Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 130 din 25 februarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 156 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 203 din 31 martie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Nicolae Sobco în Dosarul nr. 3.620/1.748/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 3.620/1.748/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Nicolae Sobco.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedurã civilã, arãtând cã, pe de o parte, textul criticat condiţioneazã exerciţiul dreptului la apãrare de dovedirea imposibilitãţii de prezentare a avocatului în vederea realizãrii unei apãrãri în cauzã, iar, pe de altã parte, în cadrul ipotezei sale de aplicare existã o limitã numericã - o singurã datã instanţa poate dispune amânarea judecãţii pentru lipsã de apãrare. Or, dreptul la apãrare, ce se manifestã şi se exercitã şi sub forma reprezentãrii şi asistãrii de cãtre un avocat, nu poate fi limitat direct sau indirect.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 156 din Codul de procedurã civilã, cu urmãtorul conţinut: "Instanţa va putea da un singur termen pentru lipsã de apãrare, temeinic motivatã.
Când instanţa refuzã amânarea judecãţii pentru acest motiv, va amâna, la cererea pãrţii, pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 20, 21 şi 24, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra dispoziţiilor legale criticate, raportate la prevederile invocate din Constituţie, s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 490 din 8 iunie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 6 iulie 2006. Curtea a reţinut cã textul de lege examinat nu constituie o restrângere a dreptului la apãrare şi nici nu încalcã principiile constituţionale invocate, ci reprezintã o mãsurã de descurajare a exercitãrii cu rea-credinţã a drepturilor procesuale prin cereri de amânare a procesului în scopul tergiversãrii acestuia şi al împiedicãrii înfãptuirii justiţiei.
De asemenea, facultatea instituitã pentru judecãtor, de a nu acorda un termen pentru lipsã de apãrare (caz în care se va amâna pronunţarea, la cererea pãrţii, pentru depunerea de concluzii scrise) sau de a acorda un singur termen în acest scop, implicã responsabilitatea acestuia în înfãptuirea actului de justiţie, iar pentru eventualele abuzuri sau greşeli de judecatã datorate încãlcãrii dreptului la apãrare, legea prevede remediile necesare.
Pentru aceleaşi motive, Curtea a reţinut cã nu sunt încãlcate nici prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, iar în ceea ce priveşte prevederile art. 13 din acelaşi act, referitoare la dreptul la un recurs efectiv, precum şi cele ale art. 52 din Constituţie, privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, constatã cã acestea nu au incidenţã în cauza de faţã.
Neintervenind elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia acestei decizii sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Nicolae Sobco în Dosarul nr. 3.620/1.748/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 februarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
