Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Cristina Nicoara - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, excepţie ridicatã de Cosmin Pretorian în Dosarul nr. 1.100/2001 al Judecãtoriei Craiova.
La apelul nominal se prezintã, personal şi asistat de avocat, autorul exceptiei, precum şi partea Societatea Comercialã "Oramed Press" - S.R.L., prin consilier juridic, lipsind partea Alin Goga, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate, prin avocat, solicita admiterea exceptiei şi constatarea neconstitutionalitatii art. 206 din Codul de procedura penalã. De asemenea, partea Societatea Comercialã "Oramed Press" - S.R.L., prin consilier juridic, susţine admiterea exceptiei. În motivarea acesteia sunt invocate dispoziţiile art. 20 din Constituţie, raportate la cele ale art. 10 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi la cele ale art. 19 pct. 1 şi 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, care fac parte din dreptul nostru intern, asa cum prevãd dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Constituţie. Autorul exceptiei invoca unele hotãrâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului privitoare la infracţiunea de calomnie prin presa, din care rezulta, pe de o parte, ca sancţionarea cu închisoare a calomniei prin presa este disproportionata, iar pe de alta parte, ca judecatile de valoare ale ziaristilor nu constituie nici insulta, nici calomnie. Se mai susţine ca, întrucât instituţia delictului se regaseste reglementatã doar în Codul civil, în cadrul art. 998 şi 999, delictele sãvârşite în presa sunt artificial calificate ca fiind infracţiuni şi nu ar trebui combãtute pe cale penalã. În special în cazul calomniei prin presa dispoziţiile legale criticate sunt considerate ca ingradesc libertatea de exprimare a ziaristilor, care sunt traşi la rãspundere penalã chiar atunci când aceştia emit judecati de valoare cu privire la o persoana.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând ca textul de lege criticat nu contravine Constituţiei şi tratatelor internaţionale invocate. Se arata ca nu se poate susţine neconstituţionalitatea art. 206 din Codul penal fãrã a fi avute în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (2) din Constituţie privind manifestarea libertãţii conştiinţei în spirit de toleranta şi de respect reciproc, cele ale art. 30 alin. (6) din Constituţie privind dreptul persoanei la propria imagine, precum şi cele ale art. 10 pct. 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 noiembrie 2001 Judecãtoria Craiova a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, excepţie ridicatã de Cosmin Pretorian în Dosarul nr. 1.100/2001 al acelei instanţe.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul susţine ca dispoziţiile art. 206 din Codul penal contravin prevederilor art. 11 alin. (2) şi art. 20 din Constituţie, raportate la cele ale art. 10 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi la cele ale art. 19 pct. 1 şi 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. Autorul exceptiei solicita Curţii Constituţionale ca, având în vedere şi prevederile art. 30 din Constituţie, sa constate ca dispoziţiile art. 206 din Codul penal sunt neconstituţionale, "cel puţin parţial sub aspectul incriminãrii judecaţilor de valoare ale ziaristilor".
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei, Judecãtoria Craiova apreciazã ca aceasta este neîntemeiatã şi ca apãrarea libertãţii de exprimare, precum şi a dreptului la informare impune, în anumite situaţii, sancţionarea penalã a afirmaţiilor sau a imputarilor, chiar dacã acestea se referã la fapte adevãrate, dar care nu au fost fãcute pentru apãrarea unui interes legitim. Exercitarea libertãţii de exprimare nu trebuie sa aducã atingere drepturilor şi libertãţilor altora.
În baza <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca dispoziţiile art. 206 din Codul penal sunt constituţionale şi propune respingerea exceptiei de neconstituţionalitate. Prin incriminarea şi sancţionarea faptelor de calomnie, inclusiv a celor sãvârşite prin presa, se apara demnitatea persoanei, enumerata de Constituţie printre valorile supreme şi garantatã ca atare în art. 1 alin. (3). Libertatea de exprimare, garantatã de prevederile Constituţiei şi ale pactelor şi convenţiilor internaţionale privitoare la drepturile şi libertãţile fundamentale ale omului, nu poate fi exercitatã decât cu condiţia de a nu aduce atingere drepturilor şi libertãţilor altora, asa cum se prevede în toate actele normative care o garanteazã. Este ilustrativ, în acest sens, art. 30 din Constituţie, referitor la libertatea de exprimare, care la alin. (6) prevede ca libertatea de exprimare nu poate fi exercitatã decât cu condiţia de a nu prejudicia demnitatea, viata particularã a persoanei şi dreptul la propria imagine.
Guvernul arata, de asemenea, ca libertatea de exprimare nu trebuie sa prejudicieze drepturile şi libertãţile altor persoane, inclusiv demnitatea acestora, iar aceasta limitare este consacratã în Constituţie şi în actele internaţionale privitoare la drepturile omului. Cu privire la jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului, invocatã de autorul exceptiei, Guvernul subliniaza ca în cauza "Constantinescu impotriva României", 2000, s-a decis ca limitarea libertãţii de exprimare fiind prevãzutã de lege şi fiind necesarã într-o societate democratica, nu poate fi reţinutã încãlcarea art. 10 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Referitor la susţinerea autorului exceptiei, în sensul ca art. 206 din Codul penal incrimineaza inclusiv judecatile de valoare, Guvernul precizeazã ca textul criticat incrimineaza afirmarea ori imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoana, care, dacã ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sancţiune penalã, administrativã sau disciplinarã ori dispreţului public. Nu se incrimineaza judecati de valoare, ci fapte determinate, astfel ca dispoziţiile art. 206 din Codul penal nu contravin prevederilor art. 10 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Curtea Constituţionalã s-a pronunţat, în acest sens, prin Decizia nr. 51 din 8 aprilie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 9 iunie 1999.
Preşedintele Senatului nu a trimis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 206 din Codul penal, care prevãd ca: "Afirmarea ori imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoana, care, dacã ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sancţiune penalã, administrativã sau disciplinarã ori dispreţului public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda.
Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
Împãcarea pãrţilor inlatura rãspunderea penalã."
În motivarea exceptiei se arata ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare urmãtoarelor prevederi constituţionale:
- Art. 11 alin. (2): "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã exista neconcordanta între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale."
Autorul exceptiei a mai invocat şi încãlcarea art. 10 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãruia: "Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fãrã amestecul autoritãţilor publice şi fãrã a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica statele sa supunã societãţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare", precum şi încãlcarea dispoziţiilor art. 19 pct. 1 şi 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, conform cãrora:
"1. Nimeni nu trebuie sa aibã de suferit din cauza opiniilor sale.
2. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a cauta, de a primi şi de a rãspândi informaţii şi idei de orice fel, indiferent de frontiere, sub forma orala, scrisã, tiparita ori artisticã sau prin orice mijloace, la alegerea sa."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã. Prin dispoziţiile art. 206 din Codul penal legiuitorul incrimineaza şi sancţioneazã faptele de calomnie ca infracţiuni contra demnitãţii persoanei, valoare esenţialã, prevãzutã la art. 1 alin. (3) din Constituţie. Prin acest text de lege sunt sancţionate penal cuvintele, gesturile, precum şi orice alte mijloace prin care se aduce atingere onoarei ori reputaţiei unei persoane sau se afirma, în public, fapte determinate care, dacã ar fi adevãrate, ar expune acea persoana la sancţiuni penale, administrative sau disciplinare ori dispreţului public.
Caracterul inviolabil al libertãţii de exprimare prevãzut la art. 30 alin. (1) din Constituţie nu justifica atingerea adusã demnitãţii persoanei şi dreptului acesteia la propria imagine.
De altfel, toate prevederile din Constituţie şi din actele internaţionale, prin care se consacra libertatea de exprimare, cuprind precizarea ca aceasta libertate nu poate fi absolutã, ea poate suferi restrangeri, dacã acestea sunt necesare pentru apãrarea drepturilor şi libertãţilor altora. Una dintre aceste limitãri este incriminarea calomniei, care, dupã cum rezulta din textul art. 206 din Codul penal, nu priveşte sancţionarea judecaţilor de valoare, asa cum susţine autorul exceptiei de neconstituţionalitate, ci fapte concrete, determinate, cu privire la o persoana ori imputate acesteia. Pe de alta parte, în vederea apãrãrii unui interes legitim, chiar individual, legea permite celui care dovedeşte ca a avut un astfel de interes, în apãrarea cãruia a fãcut afirmatia sau imputarea calomnioasã, sa facã proba veritãţii acestora, situaţie în care fapta sa nu constituie infracţiune.
În ceea ce priveşte susţinerea autorului exceptiei de neconstituţionalitate, conform cãreia art. 206 din Codul penal ar contraveni art. 10 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea constata, de asemenea, ca aceasta este neîntemeiatã. Art. 10 pct. 2 din convenţie prevede condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru ca o mãsura de limitare a libertãţii de exprimare sa fie conformã cu convenţia, respectiv mãsura sa fie prevãzutã de lege şi sa fie necesarã într-o societate democratica. În cauzele invocate de autorul exceptiei, "Dalban impotriva României", 2000, şi "Constantinescu impotriva României", 2000, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, având în vedere aceste criterii, a reţinut ca dispoziţiile art. 206 din Codul penal roman nu sunt de natura a aduce atingere prevederilor art. 10 din convenţie.
De asemenea, în ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a art. 19 pct. 1 şi 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, Curtea Constituţionalã retine ca art. 19 pct. 3 prevede în mod expres limitele libertãţii de exprimare, care trebuie stabilite prin lege şi care sunt necesare respectãrii drepturilor sau reputaţiei altora ori apãrãrii securitãţii naţionale, ordinii publice, sãnãtãţii sau moralitãţii publice. Prin urmare, incriminarea calomniei, ca expresie a ocrotirii acestor valori sociale şi morale, nu contravine libertãţii de exprimare asa cum aceasta este consacratã de Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin numeroase decizii asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, respingând excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii. Menţionãm dintre acestea Decizia nr. 308 din 15 noiembrie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 16 ianuarie 2002, Decizia nr. 337 din 29 noiembrie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 31 ianuarie 2002, şi Decizia nr. 32 din 31 ianuarie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 21 februarie 2002. Soluţiile adoptate, precum şi considerentele pe care acestea se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fata, întrucât nu au apãrut împrejurãri noi care sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceasta materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, excepţie ridicatã de Cosmin Pretorian în Dosarul nr. 1.100/2001 al Judecãtoriei Craiova.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 16 aprilie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
