Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 129 din 13 octombrie 1998 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reinnoirea contractelor de inchiriere privind unele suprafete locative
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 467 din 4 decembrie 1998
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Carmen Daniela Manea - magistrat-asistent
Pe rol, soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a <>art. 1 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative, ridicatã de Veres Ilona în procesul civil ce face obiectul Dosarului nr. 12.952/1996 al Judecãtoriei Braşov.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 6 octombrie 1998 şi sunt consemnate în încheierea de la aceeaşi data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 13 octombrie 1998.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 noiembrie 1997, pronunţatã în Dosarul nr. 12.952/1996, Judecãtoria Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative, excepţie ridicatã de Veres Ilona într-o cauza civilã.
În motivarea exceptiei se arata ca prevederile <>art. 1 din Legea nr. 17/1994 incalca garanţia constituitã prin art. 41 alin. (1) din Constituţie referitoare la dreptul de proprietate, precum şi art. 49 din Constituţie, care stabileşte limitativ situaţiile excepţionale în care exerciţiul unor drepturi şi libertãţi poate fi restrâns. De asemenea, se susţine ca <>art. 1 din Legea nr. 17/1994 incalca dispoziţiile art. 20 din Constituţie, întrucât contravine dispoziţiilor Convenţiei europene a drepturilor omului în ceea ce priveşte dreptul de proprietate. Totodatã se susţine ca <>art. 1 din Legea nr. 17/1994 este neconstitutional, întrucât "prin lipsa oricãror distingeri sau diferentieri suprima persoanei titulare a unui drept de proprietate posibilitatea de a-şi exercita deplin toate prerogativele".
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata considera ca excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sa fie respinsã.
În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, s-au solicitat punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi al Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului - singurul care a fost înaintat Curţii Constituţionale - se arata ca "prelungirea prin lege a contractelor de închiriere fiind o mãsura de protecţie a chiriaşilor are temei constituţional în prevederile art. 43 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora statul este obligat sa ia mãsuri de protecţie socialã de natura sa asigure cetãţenilor un nivel de trai decent". În concluzie, invocandu-se şi practica jurisdicţionalã constanta în domeniu a Curţii Constituţionale, se considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate şi a fost legal sesizatã, în conformitate cu dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã.
Potrivit <>art. 1 din Legea nr. 17/1994 , "Contractele de închiriere, indiferent de proprietar, privind suprafeţele locative cu destinaţia de locuinţe, supuse normarii şi închirierii conform Legii nr. 5/1973, precum şi cele folosite de cãtre aşezãminte social-culturale şi de învãţãmânt, de partide politice, sindicate şi alte organizaţii neguvernamentale, aflate în curs de executare la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se prelungesc de drept, pe o perioada de 5 ani, în aceleaşi condiţii".
Cu referire la constituţionalitatea <>art. 1-4 din Legea nr. 17/1994 , Curtea s-a pronunţat, în cadrul controlului prealabil, prin Decizia nr. 30 din 6 aprilie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 18 aprilie 1994, prin care s-a constatat ca acestea sunt constituţionale. Motivele pentru care constituţionalitatea textelor de lege a fost contestatã sunt aceleaşi cu cele care se invoca prin excepţia ridicatã în prezenta cauza, respectiv încãlcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie.
Pentru a pronunţa aceasta decizie, Curtea a statuat în esenta urmãtoarele: potrivit art. 41 alin. (1) din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege; prelungirea prin lege a contractului de închiriere "îşi are temeiul constituţional în prevederile art. 43 din Constituţie, potrivit cãrora statul este obligat sa ia mãsuri de protecţie socialã de natura sa asigure cetãţenilor un nivel de trai decent"; deşi conţinutul acestei notiuni nu este definit de Constituţie, "el rezulta în funcţie de situaţiile avute în vedere de legiuitor, precum şi în funcţie de reglementãrile internaţionale privind drepturile omului, obligatorii în temeiul art. 11 şi 20 din Constituţie"; potrivit art. 25 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, dreptul la un nivel de trai corespunzãtor cuprinde, printre altele, şi dreptul la locuinta; prelungirea contractului de închiriere nu atinge cu nimic dreptul de dispoziţie al proprietarului, închirierea fiind, în dreptul civil, un simplu act de administrare, care nu afecteazã atributul dispoziţiei.
În consecinta, Curtea nu poate retine ca prevederea atacatã incalca dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie şi nici prevederile referitoare la proprietate din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ratificatã prin Legea nr. 30/1994.
Referirea autoarei exceptiei de neconstituţionalitate la art. 49 din legea fundamentalã nu este concludenta pentru rezolvarea cauzei, deoarece, potrivit practicii Curţii Constituţionale, nu ne aflam în prezenta unei restrangeri a unor drepturi şi libertãţi.
În ceea ce priveşte problemele legate de aplicarea în procesul civil a prevederilor <>Legii nr. 17/1994 la raporturile de locaţiune între pãrţile în litigiu, acestea urmeazã sa fie rezolvate de instanţele de judecata.
Soluţia menţionatã a fost confirmatã şi în cadrul controlului ulterior, Curtea pronunţându-se în acest sens prin deciziile nr. 42 din 12 aprilie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 23 august 1995, şi nr. 32 din 19 februarie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 23 aprilie 1997.
Având în vedere ca în speta nu au intervenit elemente noi care sa determine reconsiderarea practicii jurisdicţionale a Curţii, urmeazã ca excepţia privind dispoziţiile <>art. 1 din Legea nr. 17/1994 sa fie respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative, ridicatã de Veres Ilona în Dosarul nr. 12.952/1996 al Judecãtoriei Braşov.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 13 octombrie 1998.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Carmen Daniela Manea
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
