Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
DECIZIE nr. 13 din 18 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 39 alin. (1) si (5) si art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 13 din 18 ianuarie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 39 alin. (1) si (5) si art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001    Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. 13 din 18 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 39 alin. (1) si (5) si art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 232 din 4 aprilie 2011

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (1) şi (5) şi <>art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicatã de Consiliul Local al Oraşului Popeşti-Leordeni în Dosarul nr. 9.362/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
    La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate.

                               CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 17 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 9.362/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (1) şi (5) şi <>art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de pârâtul Consiliul Local al Oraşului Popeşti-Leordeni într-o cauzã având ca obiect soluţionarea cererii de dizolvare de drept introdusã de primarul oraşului.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 120 alin. (1) şi ale art. 121 alin. (2). În acest sens, aratã cã se încalcã principiul autonomiei locale şi principiul potrivit cãruia între autoritatea deliberativã a autonomiei locale (consiliul local) şi autoritatea executivã în plan local (primarul) nu existã raporturi de subordonare, principiu instituit prin legea-cadru a administraţiei publice locale [art. 6 alin. (2)], dar consfinţit şi la nivel constituţional.
    Dispoziţiile art. 55 alin. (1) lit. b) creeazã instituţiei primarului posibilitatea de a obţine dizolvarea de drept a consiliului local (autoritate localã autonomã) pe care nu îl agreeazã din diferite motive, prin înscrierea pe ordinea de zi de cãtre primar a unor proiecte de hotãrâri care nu pot fi adoptate la momentul respectiv. Practic, prin dispoziţiile de lege criticate s-a dat posibilitatea primarului de a decide cu privire la funcţionarea sau dizolvarea consiliului local, constituindu-se, în mod indirect, un instrument de control abuziv al unei autoritãţi locale (instituţia primarului) asupra altei autoritãţi locale (consiliul local), control nejustificat de normele legale sau constituţionale.
    Mai aratã cã primarul, care are atribuţia de a convoca şedinţele ordinare, oricând ar putea sã obţinã dizolvarea de drept a consiliului local prin înscrierea pe ordinea de zi a unor proiecte de hotãrâri care, la momentul respectiv, nu servesc interesului preeminent al publicului sau care sunt contrare principiilor care guverneazã activitatea administraţiei publice locale. În aceste condiţii, este evident cã se va crea premisa care va atrage dizolvarea consiliului local, respectiv neadoptarea de cãtre acesta în 3 şedinţe consecutive a proiectelor de hotãrâri înscrise pe ordinea de zi de cãtre primar.
    Autonomia localã - definitã de cãtre literatura de specialitate ca aptitudinea legalã a autoritãţilor autonome de a decide, în mod independent şi sub propria rãspundere, în limitele legii, asupra problemelor colectivitãţilor teritoriale în care funcţioneazã exclude implicarea altor autoritãţi în luarea deciziilor conform plenitudinii de competenţã. Or, în speţã, dreptul consiliului local de a acţiona în mod independent este afectat, întrucât, sub presiunea posibilitãţii dizolvãrii de drept, acesta este constrâns de a adopta proiecte de hotãrâri introduse de primar pe ordinea de zi care, poate, nu sunt în acord cu interesele publice locale. Prin urmare, se arogã instituţiei primarului prerogativele unui organ ierarhic superior consiliului local.
    De asemenea, prin aplicarea dispoziţiilor de lege criticate se realizeazã, în mod indirect, inclusiv încãlcarea principiului eligibilitãţii. Având în vedere cã primarul oricând poate determina dizolvarea consiliului local, ai cãrui consilieri sunt aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, finalitatea principiului constituţional al eligibilitãţii este în mod inevitabil afectatã, întrucât permite unei autoritãţi publice sã lipseascã de efecte alegerile locale desfãşurate în acord cu dispoziţiile constituţionale.
    Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dizolvarea consiliului local intervine ca o consecinţã a neadoptãrii unei hotãrâri în 3 şedinţe ordinare consecutive, motivul fiind fondat pe nefuncţionalitatea autoritãţii publice deliberative, însã o hotãrâre poate presupune aprobarea propunerii primarului, concretizatã în proiectul de hotãrâre înscris pe ordinea de zi sau respingerea propunerii primarului. Prin urmare, pe de-o parte, este recunoscutã competenţa consiliului local de a aproba sau respinge orice proiect de hotãrâre, promovat de autoritatea publicã executivã, iar, pe de altã parte, nu se încalcã principiul prevãzut de art. 121 alin. (2) din Constituţie.
    Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât reglementeazã una din modalitãţile de dizolvare de drept a consiliului local, legiuitorul sancţionând astfel lipsa de funcţionare a acestuia, dacã în decurs de 3 şedinţe ordinare consecutive nu a adoptat nicio hotãrâre. Sesizarea de cãtre primar a instanţei de contencios administrativ pentru dizolvarea de drept ca urmare a nefuncţionãrii autoritãţii deliberative nu încalcã principiul autonomiei locale, deoarece consiliile locale şi primarii funcţioneazã în condiţiile legii. În plus, autonomia localã nu poate fi interpretatã ca reprezentând suveranitate şi independenţa colectivitãţilor locale, deoarece acestea nu sunt în afara statului, a legilor adoptate de Parlament. Totodatã, activitatea consiliilor locale trebuie sã se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creãrii cadrului legal de funcţionare a acestora. Invocã în acest sens <>deciziile Curţii Constituţionale nr. 252/2010 şi nr. 1.567/2009 referitoare la principiul autonomiei locale.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                               CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 39 alin. (1) şi (5) şi <>art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, având urmãtorul cuprins:
    - Art. 39 alin. (1) şi (5): "(1) Consiliul local se întruneşte în şedinţe ordinare, lunar, la convocarea primarului. [...]
    (5) În invitaţia la şedinţã se vor preciza data, ora, locul desfãşurãrii şi ordinea de zi a acesteia.";
    - Art. 55 alin. (1) lit. b): "(1) Consiliul local se dizolvã de drept sau prin referendum local. Consiliul local se dizolvã de drept: [...]
    b) în cazul în care nu a adoptat în 3 şedinţe ordinare consecutive nicio hotãrâre."
    Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 120 alin. (1) privind principiile descentralizãrii, autonomiei locale şi deconcentrãrii serviciilor publice şi ale art. 121 alin. (2) potrivit cãrora "Consiliile locale şi primarii funcţioneazã, în condiţiile legii, ca autoritãţi administrative autonome şi rezolvã treburile publice din comune şi din oraşe".
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, prin <>Decizia nr. 252 din 16 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 27 mai 2010, a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 215/2001 - raportatã la prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 37 referitor la dreptul de a fi ales, art. 57 privind exercitarea cu bunã-credinţã a drepturilor şi libertãţilor şi art. 121 referitor la autoritãţile comunale şi orãşeneşti prin care se realizeazã autonomia localã.
    Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã "textul de lege care enumerã condiţiile în care consiliile locale se dizolvã de drept reprezintã o concretizare a dispoziţiilor art. 121 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora consiliile locale şi primarii funcţioneazã, în condiţiile legii, ca autoritãţi administrative autonome şi rezolvã treburile publice din comune şi din oraşe. De aceea, activitatea consiliilor locale trebuie sã se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creãrii cadrului legal de funcţionare a acestora". Totodatã, Curtea a constatat cã "principiul autonomiei locale, consacrat la nivel constituţional prin dispoziţiile art. 120 alin. (1), nu justificã existenţa unei autonomii de decizie în afara acestui cadru legal, a cãrui respectare este obligatorie".
    Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauzã privesc, parţial, aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
    Cu privire la celelalte critici de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã şi acestea sunt neîntemeiate, deoarece dizolvarea de drept a consiliului local are loc, în cazul prevãzut de <>art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, atunci când acesta nu a adoptat în 3 şedinţe ordinare consecutive nicio hotãrâre, indiferent cã aceasta ar fi de aprobare a propunerii primarului sau de respingere a propunerii acestuia. Potrivit <>art. 45 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, în exercitarea atribuţiilor ce îi revin, consiliul local adoptã hotãrâri. Or, din moment ce sancţiunea dizolvãrii de drept intervine atunci când nu se adoptã nicio hotãrâre - indiferent care ar fi aceasta - în 3 şedinţe ordinare consecutive, în mod eronat se susţine în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate cã primarul poate controla dizolvarea consiliului local, prin faptul cã poate face numai propuneri nerealiste care nu pot fi aprobate de cãtre consiliul local. Pe de altã parte, în conformitate cu art. 45 alin. (6) din aceeaşi lege, proiectele de hotãrâri pot fi propuse de consilieri locali, de primar, viceprimar sau de cetãţeni. Prin urmare, înşişi consilierii locali pot propune proiecte de hotãrâri pe care sã le poatã adopta ulterior consiliul local.
    Raţiunea legiuitorului atunci când a prevãzut acest caz de dizolvare de drept a fost aceea cã, ţinând cont de faptul cã în 3 şedinţe consecutive consiliul local nu a reuşit sã adopte nicio hotãrâre, era necesarã instituirea unei sancţiuni pentru neîndeplinirea rolului constituţional al acestei autoritãţi administrative autonome, şi anume acela de a rezolva "treburile publice din comune şi din oraşe", aşa cum prevede art. 121 alin. (2) din Legea fundamentalã. În acelaşi sens, s-a prevãzut în <>Legea nr. 215/2001 cã prezenţa consilierilor locali la şedinţe este obligatorie şi cã şedinţele consiliului local sunt publice.
    În consecinţã, nu se poate susţine cã prin instituirea unui caz de dizolvare de drept a consiliului local pentru neîndeplinirea atribuţiilor ce îi revin primarul ar avea prerogativele unui organ ierarhic superior consiliului local.
    Referitor la pretinsa încãlcare a principiului eligibilitãţii prin faptul cã, astfel cum susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate, primarul - autoritate executivã - poate oricând determina dizolvarea consiliului local - autoritate deliberativã -, ai cãrui consilieri sunt aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, Curtea constatã cã nici aceastã susţinere nu este întemeiatã, deoarece sancţiunea dizolvãrii de drept a consiliului local intervine pentru neîndeplinirea unor atribuţiilor legale şi, mai mult, chiar constituţionale, aceastã autoritate administrativã autonomã - consiliul local - trebuind sã acţioneze în numele şi în interesul colectivitãţilor locale pe care le reprezintã. Astfel, potrivit <>art. 51 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, în exercitarea mandatului, consilierii locali sunt în serviciul colectivitãţii locale. Or, prin neadoptarea vreunei hotãrâri în 3 şedinţe ordinare consecutive, nu se mai pot realiza atribuţiile de soluţionare şi de gestionare, în numele şi în interesul colectivitãţilor locale pe care le reprezintã, ale treburilor publice.
    În final, Curtea reţine, referitor la criticile privind eventualele abuzuri în exercitarea funcţiei de primar, cã, potrivit <>art. 55 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, instanţa de contencios administrativ - fiind sesizatã cu privire la cazurile de dizolvare de drept de orice persoanã interesatã - analizeazã situaţia de fapt şi se pronunţã cu privire la dizolvarea consiliului local.
    Cu privire la <>art. 39 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 215/2001, Curtea reţine cã acestea reglementeazã probleme procedurale privind convocarea de cãtre primar a consiliului local în şedinţe ordinare, lunar, şi elementele pe care trebuie sã le conţinã invitaţia la şedinţã, fãrã a contraveni în vreun fel dispoziţiilor art. 121 din Legea fundamentalã.

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                        CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                            În numele legii
                               DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (1) şi (5) şi <>art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicatã de Consiliul Local al Oraşului Popeşti-Leordeni în Dosarul nr. 9.362/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 ianuarie 2011.


              PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                     AUGUSTIN ZEGREAN

                   Magistrat-asistent,
                  Ioana Marilena Chiorean
                         _________
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016