrii legii şi procedurile de îndepãrtare de pe teritoriul naţional a strãinilor care au încãlcat dispoziţiile legale în vigoare nu pot constitui argumente pentru calificarea autoritãţii administrative drept instanţã extraordinarã, astfel încât nu poate fi reţinutã critica autorului excepţiei în acest sens.
De asemenea, se constatã cã nici susţinerea potrivit cãreia stabilirea unei cãsãtorii ca fiind de convenienţã înseamnã practic nulitatea absolutã a cãsãtoriei nu este întemeiatã. Astfel, pe de o parte, nulitatea absolutã a cãsãtoriei poate fi constatatã numai prin hotãrâre judecãtoreascã şi reprezintã acea sancţiune civilã aplicabilã cãsãtoriei încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor prevãzute de Codul familiei, iar, pe de altã parte, cãsãtoria de convenienţã este constatatã de o autoritate specializatã, organizatã în subordinea unui minister, şi produce efecte exclusiv asupra dreptului de şedere a strãinilor în România, iar nu asupra statutului civil al persoanelor în cauzã. Prin urmare, textul de lege criticat nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 48 alin. (2), art. 53 alin. (1) şi (2) şi în art. 126 alin. (5).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 64 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Bahman Naseh Jabadi în Dosarul nr. 1.315/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
