Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 131 din 6 iulie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86^1 alin. 3 si art. 86^7 alin. 3 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 393 din 23 august 2000
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^1 alin. 3 şi ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicatã de Şerban Cristian în Dosarul nr. 10.300/1999 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
La apelul nominal este prezent Şerban Cristian, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, Şerban Cristian solicita admiterea exceptiei. Reprezentantul Ministerului Public arata ca, fata de jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale, se impune respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 ianuarie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 10.300/1999, Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^1 alin. 3 şi ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicatã de Şerban Cristian.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se arata ca dispoziţiile art. 86^1 alin. 3 şi ale <>art. 86^7 alin. 3, introduse în Codul penal prin Legea nr. 140/1996 , care interzic aplicarea mãsurilor de suspendare a executãrii pedepsei sub supraveghere şi, respectiv, de executare a pedepsei la locul de munca, în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, sunt contrare art. 1 alin. (3) teza întâi din Constituţie, referitor la caracterul de stat de drept al României, art. 16 din Constituţie privitor la egalitatea în drepturi şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului. În opinia autorului exceptiei, prin dispoziţiile legale criticate, s-a creat un regim discriminatoriu între destinatarii legii penale care savarsesc infracţiunea de furt simplu, chiar dacã valoarea bunurilor furate este importanta, dar care pot beneficia de mãsurile menţionate, pe de o parte, şi cei care savarsesc infracţiunea de furt calificat, care, deşi valoarea bunurilor sustrase este, în concret, redusã, nu pot beneficia de aceste mãsuri, deoarece pedeapsa prevãzutã de lege depãşeşte 12 ani.
În dezvoltarea motivarii exceptiei se mai arata ca, prin dispoziţiile legale criticate, se ingradeste dreptul cetãţeanului de a beneficia de mãsurile menţionate, deşi pericolul social al faptei incriminate este uneori extrem de redus, incalcandu-se astfel şi art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care prevede ca exercitarea drepturilor şi libertãţilor recunoscute de convenţie trebuie sa fie asigurata fãrã discriminãri întemeiate pe sex, avere, naştere sau orice alta situaţie, prin aceasta din urma autorul exceptiei intelegand şi situaţia la care se referã dispoziţiile legale criticate. Prin încãlcarea prevederilor art. 14 din convenţie, arata autorul exceptiei, se incalca implicit prevederile art. 20 din Constituţie.
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei, instanta de judecata o considera intemeiata, insusindu-şi în totalitate argumentele prezentate de autorul exceptiei.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului României, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca instituirea unui regim sanctionator mai sever pentru anumite fapte prevãzute de legea penalã, considerate de legiuitor ca prezentând un grad de pericol social mai ridicat, constituie o mãsura de politica penalã. Dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie vizeazã egalitatea în drepturi în ceea ce priveşte recunoaşterea unor drepturi şi libertãţi fundamentale, iar nu identitatea de tratament juridic cu privire la aplicarea unor mãsuri, indiferent de natura acestora. De aceea se justifica nu numai posibilitatea, dar şi necesitatea unui regim juridic diferit fata de anumite categorii de persoane.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, susţinerile autorului exceptiei, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Excepţia priveşte dispoziţiile art. 86^1 alin. 3 şi ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 86^1 alin. 3: "Suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere nu poate fi dispusã în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, precum şi în cazul infracţiunilor de vãtãmare corporalã grava, viol şi tortura.";
- Art. 86^7 alin. 3: "Executarea pedepsei la locul de munca nu poate fi dispusã în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, precum şi în cazul infracţiunilor de vãtãmare corporalã grava, viol şi tortura."
Autorul exceptiei susţine ca prevederile menţionate incalca dispoziţiile art. 16 din Constituţie, care au urmãtorul conţinut: "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege."
Asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale menţionate, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin numeroase decizii. Dintre acestea menţionãm Decizia nr. 95 din 17 iunie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 28 iulie 1999, şi Decizia nr. 167 din 21 octombrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 30 noiembrie 1999. Curtea Constituţionalã a respins toate excepţiile de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile legale în discuţie, subliniind ca cele doua mãsuri de individualizare a executãrii pedepsei, şi anume suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere şi executarea pedepsei la locul de munca, sunt create de legiuitor şi puse la dispoziţie instanţei ca mijloace de individualizare judiciarã a executãrii pedepsei. Ele dau inculpatului numai o vocaţie, iar nu un drept de a beneficia de aceste mãsuri. Fiind o creaţie a legiuitorului, este firesc ca acesta sa determine nu numai condiţiile, dar şi sfera de incidenta a acestor mãsuri, respectiv sa excludã de la aceste mãsuri persoanele care au sãvârşit infracţiuni deosebit de grave sau infracţiuni de violenta care vadesc o periculozitate aparte a infractorului. Curtea Constituţionalã a constatat ca dispoziţiile legale în discuţie nu incalca dispoziţiile sau principiile Constituţiei.
În concluzie, soluţiile adoptate de Curtea Constituţionalã, prin deciziile menţionate, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^1 alin. 3 şi ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, precum şi considerentele pe care acele soluţii se întemeiazã sunt valabile şi cu privire la excepţia ridicatã în cauza de fata, neexistand elemente noi care sa determine o schimbare a jurisprudenţei Curţii.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^1 alin. 3 şi art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicatã de Şerban Cristian în Dosarul nr. 10.300/1999 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 6 iulie 2000.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
