Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Vasile Gionea - preşedinte
Ioan Muraru - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Alexandru Grigorie - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent.
Pe rol pronunţarea asupra recursului formulat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 54 din 13 octombrie 1993.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 22 februarie 1994, în lipsa pãrţilor, cu care procedura de citare a fost legal îndeplinitã, concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea din aceeaşi data. Pronunţarea asupra recursului a fost amînatã pentru data de 8 martie 1994.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
avînd în vedere Decizia nr. 54 din 13 octombrie 1993, motivele de recurs formulate de Ministerul Public, prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, retine urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 54/1993 s-a admis excepţia ridicatã de inculpata Cristi Malvina cu care Curtea a fost sesizatã prin Încheierea din 26 octombrie 1992 a judecãtoriei Timişoara şi s-a constatat ca dispoziţiile din Codul penal care intereseazã avutul obştesc sînt abrogate parţial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie şi, în consecinta, acestea urmeazã a se aplica numai cu privire la bunurile prevãzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce formeazã obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
Impotriva acestei decizii Ministerul Public a declarat recurs invocind trei motive:
1. Curtea nu este competenta sa se pronunţe asupra excepţiilor de neconstituţionalitate care privesc legi anterioare intrãrii în vigoare a Constituţiei din 1991;
2. Decizia nr. 54 din 13 octombrie 1993 nu este motivatã, înlocuirea motivarii cu Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 7 septembrie 1993 fiind nelegalã;
3. Violarea art. 135 din Constituţie în legatura cu proprietatea, prin limitarea bunurilor care fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice numai la cele prevãzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie.
Recursul este, în parte, întemeiat, însã pentru alte motive decît cele formulate de Ministerul Public.
Primul motiv de recurs privind necompetentã Curţii Constituţionale de a se pronunţa asupra exceptiei de neconstituţionalitate este nefondat şi urmeazã a fi înlãturat. Într-adevãr, prevederile atacate ca neconstituţionale sînt anterioare Constituţiei şi în legatura cu ele se pune problema abrogãrii - în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie - care însã nu opereazã de la sine, ci trebuie constatatã de organele care aplica legea, inclusiv instanţele judecãtoreşti. Dacã instanta de judecata nu constata abrogarea şi nu sesizeazã Curtea Constituţionalã, înseamnã ca dispoziţia legalã anterioarã Constituţiei este consideratã în vigoare şi exista interesul declansarii controlului de constitutionalitate pe care Curtea este obligatã sa-l efectueze, în virtutea dreptului constituţional al cetãţenilor de a invoca neconstituţionalitate unui text pe care instanta înţelege sa îl aplice. Acesta este şi sensul în care Curtea a statuat în mod constant în deciziile sale.
Competenta Curţii de a se pronunţa asupra legilor anterioare Constituţiei rezulta şi din dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, care se aplica exclusiv legilor anterioare intrãrii în vigoare a Constituţiei.
Cel de-al doilea motiv de recurs privitor la nemotivarea deciziei şi, respectiv, critica adusã Deciziei nr. 54 din 13 octombrie 1993 ca se întemeiazã pe Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 7 septembrie 1993 urmeazã, de asemenea, a fi respins ca nefondat deoarece, potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, Curtea statueazã numai asupra problemelor de drept. Spre a evita soluţii contradictorii, art. 26 din regulament permite completului de judecata ce doreşte sa se abata de la practica Curţii sa sesizeze plenul spre a se pronunţa asupra interpretãrii ce urmeazã a fi data în viitor. Decizia plenului este obligatorie doar pentru completele de judecata, astfel încît prin aceasta decizie nu se soluţioneazã o excepţie de neconstituţionalitate concretã. De aceea, ea nu are drept consecinta inutilitatea judecãrii excepţiilor, în cadrul cãrora s-ar putea ridica noi probleme şi noi interpretãri în mãsura sa determine reluarea procedurii în vederea asigurãrii consecventei practicii constituţionale.
Nici cel de-al treilea motiv de recurs, referitor la încãlcarea art. 135 din Constituţie în legatura cu proprietatea, în sensul ca prin decizia recuratã s-ar fi limitat bunurile obiect exclusiv al proprietãţii publice numai la cele enumerate de aceasta prevedere, nu poate fi reţinut. Decizia atacatã nu se rezuma numai la bunurile enumerate de art. 135 alin. (4), ci se referã şi la bunurile prevãzute de art. 135 alin. (4), adicã "alte bunuri stabilite prin lege".
Deşi motivele invocate de Ministerul Public sînt nefondate, recursul urmeazã totuşi a fi admis în parte şi Decizia nr. 54 din 13 octombrie 1993 modificatã, deoarece, în fond, Curtea nu s-a pronunţat asupra dispoziţiilor art. 224 din Codul penal pentru care inculpatul a fost trimis în judecata, ci s-a referit la "dispoziţiile din Codul penal care intereseazã avutul obştesc".
Potrivit art. 23 alin (2) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate poate viza numai acele dispoziţii legale de care depinde judecarea cauzei, astfel încît deciziile pronunţate în soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate trebuie sa se refere numai la dispoziţiile legale de care depinde soluţionarea cauzei în care s-a invocat aceasta.
Rezulta ca excepţia de neconstituţionalitate putea viza numai art. 224 din Codul penal pentru care inculpata Cristi Malvina a fost trimisa în judecata. Decizia Curţii Constituţionale nr. 54 din 13 octombrie 1993 nu s-a pronunţat cu privire la aceste dispoziţii şi nici recursul declarat de Ministerul Public nu a avut în vedere acest aspect.
În legatura cu prevederile art. 224 din Codul penal, întrucît prin rãmînerea definitiva a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 33 din 26 mai 1993, ca urmare a respingerii recursurilor declarate în cauza prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 63 din 4 noiembrie 1993, s-a constatat ca art. 224 din Codul penal a fost, în mod definitiv şi obligatoriu, parţial abrogat de art. 150 alin. (1) din Constituţie, astfel încît, în prezent, excepţia de neconstituţionalitate cu privire la art. 224 ridicatã de Cristi Malvina în fata Judecãtoriei Timişoara este lipsitã de obiect.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) art. 145 alin (2) şi art. 150 alin. (1) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A. c), art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite, în parte, recursul declarat de Ministerul Public şi modifica Decizia Curţii Constituţionale nr. 54 din 13 octombrie 1993, dupã cum urmeazã:
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 33 din 26 mai 1993, rãmasã definitiva prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 63/1993, s-a constatat ca art. 224 din Codul penal a fost abrogat parţial conform art. 150 alin. (1) din Constituţie, acesta urmînd a se aplica numai cu privire la bunurile prevãzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri care fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
Respinge ca lipsitã de obiect excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Cristi Malvina în dosarul nr. 9278/1992 al Judecãtoriei Timişoara.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din 8 martie 1994.
Decizia se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
--------------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
