Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 130 din 18 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 378 din 29 aprilie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Dana Titian - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurãrile şi reasigurãrile în România, excepţie ridicatã de Pãtru Dincã în Dosarul nr. 1.190/com/2003 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, procedura de citare fiind legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, eventualele omisiuni ale legiuitorului neputând fi complinite de cãtre instanţa constituţionalã. Întrucât asupra conformitãţii dispoziţiilor <>art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 cu prevederile Constituţiei Curtea s-a mai pronunţat şi nu au intervenit elemente noi, se apreciazã cã jurisprudenţa în materie se impune a fi menţinutã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 noiembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 1.190/com/2003, Tribunalul Vâlcea - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurãrile şi reasigurãrile în România, excepţie ridicatã de Pãtru Dincã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã, datoritã actualei reglementãri a dispoziţiilor <>art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 , care are caracter generic, se creeazã o inegalitate de tratament juridic între persoana asigurãtorului subrogat în drepturile propriului asigurat, pe de-o parte, şi persoana responsabilã de producerea pagubei, pe de altã parte, întrucât contractul de asigurare dintre asigurãtor şi persoana asiguratã care suportã un prejudiciu "trece pe prim plan", în vreme ce contractul de asigurare dintre persoana responsabilã de producerea pagubei şi propria societate de asigurare este lipsit de eficienţã juridicã. Se considerã cã textul de lege criticat ar trebui menţinut numai în situaţia în care persoana responsabilã de producerea accidentului nu ar avea contract de asigurare sau acesta nu ar fi valabil.
Autorul excepţiei propune o reglementare mai amãnunţitã a <>art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 , în raport cu situaţiile diferite la care face referire, care sã reglementeze drepturile asigurãtorului subrogat în drepturile propriului asigurat, dar care sã apere şi drepturile persoanei responsabile de producerea accidentului.
Tribunalul Vâlcea - Secţia comercialã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurãrile şi reasigurãrile în România este nefondatã şi aratã cã dispoziţiile art. 16 din Constituţie, republicatã, nu sunt incidente în cauzã, deoarece textul de lege criticat nu instituie un tratament juridic preferenţial între anumite categorii de persoane şi nici nu creeazã discriminãri între cetãţeni, ci reglementeazã subrogaţia asigurãtorului în drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurãrii împotriva terţelor persoane rãspunzãtoare de producerea pagubei. Astfel, potrivit <>art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 , terţa persoanã aflatã în culpã pentru producerea evenimentului asigurat are posibilitatea legalã de a fi beneficiara unei asigurãri obligatorii sau facultative de rãspundere civilã, în temeiul <>art. 41 şi 48 din Legea nr. 136/1995 , transferând în acest fel riscul producerii evenimentului asigurat asigurãtorului sãu.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.
Guvernul reţine cã asigurãtorul se subrogã în drepturile asiguratului, în cazul în care s-a produs evenimentul asigurat, în temeiul drepturilor şi obligaţiilor ce izvorãsc din contractul de asigurare încheiat între ei, astfel încât asigurãtorul are acţiune directã împotriva terţului din a cãrui culpã s-a produs fapta cauzatoare de prejudiciu în patrimoniul asiguratului. Cu privire la neconstituţionalitatea textului de lege criticat, se invocã <>Decizia nr. 197/2002 , prin care Curtea a respins excepţia având acelaşi obiect, arãtând cã <>art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 nu contravine Constituţiei.
Avocatul Poporului considerã cã persoana prejudiciatã prin accident şi persoana responsabilã de producerea acestuia se aflã în raporturi distincte cu propriii asigurãtori. Astfel, se creeazã situaţii juridice diferite, care justificã aplicarea unor tratamente juridice diferite.
Se aratã cã, potrivit <>art. 41 din Legea nr. 136/1995 , în cazul în care persoana care a produs paguba a încheiat un contract de asigurare, obligatorie sau facultativã, de rãspundere civilã, asigurãtorul sãu plãteşte o despãgubire pentru prejudiciul de care asiguratul rãspunde faţã de terţele persoane pãgubite, riscul producerii evenimentului asigurat fiind transferat, în baza legii, asigurãtorului.
În concluzie, Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile <>art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurãrile şi reasigurãrile în România sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorulraportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurãrile şi reasigurãrile în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995. Textul legal criticat are urmãtorul conţinut:
- Art. 22 alin. 1: "În limitele indemnizaţiei plãtite în asigurãrile de bunuri şi de rãspundere civilã, asigurãtorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurãrii contra celor rãspunzãtori de producerea pagubei."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, republicatã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, potrivit <>art. 9 din Legea nr. 136/1995 , prin contractul de asigurare, asiguratul se obligã sã plãteascã o primã asigurãtorului, iar acesta se obligã ca, la producerea unui anume risc, sã plãteascã asiguratului sau beneficiarului despãgubirea sau suma asiguratã, în limitele şi termenele convenite. În ipoteza survenirii cazului asigurat, dacã pentru paguba produsã este responsabilã o terţã persoanã, asiguratul are posibilitatea de a opta între a pretinde repararea prejudiciilor de la aceastã persoanã sau de la propriul asigurãtor, împotriva cãruia are o acţiune directã izvorând din contractul de asigurare. În cazul în care asiguratul alege a doua variantã, asigurãtorul se subrogã în toate drepturile acestuia sau ale beneficiarului asigurãrii, în limitele indemnizaţiei plãtite şi din momentul efectuãrii plãţii, împotriva celor rãspunzãtori de producerea pagubei. Prin urmare, numai în mãsura în care asiguratul sau beneficiarul contractului de asigurare a fost despãgubit de asigurãtor, acesta din urmã va avea acţiune directã împotriva terţului.
Pe de altã parte, Curtea reţine cã, în cazul în care riscul asigurat este un accident rutier, iar persoana responsabilã pentru producerea prejudiciului are asigurare obligatorie de rãspundere civilã pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, potrivit <>art. 57 din Legea nr. 136/1995 , drepturile persoanelor pãgubite se pot exercita şi direct împotriva asigurãtorului de rãspundere civilã, în limitele obligaţiei acestuia, cu respectarea condiţiilor legale.
Aşa fiind, Curtea constatã cã argumentele invocate de autorul excepţiei în susţinerea criticii sale nu sunt întemeiate, <>art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 fiind în deplinã concordanţã cu art. 16 din Constituţie, republicatã, întrucât reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiatã.
De altfel, prin <>Decizia nr. 197/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 737 din 9 octombrie 2002, Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii textului de lege criticat, soluţia adoptatã menţinându-şi valabilitatea.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurãrile şi reasigurãrile în România, excepţie ridicatã de Pãtru Dincã în Dosarul nr. 1.190/com/2003 al Tribunalului Vâlcea Secţia comercialã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 martie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
