Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Definitiva prin nerecurare.
Mihai Constantinescu - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Antonie Iorgovan - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedura civilã, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi şi a prevederilor articolului unic din Legea nr. 65/1993 privind completarea Legii nr. 59/1993, ridicatã de intimata Societatea Comercialã "Hermes" - S.R.L. Slobozia în Dosarul nr. 170/1993 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia comercialã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 9 noiembrie 1994 şi sînt consemnate în încheierea de la acea data, cînd Curtea Constituţionalã, avînd nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru data de 23 noiembrie 1994.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 aprilie 1994, pronunţatã în Dosarul nr. 170/1993, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedura civilã, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi şi a prevederilor articolului unic din Legea nr. 65/1993 privind completarea Legii nr. 59/1993, invocatã de intimata Societatea Comercialã "Hermes" - S.R.L. Slobozia. În susţinerea exceptiei, Societatea Comercialã "Hermes" - S.R.L. Slobozia arata ca prevederile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 şi ale articolului unic din Legea nr. 65/1993 incalca principiile constituţionale privind neretroactivitatea legii şi egalitatea cetãţenilor în fata legii, consacrate de art. 15 alin. (2) şi art. 16 din Constituţie. Se susţine, de asemenea, ca art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 este neconstitutional şi datoritã faptului ca ipoteza acestuia nu vizeazã conflictul în timp al unor norme de procedura, în speta nefiind vorba de un efect viitor al unei situaţii cirmuite de o lege mai veche, de vreme ce hotãrîrea era trecutã în puterea lucrului judecat.
Exprimindu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã în mãsura în care priveşte hotãrîri rãmase definitive dupã data de 26 iulie 1992, cum este cazul în speta, hotãrîri care, urmare modificãrii Codului de procedura civilã, prin Legea nr. 59/1993, nu mai pot fi atacate pe calea recursului extraordinar, ci cu recursul instituit prin alin. 6 al art. V din Legea nr. 59/1993, care înlocuieşte acea cale extraordinarã de atac. Pentru hotãrîrile judecãtoreşti rãmase definitive anterior datei de 26 iulie 1992, neatacate cu recurs extraordinar, prevederile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 sînt neconstituţionale, deoarece, retroactiv, instituie o cale de atac de care pãrţile nu mai puteau beneficia.
În vederea soluţionãrii exceptiei de neconstituţionalitate, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã Camerei Deputaţilor, Senatului şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.
Guvernul apreciazã ca dispoziţiile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 şi articolul unic al Legii nr. 65/1993 nu pot fi criticate ca neconstituţionale, deoarece ele conţin dispoziţii tranzitorii, potrivit cãrora pãrţile interesate pot ataca cu recurs hotãrîrile rãmase definitive în perioada 30 iunie 1992 - 26 iulie 1993, cînd a intrat în vigoare Legea nr. 59/1993, prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 26 iulie 1993. Recursul tranzitoriu este un mijloc procedural ce largeste accesul la justiţie al pãrţilor şi exercitarea controlului judiciar al hotãrîrilor care, la data intrãrii în vigoare a Legii nr. 59/1993, erau susceptibile a fi atacate cu recurs extraordinar.
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor şi concluziile procurorului prezentate în şedinţa din 9 noiembrie 1994, notele scrise depuse la dosar de Societatea Comercialã "Hermes" - S.R.L. Slobozia la data de 22 noiembrie 1994, şi, vazind dispoziţiile art. 15 alin. (2) şi ale art. 16 din Constituţie, ale art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 şi ale articolului unic din Legea nr. 65/1993, retine urmãtoarele:
Potrivit art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 "hotãrîrile rãmase definitive în perioada 30 iunie 1992 - 30 iunie 1993 pot fi atacate cu recursul prevãzut de prezenta lege de cãtre pãrţile interesate, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a aceleiaşi legi". Prevederile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 "se aplica şi hotãrîrile judecãtoreşti rãmase definitive în perioada 1 iulie 1993 pînã la 26 iulie 1993, data intrãrii în vigoare a Legii nr. 59/1993", asa cum prevede articolul unic al Legii nr. 65/1993 privind completarea Legii nr. 59/1993.
Prin art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia "legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile", neretroactivitatea legii a devenit un principiu constituţional.
În consecinta, alin. 6 art. V din Legea nr. 59/1993 care stabileşte ca "hotãrîrile rãmase definitive în perioada 30 iunie 1992 - 30 iunie 1993 pot fi atacate cu recursul prevãzut de prezenta lege" sînt parţial neconstituţionale.
Legea nr. 59/1993 a desfiinţat recursul extraordinar ce putea fi exercitat de procurorul general în termen de un an de la rãmînerea definitiva a hotãrîrii. De aceea, la data de 26 iulie 1993, data intrãrii în vigoare a Legii nr. 59/1993, existau doua categorii de hotãrîri definitive ale instanţelor judecãtoreşti: anterioare datei de 26 iulie 1992, care nu mai puteau fi atacate nici pe calea recursului extraordinar, şi posterioare acestei date şi pînã la intrarea în vigoare a Legii nr. 59/1993, impotriva cãrora se putea exercita recursul extraordinar.
Dispoziţiile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 raportate la prima categorie de hotãrîri enunţate au un vadit caracter retroactiv, deoarece hotãrîri care nu mai putea fi desfiinţate pe calea recursului extraordinar existent la data pronunţãrii acestora, intrate în puterea lucrului judecat, sînt supuse acum unei noi cai de atac, inexistenta la data pronunţãrii lor. Cît priveşte cea de-a doua categorie - hotãrîri definitive pronunţate ulterior datei de 26 iulie 1992, ce puteau fi atacate cu recurs extraordinar, dispoziţiile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 creeazã un regim mai favorabil exercitãrii drepturilor legitime direct de cãtre pãrţile interesate. Caracterul retroactiv ar rezulta din privarea pãrţilor de posibilitãţile oferite de recursul extraordinar. Deci înlãturarea recursului extraordinar ce se putea exercita la data pronunţãrii hotãrîrii, care constituie un aspect al retroactivitatii, este anihilata în cazul acestor hotãrîri, prin posibilitatea introducerii recursului. În felul acesta sînt respectate şi prevederile art. 21 din Constituţie, care consacra principiul liberului acces la justiţie, precum şi cele ale art. 16 din legea fundamentalã privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor. De altfel, în acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţionalã şi prin Decizia nr. 9 din 7 martie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 25 noiembrie 1994.
Cu referire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic al Legii nr. 65/1993 privind completarea Legii nr. 59/1993, potrivit cãruia prevederile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 se aplica şi hotãrîrilor judecãtoreşti rãmase definitive în perioada 1 iulie 1993 pînã la 26 iulie 1993, se constata ca, prin aceasta completare, nu este corectatã data de începere a perioadei - 30 iunie 1992, ci este prelungit pînã la 26 iulie 1993 termenul de împlinire a acestei perioade. Aceasta completare nu este de natura sa ducã la alta concluzie decît cea care se desprinde din considerentele arãtate.
În consecinta, Curtea Constituţionalã urmeazã sa admitã în parte excepţia de neconstituţionalitate şi sa constate ca prevederile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993, astfel cum au fost completate prin Legea nr. 65/1993, sînt neconstituţionale, în mãsura în care acestea se aplica hotãrîrilor definitive pronunţate anterior datei de 26 iulie 1992.
Pentru considerentele expuse, avînd în vedere şi dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie şi cele ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 24 şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
În numele legii
DECIDE:
Admite în parte excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Societatea Comercialã "Hermes" - S.R.L. Slobozia în Dosarul nr. 170/1993 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia comercialã şi constata ca dispoziţiile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993, astfel cum a fost completatã prin Legea nr. 65/1993, sînt neconstituţionale, în mãsura în care acestea se aplica hotãrîrilor definitive pronunţate anterior datei de 26 iulie 1992.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa din 23 noiembrie 1994.
PREŞEDINTE,
dr. Mihai Constantinescu
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
