Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 129 din 20 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2 si 3 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 178 din 14 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Emil Balaure în Dosarul nr. 10.876/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 iulie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 10.876/1/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Emil Balaure cu ocazia soluţionãrii unei cereri de recuzare formulate împotriva tuturor judecãtorilor secţiei civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate care împiedicã recuzarea tuturor judecãtorilor unei instanţe sau ai unei secţii încalcã flagrant dreptul constituţional la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentalã.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã textul de lege criticat este constituţional.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume deciziile nr. 183/2006, nr. 280/2006 şi nr. 241/2006.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã reglementarea criticatã nu îngrãdeşte dreptul pãrţilor de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum şi judecarea acestuia într-un termen rezonabil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora:
"Nu se pot recuza toţi judecãtorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia.
Pentru aceleaşi motive de recuzare nu se poate formula o nouã cerere împotriva aceluiaşi judecãtor."
Autorul excepţiei susţine cã textul de lege criticat încalcã prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) care consacrã dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie ca şi în prezenta cauzã şi cu motivãri asemãnãtoare.
Astfel, prin <>Decizia nr. 183 din 2 martie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 martie 2006, Curtea a reţinut cã instituţia recuzãrii în procesele judiciare se justificã prin imperativul asigurãrii unei judecãţi imparţiale, în care pãrţile sã fie protejate de eventuala pãrtinire a judecãtorului, cauzatã de legãtura de rudenie sau afinitate cu una dintre pãrţi, interesul personal pe care îl are în soluţionarea cauzei deduse judecãţii sau alte asemenea împrejurãri, expres prevãzute de lege. Recuzarea nu poate fi, în consecinţã, decât individualã, şi nu colectivã, şi nici nu poate conduce, în sistemul nostru juridic, la împiedicarea tuturor judecãtorilor unei instanţe de a judeca procesele cu care au fost învestiţi în condiţiile legii.
De asemenea, prin <>Decizia nr. 97 din 9 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 2 martie 2006, Curtea a statuat cã prin reglementarea criticatã legiuitorul nu a înţeles sã limiteze accesul liber la justiţie sau dreptul la apãrare, ci sã asigure un climat de ordine, indispensabil exercitãrii, în condiţii optime, a acestor drepturi constituţionale.
Exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de naturã a preveni eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionãrii cauzelor deduse judecãţii.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în decizia de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Emil Balaure în Dosarul nr. 10.876/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
