Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 131 din 3 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 267^1 din Codul penal, precum si a dispozitiilor art. 160^a, 160^b si 189 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 304 din 12 aprilie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 267^1 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 160^a, 160^b şi 189 din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Ion Efta în Dosarul nr. 7.601/2004 al Tribunalului Hunedoara - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã în ceea ce priveşte art. 267^1 din Codul penal şi art. 189 din Codul de procedurã penalã, iar cu privire la dispoziţiile art. 160^a şi 160^b din Codul de procedurã penalã, pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilã, arãtând cã acestea nu au legãturã cu cauza dedusã judecãţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 octombrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 7.601/2004, Tribunalul Hunedoara - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 267^1 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 160^a, 160^b şi 189 din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Ion Efta în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã art. 267^1 din Codul penal încalcã art. 53 din Constituţie, întrucât "limitele extrem de mari ale pedepselor prevãzute [...] vor impune o privare de libertate care nu este proporţionalã cu situaţia care a generat-o". În opinia autorului excepţiei, aceleaşi prevederi sunt în contradicţie şi cu art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã, întrucât "cetãţenii care fac infracţiuni cu un grad de pericol abstract mai ridicat ca şi alţii nu pot fi trataţi în mod identic cu aceştia şi limitele speciale ale infracţiunilor nu pot fi identice".
Referitor la dispoziţiile art. 160^a şi 160^b din Codul de procedurã penalã, se apreciazã cã acestea sunt contrare dreptului la un proces echitabil şi dispoziţiilor constituţionale privind restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertãţi "în mãsura în care acelaşi judecãtor care judecã cauza pe fond va dispune şi mãsura arestãrii şi va verifica legalitatea acesteia la un interval de 60 de zile". Se aratã în acest sens cã "acelaşi judecãtor va dispune menţinerea mãsurii şi în cursul judecãţii şi va da şi o soluţie influenţatã de luarea acestei mãsuri care aproape sigur va fi de condamnare, lucru reliefat şi în practicã".
Cât priveşte art. 189 din Codul de procedurã penalã, se susţine cã încalcã dreptul la un proces echitabil, întrucât poate conduce la situaţia ca instanţa sã nu încuviinţeze probele, atunci când pãrţile nu sunt de acord sã suporte sumele de bani pentru administrarea acestora, astfel încât cei fãrã mijloace materiale nu pot avea un proces echitabil.
Tribunalul Hunedoara - Secţia penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În susţinerea opiniei exprimate cu privire la art. 267^1 din Codul penal, se aratã cã limitele de pedeapsã stabilite de legiuitor pentru infracţiunea de torturã nu pot face obiectul unei cenzuri din partea Curţii Constituţionale, iar în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 160^a şi 160^b din Codul de procedurã penalã, cã acestea "nu au legãturã cu cauza, având în vedere cã inculpatul a fost trimis în stare de libertate şi este judecat în stare de libertate". În sfârşit, art. 189 din Codul de procedurã penalã este apreciat ca fiind constituţional, întrucât trebuie coroborat cu prevederile art. 2, 3 şi 4 din Codul de procedurã penalã, "în sensul cã instanţa de judecatã este obligatã sã aibã rol activ în desfãşurarea procesului penal, iar actele necesare desfãşurãrii procesului penal se îndeplinesc şi din oficiu, deoarece instanţa trebuie sã asigure aflarea adevãrului cu privire la faptele şi împrejurãrile cauzei".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã art. 267^1 din Codul penal nu încalcã prevederile art. 53 din Constituţie, sancţionarea mai asprã a infracţiunii de torturã atunci când a avut ca urmare moartea victimei, faţã de forma simplã a infracţiunii, fiind doar o consecinţã a pericolului social ridicat al faptei care are ca rezultat moartea victimei. Aceleaşi dispoziţii legale criticate sunt considerate a fi în concordanţã cu art. 16 din Legea fundamentalã, întrucât nu creeazã nici privilegii, nici discriminãri în raport de criteriile egalitãţii în drepturi, enumerate de art. 4 din Constituţie.
Totodatã, se apreciazã cã art. 160^a şi 160^b din Codul de procedurã penalã nu contravin prevederilor cuprinse în Legea fundamentalã, iar cu privire la art. 189 din Codul de procedurã penalã se aratã cã opţiunea instanţei, în sensul plãţii de cãtre pãrţi a cheltuielilor judiciare, nu este în contradicţie cu prevederile constituţionale ce consacrã dreptul la un proces echitabil.
În concluzie, Guvernul considerã cã excepţia este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã sesizarea Curţii Constituţionale este nelegalã, întrucât din încheierea de sesizare lipseşte opinia instanţei de judecatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 267^1 din Codul penal, precum şi dispoziţiile art. 160^a, 160^b şi 189 din Codul de procedurã penalã.
Prevederile din Codul penal criticate ca neconstituţionale au urmãtorul conţinut:
- Art. 267^1: "Fapta prin care se provoacã unei persoane, cu intenţie, o durere sau suferinţe puternice, fizice ori psihice, îndeosebi cu scopul de a obţine de la aceastã persoanã sau de la o persoanã terţã informaţii sau mãrturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţã persoanã l-a comis ori este bãnuitã cã l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei terţe persoane, sau pentru oricare alt motiv bazat pe o formã de discriminare oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau astfel de suferinţe sunt aplicate de cãtre un agent al autoritãţii publice sau de orice altã persoanã care acţioneazã cu titlu oficial sau la instigarea ori cu consimţãmântul expres sau tacit al unor asemenea persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Dacã fapta prevãzutã la alin. 1 a avut vreuna din urmãrile arãtate în art. 181 sau 182, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
Tortura care a avut ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu detenţiune pe viaţã sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani.
Tentativa se pedepseşte.
Nici o împrejurare excepţionalã, oricare ar fi ea, fie cã este vorba de stare de rãzboi sau de ameninţãri cu rãzboiul, de instabilitate politicã internã sau de orice altã stare de excepţie, nu poate fi invocatã pentru a justifica tortura; de asemenea, nu poate fi invocat nici ordinul superiorului sau al unei autoritãţi publice.
Faptele prevãzute în alin. 1 nu constituie infracţiunea de torturã dacã durerea sau suferinţele rezultã exclusiv din sancţiuni legale şi sunt inerente acestor sancţiuni sau ocazionate de ele."
Textele din Codul de procedurã penalã criticate ca neconstituţionale au urmãtorul conţinut:
- Art. 160^a: "Arestarea preventivã a inculpatului poate fi dispusã în cursul judecãţii, prin încheiere motivatã, dacã sunt întrunite condiţiile prevãzute în art. 143 şi existã vreunul dintre cazurile prevãzute de art. 148.
Încheierea poate fi atacatã separat cu recurs. Termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsã. Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judecã în 3 zile. Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de executare.
Dispoziţiile art. 151 se aplicã şi în cazul arestãrii inculpatului în cursul judecãţii.
Faţã de inculpatul care a mai fost anterior arestat în aceeaşi cauzã, în cursul urmãririi penale sau al judecãţii, se poate dispune din nou aceastã mãsurã, dacã au intervenit elemente noi care fac necesarã privarea sa de libertate.";
- Art. 160^b: "În cursul judecãţii, instanţa verificã periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestãrii preventive.
Dacã instanţa constatã cã temeiurile care au determinat arestarea preventivã au încetat sau cã nu existã temeiuri noi care sã justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestãrii preventive şi punerea de îndatã în libertate a inculpatului.
Când instanţa constatã cã temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau cã existã temeiuri noi care justificã privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivatã, menţinerea arestãrii preventive.
Încheierea poate fi atacatã cu recurs, prevederile art. 160^a alin. 2 aplicându-se în mod corespunzãtor.";
- Art. 189: "Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedurã, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probã, retribuirea apãrãtorilor, precum şi orice alte cheltuieli ocazionate de desfãşurarea procesului penal se acoperã din sumele avansate de stat sau plãtite de pãrţi.
Cheltuielile judiciare prevãzute în alin. 1, avansate de stat, sunt cuprinse distinct, dupã caz, în bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei, Ministerului Public şi Ministerului de Interne."
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate urmãtoarele prevederi din Legea fundamentalã:
- Art. 4 alin. (2): "România este patria comunã şi indivizibilã a tuturor cetãţenilor sãi, fãrã deosebire de rasã, de naţionalitate, de origine etnicã, de limbã, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţã politicã, de avere sau de origine socialã.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 21 alin. (3): "Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 53 alin. (1): "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
I. În opinia autorului excepţiei, art. 267^1 din Codul penal este în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii, precum şi cu cele ale art. 53 alin. (1), referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Aceste critici nu pot fi reţinute, întrucât stabilirea limitelor de pedeapsã pentru infracţiunea de torturã, care dã expresie voinţei legiuitorului în aplicarea unor mãsuri de politicã penalã, nu este de naturã sã încalce prevederile constituţionale privitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi. Sancţionarea mai asprã a acestei infracţiuni este justificatã, fiind determinatã de gradul sãu ridicat de pericol social. Câtã vreme textul de lege criticat se aplicã în mod egal tuturor celor vinovaţi de sãvârşirea infracţiunii de torturã, fãrã nici un privilegiu sau discriminare în raport de criteriile egalitãţii în drepturi prevãzute de art. 4 alin. (2) din Constituţie, nu poate fi reţinutã nici pretinsa încãlcare, prin dispoziţiile art. 267^1 din Codul penal, a principiului egalitãţii în faţa legii.
II. În ceea ce priveşte art. 160^a şi 160^b din Codul de procedurã penalã, care reglementeazã arestarea inculpatului în cursul judecãţii, respectiv verificãrile privind arestarea inculpatului în cursul judecãţii, Curtea constatã cã acestea nu au legãturã cu soluţionarea cauzei, întrucât autorul excepţiei, Ion Efta, a fost trimis în judecatã în stare de libertate şi este judecat în stare de libertate. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^a şi 160^b din Codul de procedurã penalã urmeazã sã fie respinsã ca inadmisibilã, în temeiul <>art. 29 alin. (1) şi alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cãrora: "(1) Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare, care are legãturã cu soluţionarea cauzei în orice fazã a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. [...]
[...] (6) Dacã excepţia este inadmisibilã, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivatã cererea de sesizare a Curţii Constituţionale [...]".
III. Nu poate fi primitã nici critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 189 din Codul de procedurã penalã, constând în încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3). Astfel, plata cheltuielilor judiciare în condiţiile prevãzute de Codul de procedurã penalã nu încalcã dreptul la un proces echitabil, deoarece, de regulã, sumele necesare sunt avansate de stat, iar în cazurile în care se solicitã ca plata sã o facã pãrţile chiar în cursul procesului, de exemplu în cazul unor expertize solicitate de pãrţile civile ori de pãrţile responsabile civilmente, refuzul plãţii nu împiedicã desfãşurarea procesului şi nu înlãturã obligarea organului judiciar de a soluţiona cauza în mod corect, echitabil, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale stabilite de lege.
De altfel, cu privire la dispoziţiile art. 189 din Codul de procedurã penalã, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, prin <>Decizia nr. 295 din 8 iulie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 8 august 2003, reţinând cã acestea sunt constituţionale. Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 267^1 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 189 din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Ion Efta în Dosarul nr. 7.601/2004 al Tribunalului Hunedoara - Secţia penalã.
2. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^a şi 160^b din Codul de procedurã penalã, ridicatã de acelaşi autor în aceeaşi cauzã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 martie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
_____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
