Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 129 din 4 iulie 2000 privind exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor referitoare la cartile funciare
Ioan Muraru - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor referitoare la cãrţile funciare, excepţie ridicatã de Georgeta Ioana Micu în Dosarul nr. 3.583/1999 al Tribunalului Braşov. La apelul nominal se prezintã, pentru Iuliu Nicolae Boeriu, avocatul Adrian Stoenescu. Lipsesc celelalte pãrţi, Georgeta Ioana Micu, Regia Autonomã Rial - Braşov şi primarul municipiului Braşov, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Avocatul partii prezente solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, considerând ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. De altfel, <>Decretul-lege nr. 115/1938 îşi va inceta aplicabilitatea dupã definitivarea cadastrului la nivelul întregii tari, conform <>art. 72 din Legea cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996 . Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca problema aplicãrii sau neaplicarii dispoziţiilor <>art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938 în zonele de carte funciarã este de competenta instanţei judecãtoreşti. În ceea ce priveşte coexistenta temporarã a celor doua reglementãri, cãrţile funciare şi registrele de transcripţiuni şi inscriptiuni, considera ca nu afecteazã principiul egalitãţii în drepturi.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 1 februarie 2000, Tribunalul Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor referitoare la cãrţile funciare. Excepţia a fost formulatã de Georgeta Ioana Micu într-un proces civil având ca obiect anularea unui contract de vânzare-cumpãrare a unui imobil. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca textul de lege criticat contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie referitor la egalitatea în drepturi, "pentru ca dreptul de proprietate se poate dobândi nu numai prin intabulare în cartea funciarã, ci şi ope legis atunci când, spre exemplu, o dispoziţie legalã indrituieste la cumpãrarea locuinţei". Tribunalul Braşov, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã, deoarece textul de lege criticat nu cuprinde discriminãri, "ci doar protejeaza pãrţile care, diligente fiind, îşi înscriu drepturile reale dobândite în cartea funciarã, sanctionand doar neglijenţa pãrţilor care ar amana înscrierea în cartea funciarã". Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece problemele invocate intra "în sfera interpretãrii şi aplicãrii unor dispoziţii legale, operaţiuni care cad în competenta exclusiva a instanţelor judecãtoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale, cãci este un atribut al suveranitãţii legiuitorului stabilirea regulilor şi excepţiilor vizând momentul dobândirii drepturilor reale imobiliare, atât timp cat aceste reguli şi excepţii se adreseazã tuturor persoanelor, fãrã stabilirea apriorica de privilegii şi discriminãri". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Textul <>art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor referitoare la cãrţile funciare, care face obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, este urmãtorul:
"Drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacã între cel care da şi cel care primeşte dreptul este acord de vointa asupra constituirii sau strãmutãrii, în temeiul unei cauze arãtate, iar constituirea sau strãmutarea a fost înscrisã în cartea funciarã. Drepturile reale se vor stinge numai dacã radierea s-a înscris în cartea funciarã cu consimţãmântul titularului; consimţãmântul nu va fi de trebuinta dacã dreptul se stinge prin împlinirea termenului arãtat în înscriere sau prin moartea titularului. Dacã dreptul care urmeazã sa fie radiat este grevat, în folosul unei terţe persoane, radierea se va face cu pãstrarea dreptului acelei persoane. Hotãrârea judecãtoreascã sau, în cazurile anume prevãzute de lege, deciziunea autoritãţii administrative, vor înlocui acordul sau consimţãmântul."
Autorul exceptiei susţine ca acest text contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie, care consfinţeşte principiul egalitãţii în drepturi: "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri." Din formularea exceptiei de neconstituţionalitate nu rezulta însã, cu claritate, prin ce anume ar fi încãlcat textul constituţional, dacã legea prevede cazuri în care proprietatea imobiliarã se transmite numai prin înscrierea în cartea funciarã, deopotrivã cu ipoteze în care transmiterea are loc în baza simplului acord de vointa al pãrţilor, ori chiar, asa cum spune autorul exceptiei, ope legis. <>Decretul-lege nr. 115/1938 , care consacra principiul efectului constitutiv de drept real al înscrierii în cartea funciarã, se mai aplica temporar, urmând sa îşi înceteze aplicabilitatea, potrivit dispoziţiilor <>art. 72 din Legea cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996 , dupã definitivarea lucrãrilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliarã la nivelul întregii tari. În ceea ce priveşte publicitatea imobiliarã, <>Legea nr. 7/1996 generalizeaza, pe cuprinsul întregii tari, sistemul ce urmeazã regulile cãrţilor funciare. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constata ca, întrucât <>Decretul-lege nr. 115/1938 urmeazã sa se mai aplice o vreme în Transilvania şi în zonele în care a fost extins, aplicarea concomitenta a celor doua reglementãri, cãrţile funciare şi registrele de transcripţiuni şi inscriptiuni, nu demonstreaza existenta unei discriminãri între cetãţeni. Aceasta întrucât coexistenta temporarã a unor reglementãri ce reflecta rezultatul unei evolutii istorice se aplica în mod egal tuturor cetãţenilor, nu în funcţie de persoana uneia sau a celeilalte pãrţi a unui act juridic prin care se transmit drepturi reale imobiliare, ci de locul situarii imobilului. De altfel, chiar dacã s-ar fi aplicat criteriul domiciliului dobânditorului, tot n-ar fi putut fi vorba despre o discriminare, dat fiind ca acest criteriu i-ar fi avut în vedere, în mod egal, pe toţi cei care dobândesc drepturi reale imobiliare. Or, Curtea Constituţionalã a stabilit, cu titlu de principiu, ca egalitatea în drepturi a cetãţenilor nu este cu nimic afectatã atunci când legea se aplica diferit unor subiecte de drepturi şi obligaţii aflate în situaţii diferite. Cat priveşte aplicarea sau neaplicarea dispoziţiilor <>art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938 în zonele de carte funciarã, în cazul cumpãrãrii, în baza <>Legii nr. 112/1995 , de cãtre locatar a locuinţei închiriate, Curtea constata ca aceasta este o problema de competenta instanţei judecãtoreşti, iar nu o problema de constitutionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor referitoare la cãrţile funciare, excepţie ridicatã de Georgeta Ioana Micu în Dosarul nr. 3.583/1999 al Tribunalului Braşov. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 4 iulie 2000.
PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent, Doina Suliman -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
