Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 132 din 18 aprilie 2002 cu privire la constitutionalitatea prevederilor art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea privind organizarea si functionarea Politiei Romane
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 305 din 9 mai 2002
I. Curtea Constituţionalã a fost sesizatã, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. a) din Constituţie, în vederea declansarii controlului de constitutionalitate asupra prevederilor art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Romane, de cãtre un grup de 56 de deputaţi, şi anume: Gheorghe Albu, Mihai Baciu, Gheorghe Barbu, Radu Mircea Berceanu, Anca Daniela Boagiu, Emil Boc, Vasile Bran, Costica Canacheu, Ion Cirstoiu, Teodor Cladovan, Sorin Frunzaverde, Paula Maria Ivanescu, Victor Sorin Lepsa, Mircea Man, Alexandru-Liviu Mera, Nicolae Nan, Gheorghe-Liviu Negoita, Bogdan Nicolae Niculescu-Duvaz, Vasile Nistor, Ioan Oltean, Ioan Onisei, Alexandru Peres, Ştefan-Marian Popescu-Bejat, RomeoMarius Raicu, Alecu Sandu, Alexandru Sassu, Mihai Stanisoara, Mircea Nicu Toader, Adriean Videanu, Marin Anton, George Crin Laurentiu Antonescu, Andrei Ioan Chiliman, Viorel-Gheorghe Coifan, Victor Paul Dobre, Ovidiu-Virgil Draganescu, Liviu Iuliu Dragos, Valeriu Gheorghe, Titu-Niculae Gheorghiof, Puiu Hasotti, Anton Ionescu, Ion Luchian, Catalin Micula, Ioan Mogos, Monica Octavia Musca, Gheorghe-Eugen Nicolaescu, Dinu Patriciu, Napoleon Pop, Cornel Popa, Grigore Dorin Popescu, Calin Popescu-Tariceanu, Dan-Radu Rusanu, Nini Sapunaru, Dan Coriolan Simedru, Cornel Stirbet, Valeriu Stoica şi Radu Stroe.
Sesizarea a fost transmisã prin Adresa nr. 51/184 din 4 aprilie 2002 a secretarului general al Camerei Deputaţilor şi a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 1.496 din 4 aprilie 2002, formând obiectul Dosarului nr. 144A/2002.
Prin sesizare se solicita sa se constate neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Romane, întrucât contravin dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Constituţia României.
În motivarea sesizãrii se susţine ca prevederile art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Romane sunt neconstituţionale, deoarece: "Constituţia României precizeazã în mod clar ca privarea de libertate a persoanei, fãrã mandat de arestare (emis de judecãtor sau procuror), nu se poate face decât sub forma reţinerii cel mult 24 de ore. Prin mãsura conducerii la sediul poliţiei, ca mãsura administrativã, organul de poliţie îşi aroga dreptul de a dispune de viata şi libertatea persoanei timp de 24 de ore peste reglementãrile legale. Or, este cunoscut faptul ca regulile cu privire la libertatea şi siguranta persoanei sunt de stricta interpretare şi, în fond, reţinerea - ca mãsura administrativã - este tot o privare de libertate şi adauga la textul Constituţiei.
Potrivit Constituţiei, libertatea individualã şi siguranta persoanei sunt inviolabile (art. 23 alin. 1) şi, în consecinta, orice reglementãri care extind reglementãrile constituţionale cu privire la reţinerea unei persoane nu pot fi apreciate decât ca neconstituţionale."
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sesizarea de neconstituţionalitate a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta în scris punctele lor de vedere.
Preşedintele Senatului a comunicat prin Adresa nr. I/409 din 15 aprilie 2002 punctul sau de vedere, în sensul ca sesizarea de neconstituţionalitate este nefondata.
În motivarea acestui punct de vedere se arata ca: "Sesizarea celor 56 de deputaţi face o grava confuzie între instituţiile legale privind lipsirea de libertate a persoanei fizice şi mãsurile administrative de evidenta şi control privind ordinea şi liniştea publica în stat şi în societate. [...] În orice societate organizatã, organele de poliţie legitimeazã, controleazã, verifica persoanele fizice în anumite situaţii, în anumite locuri, la anumite evenimente, stãri de fapt de tulburare a ordinii şi liniştii publice şi alte asemenea situaţii. Orice persoana este obligatã, sub somaţia constrângerii de cãtre autoritatea publica, sa se supunã dispoziţiei, sa se legitimeze, sa execute ordinele impuse de situaţia data. Acei care refuza a se legitima, nu au legitimatie, nu sunt cunoscuţi notoriu, sunt suspecti de a fi comis o infracţiune, de a fi prezenţi în acel loc în vederea unei fapte antisociale, sunt cunoscuţi ca raufacatori etc. trebuie identificati, legitimati pentru ca pot sa fie participanţi la fapte antisociale - şi pot sa dispara, sa rãmânã necunoscuţi. [...] Nu este vorba de reţinere ca mãsura legalã privativã sau restrictiva de libertate, prevãzutã de art. 23 lit. c) din Constituţie şi dezvoltata de Codul de procedura penalã. Este vorba de mãsura de fapt, fizica şi inerenta a verificãrii, a controlului, a identificarii persoanelor - suspecte şi necunoscute. [...] Aceasta activitate de fapt a politistului nu are alta reglementare în lege şi trebuie sa fie reglementatã, tocmai ca garanţie legalã pentru drepturile cetãţeanului."
Preşedintele Camerei Deputaţilor a comunicat prin Adresa nr. 51/184/RG din 11 aprilie 2002 punctul sau de vedere, în sensul ca sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca: "Art. 23 din Constituţia României reglementeazã libertatea individualã în raport cu mãsurile preventive (reţinerea şi arestarea) ce pot fi dispuse conform dispoziţiilor Codului de procedura penalã. [...]
În interpretarea data, textul constituţional stabileşte ca reţinerea, ca mãsura preventivã, nu trebuie sa depãşeascã 24 de ore, art. 31 alin. (1) din Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Romane neincalcandu-l întrucât el nu stipuleazã o asemenea mãsura, ci o mãsura administrativã.
Nu poate fi acceptatã opinia autorilor sesizãrii conform cãreia reţinerea persoanei fãrã mandat de arestare depãşeşte reglementãrile legale de 24 de ore, întrucât, neaflandu-se în prezenta aceleiaşi categorii de mãsuri, perioada de timp stabilitã în art. 31 alin. (1) din Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Romane nu poate fi cumulatã cu cea determinata prin mãsura reţinerii ca mãsura preventivã incidenta în cazul art. 23 alin. (3) din Constituţia României, nedepasind astfel termenul de 24 de ore prevãzut în reglementãrile legale aplicabil reţinerii ca mãsura preventivã.
Diferenţa dintre cele doua mãsuri, una administrativã şi cealaltã preventivã, este evidenta; prima mãsura se aplica urmãtoarelor categorii de persoane:
a) acelora care, prin acţiunile lor, pericliteazã viata persoanelor, ordinea publica sau alte valori sociale;
b) persoanelor suspecte de sãvârşirea unor fapte ilegale, a cãror identitate nu a putut fi stabilitã în condiţiile legii.
Fata de prima categorie organul de poliţie va putea dispune mãsura reţinerii prevãzutã de Codul de procedura penalã, dar fata de a doua categorie, termenul de 24 de ore apare ca un termen destinat organului de poliţie, necesar pentru ca acesta sa stabileascã identitatea fãptuitorului, în vederea aplicãrii mãsurii legale de reţinere, ca mãsura preventivã. Asadar, verificarea situaţiei celei de-a doua categorii de persoane, vizata de art. 31 alin. (1) din Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Romane şi, inclusiv, luarea mãsurilor legale (respectiv mãsura reţinerii) se realizeazã în termen de 24 de ore, dar ca mãsura administrativã, obligatorie pentru cunoaşterea identitãţii persoanei pentru ca aceasta sa poatã fi invinuita, întrucât identificarea persoanei este o condiţie esenţialã pentru ca acesteia sa i se aplice mãsura reţinerii prevãzutã de Codul de procedura penalã."
Guvernul României a transmis Curţii Constituţionale punctul sau de vedere prin Adresa nr. 5/4039 A.N. din 11 aprilie 2002, în sensul ca sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În motivarea punctului de vedere al Guvernului se releva ca, deosebit de cazurile de reţinere avute în vedere de art. 23 alin. (3) din Constituţie, în sistemul nostru de drept mai sunt admise şi altele, cum ar fi: reţinerea contravenţionalã prevãzutã de <>Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încãlcare a unor norme de convieţuire socialã, a ordinii şi liniştii publice, republicatã, precum şi mãsurile prevãzute de art. 183, 215 şi 465 din Codul de procedura penalã.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Romane, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, retine urmãtoarele:
Curtea a fost legal sesizatã şi este competenta, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi ale <>art. 2, 12 şi 17 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa se pronunţe asupra sesizãrii de neconstituţionalitate.
Obiectul sesizãrii îl constituie prevederile art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Romane, care au urmãtorul cuprins: "În realizarea atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii, politistul este investit cu exerciţiul autoritãţii publice şi are urmãtoarele drepturi şi atribuţii principale:
[...]
b) sa conducã la sediul poliţiei pe cei care, prin acţiunile lor, pericliteazã viata persoanelor, ordinea publica sau alte valori sociale, precum şi persoanele suspecte de sãvârşirea unor fapte ilegale, a cãror identitate nu a putut fi stabilitã în condiţiile legii; în cazurile nerespectãrii dispoziţiilor date de poliţist, acesta este îndreptãţit sa foloseascã forta; verificarea situaţiei acestor categorii de persoane şi luarea mãsurilor legale, dupã caz, se realizeazã în cel mult 24 de ore, ca mãsura administrativã;"
În motivarea sesizãrii de neconstituţionalitate se susţine ca aceste prevederi legale incalca dispoziţiile art. 23 alin. (3) din Constituţie, conform cãrora "Reţinerea nu poate depãşi 24 de ore".
Curtea constata ca sesizarea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse în art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Romane este neîntemeiatã în sensul celor ce se vor arata în continuare.
Noţiunea de libertate individualã, utilizata în cuprinsul art. 23 din Constituţia României, desemneazã posibilitatea fizica a persoanei de a se manifesta în limitele sale naturale, fãrã a fi supusã altor restrangeri sau oprelisti decât cele stabilite prin ordinea de drept.
La fel ca şi celelalte drepturi şi libertãţi fundamentale libertatea individualã nu are un caracter absolut, astfel ca exerciţiul acesteia poate fi restrâns în cazurile prevãzute de art. 49 alin. (1) din Constituţie, şi anume "pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav". Restrangerea în aceste cazuri trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii.
În concordanta cu aceste principii art. 23 din Constituţie, invocat de autorii sesizãrii de neconstituţionalitate, reglementeazã condiţiile în care autoritãţile competente ale statului pot fi abilitate prin lege sa restrângã exerciţiul libertãţii individuale, pe calea mãsurilor de reţinere şi de arestare preventivã. Astfel, în ceea ce priveşte mãsura reţinerii unei persoane, potrivit art. 23 alin. (2) din Constituţie, aceasta mãsura este permisã "numai în cazurile şi cu procedura prevãzute de lege", iar potrivit art. 23 alin. (3), durata ei nu poate depãşi 24 de ore.
Constituţia se referã în prevederile citate la toate cazurile în care autoritãţile publice competente sunt autorizate prin lege sa ia mãsura reţinerii unei persoane, fie ca este vorba despre o mãsura preventivã dispusã în procesul penal, despre una luatã în cadrul procedurii contravenţionale sau despre o alta mãsura de reţinere cu caracter administrativ. În toate aceste cazuri reţinerea nu poate depãşi 24 de ore, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (6) din Legea fundamentalã, eliberarea celui reţinut este obligatorie dacã motivele acestei mãsuri au dispãrut.
Prin art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Romane se instituie un complex de activitãţi specifice organelor de poliţie, şi anume conducerea la sediul poliţiei - dacã este cazul, prin folosirea forţei - a categoriilor de persoane prevãzute în textul de lege, identificarea acestora, verificarea datelor care le fac "suspecte de sãvârşirea unor fapte ilegale" ori, dupã caz, urmeazã "luarea mãsurilor legale" fata de acestea.
Deşi în cuprinsul textului nu se prevede expres luarea mãsurii de reţinere impotriva persoanelor supuse verificãrii, este neîndoielnic faptul ca activitatea de verificare efectuatã de poliţie - activitate definitã ca o "mãsura administrativã" implica restrangerea exerciţiului libertãţii individuale şi poate fi caracterizatã, în termenii art. 23 din Constituţie, ca o reţinere.
Mãsura administrativã prevãzutã de textul de lege criticat nu contravine însã prevederilor art. 23 alin. (3) din Constituţie, astfel cum fãrã temei susţin autorii sesizãrii, dat fiind ca activitatea denumita astfel "se realizeazã în cel mult 24 de ore", adicã în limitele de timp prevãzute de acest text constituţional.
Nu poate fi primitã nici susţinerea potrivit cãreia prin cumularea mãsurii administrative prevãzute la art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Romane cu mãsura reţinerii prevãzute la art. 136 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penalã se ajunge la depãşirea duratei de 24 de ore, prevãzutã la art. 23 alin. (3) din Constituţie, întrucât prin textul de lege criticat nu se prevede o asemenea posibilitate.
Având în vedere aceste considerente, dispoziţiile art. 23 alin. (3), art. 49 alin. (1), ale art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 2 alin. (3), art. 12, art. 13 alin. (1) lit. A.a), art. 17, 18, art. 19 alin. (1) şi ale <>art. 20 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Constata ca dispoziţiile art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Romane sunt constituţionale, întrucât nu permit depãşirea duratei reţinerii prevãzute la art. 23 alin. (3) din Constituţia României.
Decizia se comunica Preşedintelui României şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Definitiva.
Dezbaterea a avut loc la 18 aprilie 2002 şi la ea au participat: Nicolae Popa, preşedinte, Costica Bulai, Nicolae Cochinescu, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Şerban Viorel Stanoiu, Lucian Stangu şi Ioan Vida, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef,
Claudia Miu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
