Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 13 din 16 ianuarie 2003  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penala    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 13 din 16 ianuarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penala

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 135 din 3 martie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Popa, Constantin Grigore şi Dumitru Florin Manea în Dosarul nr. 4.422/2002 al Tribunalului Hunedoara - Secţia penalã.
La apelul nominal se prezintã avocat Constantin Graure, pentru Gheorghe Popa şi Constantin Grigore, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 393C/2002, având în vedere ca obiectul exceptiei de neconstituţionalitate ridicate de Alexa Lazar în Dosarul nr. 4.646/2002 al Tribunalului Hunedoara este identic cu cel al cauzei menţionate.
La apelul nominal rãspunde avocat Constantin Graure, pentru autorul exceptiei, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul autorilor exceptiei, precum şi cel al Ministerului Public considera ca sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.
Curtea, în temeiul prevederilor <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, şi ale art. 164 alin. 1 şi 2 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 393C/2002 la Dosarul nr. 376C/2002, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul autorilor exceptiei pune concluzii de admitere, sustinand oral motivele de neconstituţionalitate a textului de lege criticat, expuse în notele scrise depuse la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, considerând ca textul de lege criticat nu contravine Constituţiei. Arata ca, prin instituirea obligaţiei organelor judiciare de a aduce la cunostinta învinuitului sau inculpatului ca are dreptul de a fi asistat de un apãrãtor pe tot cursul urmãririi penale şi al judecaţii, nu se restrânge dreptul la apãrare şi nici libertatea individualã. Se invoca în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin încheierile din 4 septembrie 2002, respectiv din 11 septembrie 2002, pronunţate în dosarele nr. 4.422/2002 şi nr. 4.646/2002, Tribunalul Hunedoara - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Popa, Constantin Grigore şi Dumitru Florin Manea, trimişi în judecata pentru sãvârşirea, împreunã cu alţi coinculpati, a infracţiunilor de furt calificat şi distrugere, constând din sustragerea de cablu electric de pe linia de inalta tensiune, şi, respectiv, de Alexa Lazar, trimis în judecata pentru sãvârşirea infracţiunii de tâlhãrie.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate ridicate de Gheorghe Popa, Constantin Grigore şi Dumitru Florin Manea, se arata ca textul de lege criticat este neconstitutional, fiind contrar prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituţie, referitoare la dreptul la apãrare, precum şi prevederilor art. 23 alin. (5), potrivit cãrora învinuirea se aduce la cunostinta celui reţinut sau arestat în cel mai scurt termen, în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. Autorii exceptiei se referã la situaţia din speta, în care se susţine ca au fost reţinuţi pentru sãvârşirea infracţiunilor menţionate fãrã sa li se asigure asistenta juridicã din oficiu şi fãrã a avea posibilitatea sa ia legatura cu apãrãtorul ales. Se mai arata ca dispoziţia legalã criticata contravine şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privitoare la dreptul la un proces echitabil. De asemenea, se arata ca dispoziţia de lege criticata este neconstitutionala şi pentru faptul ca nu asigura învinuitului sau inculpatului un avocat din oficiu, ci se limiteazã la aducerea la cunostinta învinuitului sau inculpatului ca are dreptul la apãrãtor.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate ridicate de Alexa Lazar, se arata ca, în speta, autorului exceptiei, urmãrit penal pentru sãvârşirea infracţiunii de tâlhãrie, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 18 ani, nu i s-a asigurat asistenta juridicã din oficiu. Se mai arata ca lipsa aparatorului sau din oficiu sau ales, în perioada reţinerii, a condus la încãlcarea dreptului la apãrare prevãzut de art. 24 alin. (1) şi art. 23 alin. (5) din Constituţie. Autorul exceptiei mai arata ca dispoziţia legalã criticata se afla în contradictie şi cu prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la apãrare.
Tribunalul Hunedoara - Secţia penalã considera ca dispoziţia din art. 171 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penalã este constituţionalã şi nu contravine prevederilor art. 23 alin. (5) şi ale art. 24 din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã, întrucât dispoziţia din art. 171 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penalã nu contravine prevederilor constituţionale invocate, ci, dimpotriva, se afla în concordanta cu acestea, atât sub aspectul conţinutului, cat şi al modului în care este formulatã, acest articol reglementand în detaliu însuşi principiul constituţional al dreptului la apãrare. Având în vedere faptul ca autorilor exceptiei de neconstituţionalitate li s-au adus la cunostinta motivele pentru care au fost reţinuţi, dar şi faptul ca textul constituţional, care prevede ca pãrţile în proces au dreptul sa fie asistate de un apãrãtor, a fost respectat, se considera ca, prin aceasta, s-a asigurat dreptul la apãrare reglementat de art. 24 din Constituţie.
Guvernul apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate reflecta şi concretizeazã, cu privire la procesul penal, prevederile constituţionale cuprinse în art. 24 alin. (2), referitoare la dreptul la asistenta juridicã în tot cursul procesului. Or, momentul începerii procesului penal coincide cu momentul începerii urmãririi penale, cu excepţia proceselor penale pornite la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, în care procesul penal nu mai implica şi începerea urmãririi penale. Guvernul considera ca înainte de începerea procesului penal nu se poate vorbi de "invinuit", cel care a sãvârşit infracţiunea fiind "fãptuitor", fãrã a avea încã o calitate procesuala, calitate pe care o primeşte numai o data cu pornirea procesului penal, şi anume a urmãririi penale. Or, unei persoane situate în afarã procesului penal nu i se poate acorda dreptul la asistenta juridicã, pentru ca, astfel, s-ar incalca tocmai prevederile art. 24 alin. (2) din Constituţie, care stabilesc acest drept "în tot cursul procesului". Guvernul face referiri şi la Decizia nr. 17 din 9 februarie 1999, prin care Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penalã.
Avocatul Poporului apreciazã ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arata ca, referitor la pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penalã, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 17 din 9 februarie 1999, statuandu-se ca, prin dispoziţiile legale criticate, nu se aduce atingere prevederilor art. 24 din Constituţie. Se subliniaza însã ca, din analiza motivelor exceptiei, rezulta ca se contesta modul în care au fost aplicate dispoziţiile legale criticate, ceea ce nu constituie o problema de neconstituţionalitate, ci de aplicare a legii, având în vedere ca, potrivit <>art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei.
Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile autorilor exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 171 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penalã, care au urmãtorul cuprins: "Invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de apãrãtor în tot cursul urmãririi penale şi al judecaţii, iar organele judiciare sunt obligate sa-i aducã la cunostinta acest drept."
Autorii exceptiei de neconstituţionalitate considera aceste dispoziţii ca fiind contrare prevederilor constituţionale ale art. 24 alin. (1), referitoare la dreptul la apãrare, şi celor ale art. 23 alin. (5), potrivit cãrora învinuirea se aduce la cunostinta numai în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. Totodatã, dispoziţiile legale criticate sunt considerate ca fiind contrare prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Din examinarea comparativa a dispoziţiei legale criticate şi a prevederilor constituţionale pretins incalcate, Curtea constata ca între acestea nu exista nici o contradictie. Dispoziţia legalã criticata nu face decât sa concretizeze dreptul constituţional la apãrare, obligând organele judiciare sa aducã la cunostinta învinuitului sau inculpatului ca are dreptul de a fi asistat de apãrãtor. Tocmai prin aceasta obligaţie este garantat dreptul la apãrare, la care se referã autorii exceptiei. De aceea, afirmatia autorilor exceptiei în sensul ca nu li s-a asigurat apãrãtor în faza urmãririi penale nu poate fi consideratã ca o încãlcare a dreptului la apãrare al învinuitului sau inculpatului. Legea prevede, în alin. 2-6 ale aceluiaşi articol 171 din Codul de procedura penalã, cazurile în care asistenta juridicã este obligatorie, atât în faza urmãririi penale, cat şi în cursul judecaţii, dispoziţii din care rezulta ca asistenta juridicã a inculpatului este asigurata, practic, în tot cursul procesului penal. Faptul ca aceste garanţii procesuale nu au fost respectate în cauza este o chestiune de aplicare a legii, care nu poate face obiectul contenciosului constituţional.
Totodatã, Curtea constata ca textul legal criticat este în concordanta şi cu prevederile pct. 3 al art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora orice persoana acuzata de comiterea unei infracţiuni are dreptul la garanţiile procesuale enumerate şi menţionate, printre care: acela de a fi informatã asupra naturii şi cauzei acuzatiei ce i se aduce, de a avea asistenta unui apãrãtor ales de ea, iar dacã nu are apãrãtor, sa poatã fi asistatã în mod gratuit de un avocat din oficiu, ori de câte ori interesul justiţiei o cere sau dacã ea nu are mijloace pentru a-l remunera.
Prin urmare, este evident ca prin dispoziţiile legale criticate nu se aduce nici o atingere dreptului la apãrare garantat de Constituţie prin prevederile art. 24 alin. (2), ci, dimpotriva, prin aceste dispoziţii se înscriu în Codul de procedura penalã dreptul la apãrare şi obligaţia organelor judiciare de a-l respecta şi de a asigura exercitarea efectivã a acestui drept.
De altfel, asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penalã, sub aspectul asistenţei juridice obligatorii în tot cursul procesului penal, deci şi în faza urmãririi penale, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 17 din 9 februarie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 18 martie 1999. Curtea a constatat în acea cauza ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, retinand în considerente ca nu exista nici o contradictie între dispoziţiile art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penalã şi prevederile art. 24 alin. (2) din Constituţie, textul reglementand în detaliu însuşi principiul constituţional al dreptului la apãrare. Aceste considerente îşi menţin actualitatea şi în prezenta cauza.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Popa, Constantin Grigore şi Dumitru Florin Manea în Dosarul nr. 4.422/2002 al Tribunalului Hunedoara - Secţia penalã şi de Alexa Lazar în Dosarul nr. 4.646/2002 al aceleiaşi instanţe.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 16 ianuarie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

-------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016