Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 13 din 9 ianuarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 79 din 1 februarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor <>art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, excepţie ridicatã de Marin Frunzã în Dosarul nr. 3.177/44/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, considerând cã textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 octombrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 3.177/44/2006, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, excepţie ridicatã de Marin Frunzã cu ocazia soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 107 din 5 martie 2003, pronunţatã de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. R/77/C/2003, pentru soluţionarea unui litigiu de muncã având ca obiect drepturi bãneşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia criticã <>art. 81 din Legea nr. 168/1999 , considerând cã încalcã dreptul la douã grade de jurisdicţie, dreptul la un recurs efectiv la o instanţã naţionalã, dreptul de acces liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi la o judecatã dreaptã şi nepãrtinitoare, fiind contrar şi principiilor constituţionale referitoare la universalitatea drepturilor şi îndatoririlor, la egalitatea în drepturi şi la nediscriminare. În acest sens, aratã cã textul de lege criticat permite judecarea fondului de cãtre instanţa de recurs şi în situaţia în care prima instanţã nu a judecat fondul cauzei, ci a respins acţiunea pe baza unei excepţii, astfel cã nu mai existã o a doua cale de atac asupra fondului.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã cã excepţia de neconstitu-ţionalitate nu este întemeiatã, textul de lege criticat urmãrind asigurarea celeritãţii procedurii în litigiile de muncã. De asemenea, aratã cã nici prevederile constituţionale, nici cele internaţionale invocate de autorul excepţiei nu instituie principiul dublului grad de jurisdicţie în materie civilã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstitu-ţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã textul de lege criticat este constituţional, întrucât nu contravine nici uneia dintre dispoziţiile constituţionale şi reglementãrile internaţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, dispoziţii potrivit cãrora, "(1) În caz de admitere a recursului, instanţa va judeca în fond cauza.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplicã în urmãtoarele situaţii:
a) soluţionarea cauzei de instanţa de fond s-a fãcut cu încãlcarea prevederilor legale referitoare la competenţã;
b) judecata în fond a avut loc în lipsa pãrţii care nu a fost legal citatã."
În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 1, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 124 şi 126 din Constituţie, referitoare la statul român, la dreptul internaţional şi dreptul intern, la universalitate, la egalitatea în drepturi, la tratatele internaţionale privind drepturile omului, la accesul liber la justiţie, la dreptul la apãrare, la înfãptuirea justiţiei şi la instanţele judecãtoreşti.
De asemenea, considerã cã sunt încãlcate reglementãrile cuprinse în art. 6, 13, 14 şi 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, la interzicerea discriminãrii şi la interzicerea abuzului de drept, precum şi prevederile art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 şi 30 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, referitoare la egalitatea în drepturi, universalitatea drepturilor şi a libertãţilor, dreptul la recunoaşterea calitãţii de subiect de drept, dreptul la protecţia egalã a legii, dreptul de a se adresa în mod efectiv instanţelor judiciare, dreptul la un proces echitabil, prezumţia de nevinovãţie şi la interzicerea oricãror acte care ar putea conduce la desfiinţarea unor drepturi sau libertãţi proclamate de Declaraţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textul de lege criticat instituie norme de procedurã a cãror stabilire revine, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţei exclusive a legiuitorului.
<>Art. 81 din Legea nr. 168/1999 are ca scop asigurarea soluţionãrii cu celeritate a conflictelor de muncã, ţinând seama de specificul litigiilor de aceastã naturã.
În ceea ce priveşte concordanţa textului de lege criticat cu prevederile constituţionale invocate, Curtea observã cã acesta se aplicã în mod egal pentru toate pãrţile litigiilor de muncã şi tuturor situaţiilor care se încadreazã în ipoteza normei juridice, neinstituindu-se nicio discriminare.
De asemenea, textul de lege examinat nu îngrãdeşte în niciun fel accesul liber la justiţie şi nu prevede vreo derogare de la dispoziţiile şi garanţiile procedurale, astfel încât sã se împiedice desfãşurarea în mod echitabil a procesului.
În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei potrivit cãreia nu ar beneficia de un dublu grad de jurisdicţie cu privire la judecarea fondului cauzei, încãlcându-se astfel şi dreptul la apãrare, Curtea constatã cã nicio dispoziţie constituţionalã sau reglementare internaţionalã nu prevede numãrul gradelor de jurisdicţie şi al cãilor de atac ce trebuie prevãzute pentru diferite litigii. Singura obligaţie privind instituirea unui dublu grad de jurisdicţie, prevãzutã de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, se referã la cauzele penale, iar nu la cele civile. De altfel, textul de lege criticat se referã tocmai la o cale de atac, anume recursul împotriva hotãrârii pronunţate de prima instanţã. Rejudecarea cauzei în fond sau chiar discutarea pentru prima oarã a fondului în faţa instanţei de recurs nu este de naturã sã îngrãdeascã exercitarea dreptului la apãrare de cãtre toate pãrţile procesului.
De altfel, Curtea constatã cã art. 81 din Legea nr. 168/2001 a mai fost examinat sub aspectul constituţionalitãţii prin prisma aceloraşi critici ca şi cele formulate în prezenta speţã, iar prin <>Decizia nr. 86 din 20 martie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 5 iunie 2001, şi <>Decizia nr. 165 din 22 mai 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 14 iunie 2001, instanţa de contencios constituţional a respins aceste critici ca fiind neîntemeiate pe considerente ce îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, excepţie ridicatã de Marin Frunzã în Dosarul nr. 3.177/44/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 ianuarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
