Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 13 din 10 ianuarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 9 si 10 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 134 din 13 februarie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 9 şi 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ileana Pecingine în Dosarul nr. 866/2005 al Tribunalului Constanţa - Secţia penalã.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, avocat Sonia Geagiu, lipsã fiind partea Jean Pecingine, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Având cuvântul, reprezentanta autorului excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 octombrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 866/2005, Tribunalul Constanţa - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, "în referire" la art. 278^1 alin. 9 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ileana Pecingine în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã art. 278^1 alin. 9 din Codul de procedurã penalã încalcã principiul constituţional care consacrã legalitatea pedepsei, precum şi dreptul la apãrare, prin aceea cã "cedeazã" unei persoane "particulare" dreptul de sesizare a instanţei, pentru o faptã penalã la care aceastã sesizare nu se poate face decât prin rechizitoriul procurorului. În ceea ce priveşte art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, se susţine cã încalcã liberul acces la justiţie, întrucât exclude posibilitatea atacãrii cu recurs a soluţiei de admitere a plângerii formulate împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, cu reţinerea cauzei spre judecare. Textele de lege criticate contravin - în opinia autorului excepţiei - şi prevederilor art. 53 din Constituţie, întrucât restrângerea, prin aceste dispoziţii, a dreptului de acces liber la justiţie, a dreptului la apãrare şi la utilizarea cãilor de atac nu se încadreazã în cazurile de restrângere a exerciţiului unor drepturi sau libertãţi, limitativ prevãzute de acest text constituţional.
Tribunalul Constanţa - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin normelor constituţionale invocate, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 9 şi 10 din Codul de procedurã penalã, care prevãd: "În cazul prevãzut la alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei, ca primã instanţã, îl constituie plângerea persoanei la care se referã alin. 1.
Hotãrârea instanţei pronunţatã potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacatã cu recurs de procuror, de persoana care a fãcut plângerea, de persoana faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, precum şi de orice persoane ale cãror interese legitime sunt vãtãmate."
Dispoziţiile constituţionale pretins a fi încãlcate sunt cuprinse în art. 21, privind accesul liber la justiţie, în art. 23 alin. (12), privind legalitatea pedepsei, în art. 24, privind dreptul la apãrare, în art. 53, privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, şi în art. 129, referitoare la folosirea cãilor de atac.
Se invocã, de asemenea, încãlcarea art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã.
Aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, de exemplu în <>Decizia nr. 405 din 14 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 4 august 2005, plângerea reglementatã de dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã reprezintã un rãspuns la necesitatea consacrãrii legale exprese a dreptului persoanei de a se adresa instanţei de judecatã competente, atunci când este nemulţumitã de soluţia datã plângerii sale contra actelor procurorului, aşadar o concretizare a dispoziţiilor art. 21 din Legea fundamentalã, care consacrã dreptul de acces liber la justiţie.
Soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa învestitã cu o asemenea plângere sunt prevãzute de alin. 8 al art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, dupã cum urmeazã: "a) respinge plângerea, prin sentinţã, menţinând soluţia din rezoluţia sau ordonanţa atacatã;
b) admite plângerea, prin sentinţã, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmãririi penale, dupã caz. Dispoziţiile art. 333 alin. 2 se aplicã în mod corespunzãtor;
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reţine cauza spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primã instanţã şi cãile de atac, aplicându-se în mod corespunzãtor."
Stabilirea de cãtre legiuitor, prin dispoziţiile alin. 10 al art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, a regulii potrivit cãreia sunt susceptibile de recurs numai hotãrârile instanţei pronunţate potrivit alin. 8 lit. a) şi b) al art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, iar nu şi hotãrârea pronunţatã în temeiul alin. 8 lit. c) al aceluiaşi articol, nu este de naturã sã aducã atingere dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Aceasta întrucât, în situaţia admiterii plângerii cu reţinerea cauzei spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primã instanţã şi cãile de atac se aplicã în mod corespunzãtor şi, prin urmare, nu este restrâns în nici un fel dreptul pãrţii de a se adresa instanţei, de a formula apãrãri şi de a se prevala de toate garanţiile ce caracterizeazã un proces echitabil. Mai mult, dupã pronunţarea unei hotãrâri de cãtre instanţa de fond, care a reţinut cauza pentru judecatã în primã instanţã, se pot exercita cãile de atac prevãzute de lege, partea având posibilitatea sã îşi exercite neîngrãditã dreptul de acces liber la justiţie.
De asemenea, faptul cã, în conformitate cu dispoziţiile alin. 9 al art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, în situaţia admiterii plângerii cu reţinerea cauzei spre judecare, actul de sesizare al instanţei îl constituie plângerea persoanei, iar nu rechizitoriul procurorului, este determinat de specificul acestei cãi de atac, care vizeazã chiar actele procurorului de netrimitere în judecatã şi nu încalcã principiul constituţional ce consacrã legalitatea pedepsei, prevederile constituţionale invocate în acest sens neavând incidenţã în cauzã. Nu se aduce atingere, prin aceastã reglementare, nici dreptului la apãrare, partea având deplina libertate de a uza, în faţa instanţei învestite cu soluţionarea plângerii formulate în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, de toate mijloacele procedurale pe care le implicã exercitarea acestui drept.
Întrucât art. 278^1 alin. 9 şi 10 din Codul de procedurã penalã nu reglementeazã nici o restrângere a exerciţiului vreunui drept ori al vreunei libertãţi, nu se poate reţine încãlcarea prevederilor art. 53 din Constituţie, invocate, de asemenea, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru cele arãtate mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 9 şi 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ileana Pecingine în Dosarul nr. 866/2005 al Tribunalului Constanţa - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 ianuarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
