Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 129 din 1 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 privind unele masuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritatii judecatoresti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 si ale art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 493 din 13 iunie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti şi ale <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, excepţie ridicatã de Gheorghe Rusu, Isabela-Irina Ciobanu, Gheorghe Paţa, Ovidiu Todaşcã şi Angelica-Mariana Bulughianã în Dosarul nr. 13/C/2005 al Tribunalului Suceava - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea dispune, de asemenea, sã se facã apelul şi în dosarele nr. 55D/2005 şi nr. 56D/2005 care au ca obiect aceleaşi excepţii de neconstituţionalitate, ridicate de Constantin Boguş, Adina-Elena Irimia, Dragalin Strãjer, Gabriela Paşcovici, Daniela Baboi-Schmegner în Dosarul nr. 12/C/2005 al Tribunalului Suceava - Secţia civilã şi de Doina Bolohan, Doru Florin Lupu, Ovidiu Nelu Ficioru, Lenuţa Rusu, Suzãnica Asofiei şi Petrişor Manolache în Dosarul nr. 18/C/2005 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate care fac obiectul dosarelor nr. 54D/2005, nr. 55D/2005 şi nr. 56D/2005 au obiect identic, pune în discuţie din oficiu problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 55D/2005 şi nr. 56D/2005 la Dosarul nr. 54D/2005, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public aratã cã prevederile <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 au avut un caracter temporar şi şi-au încetat aplicarea înainte de data sesizãrii Curţii Constituţionale. Prin urmare, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a acestor prevederi legale ca fiind inadmisibilã. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate aduse dispoziţiilor <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 , aratã cã dreptul la prima de concediu nu reprezintã un drept fundamental şi pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 17 ianuarie 2005, pronunţate în dosarele nr. 13/C/2005, nr. 12/C/2005 şi nr. 18/C/2005, Tribunalul Suceava - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti şi ale <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor. Excepţia a fost ridicatã de Gheorghe Rusu, Isabela-Irina Ciobanu, Gheorghe Paţa, Ovidiu Todaşcã, Angelica-Mariana Bulughianã, Constantin Boguş, Adina-Elena Irimia, Dragalin Strãjer, Gabriela Paşcovici, Daniela Baboi-Schmegner, Doina Bolohan, Doru Florin Lupu, Ovidiu Nelu Ficioru, Lenuţa Rusu, Suzãnica Asofiei şi Petrişor Manolache cu prilejul soluţionãrii unor acţiuni civile al cãror obiect îl constituie pretenţii privind drepturi salariale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã prevederile legale criticate contravin art. 41 alin. (2) şi art. 53 din Constituţie. În acest sens, aratã cã, potrivit <>art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 , introdus prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 , magistraţii şi celelalte categorii de personal salarizate potrivit acestei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnã, pe lângã indemnizaţia de concediu, şi la o primã egalã cu indemnizaţia brutã sau cu salariul de bazã brut din luna anterioarã plecãrii în concediu. Acest drept legal nu a fost acordat, deoarece aplicarea <>art. 41^1 alin. 1 din Legea nr. 50/1996 a fost suspendatã prin <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 , iar prevederile <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 au abrogat dispoziţiile <>Legii nr. 50/1996 referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridicã asimilat acestora. În consecinţã, considerã cã prin dispoziţiile legale criticate a fost restrâns exerciţiul dreptului legal la prima de concediu, fãrã a exista vreuna dintre situaţiile prevãzute de art. 53 din Constituţie care reglementeazã posibilitatea restrângerii prin lege a exerciţiului unor drepturi sau libertãţi. De asemenea, apreciazã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie, referitoare la dreptul la concediu de odihnã plãtit, care include în opinia lor şi dreptul la prima de vacanţã.
Tribunalul Suceava - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, întrucât dreptul la prima de concediu nu se confundã cu dreptul la concediu de odihnã plãtit şi nu este un drept fundamental, garantat de Constituţie.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorii excepţiei, întrucât dreptul la prima de concediu nu este un drept garantat de Constituţie.
Avocatul Poporului apreciazã, de asemenea, cã prevederile <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 şi ale <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã suspendarea dreptului la prima ce se acordã cu ocazia plecãrii în concediu de odihnã, precum şi abrogarea prevederilor referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridicã asimilat acestora sunt conforme prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora salariaţii au dreptul la mãsuri de protecţie socialã "stabilite prin lege", dupã cum precizeazã textul constituţional.
Preşedintele Senatului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 2 martie 2001, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 386/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 17 iulie 2001, dispoziţii potrivit cãrora: "De asemenea, se suspendã pânã la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 41^1 alin. (1) care cuprind dispoziţii referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnã şi ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se plãtesc orele lucrate peste durata normalã a timpului de muncã din <>Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, precum şi aplicarea prevederilor art. IV referitoare la acordarea primei cu ocazia plecãrii în concediul de odihnã din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 237/2000 pentru modificarea <>Legii nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 29 noiembrie 2000."
Autorii excepţiei invocã, de asemenea, neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, prevederi al cãror conţinut este urmãtorul: "Pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã se abrogã art. 1^1, precum şi celelalte dispoziţii referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridicã asimilat, potrivit <>legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege autorii excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 41 alin. (2) şi ale art. 53 din Constituţie, potrivit cãrora:
- Art. 41 alin. (2): "Salariaţii au dreptul la mãsuri de protecţie socialã. Acestea privesc securitatea şi sãnãtatea salariaţilor, regimul de muncã al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţarã, repausul sãptãmânal, concediul de odihnã plãtit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesionalã, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã acordarea primei pentru concediu de odihnã, reglementatã de <>art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, a fost suspendatã prin dispoziţiile <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 .
Mai apoi, dispoziţiile <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 11 decembrie 2001, au prevãzut cã "(4) Termenele prevãzute la <>art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 386/2001 , se prelungesc pânã la data de 31 decembrie 2002."
În sfârşit, dispoziţiile <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 au abrogat prevederile legale referitoare la acordarea primei pentru concediu în ceea ce îi priveşte pe magistraţi, cât şi personalul de specialitate asimilat.
Autorii excepţiei susţin cã suspendarea acordãrii primei pentru concediu, precum şi abrogarea dreptului la primã pentru concediu constituie o restrângere neconstituţionalã a acestui drept, precum şi o încãlcare a dispoziţiilor constituţionale care consacrã dreptul la concediu de odihnã plãtit.
Curtea constatã cã prevederile legale criticate au fost supuse în mai multe rânduri controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauzã.
Astfel, prin <>Decizia nr. 12 din 18 ianuarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 15 martie 2005, şi prin <>Decizia nr. 38 din 25 ianuarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 221 din 16 martie 2005, Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , a respins ca fiind inadmisibile excepţiile de neconstituţionalitate ce priveau <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 şi <>art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , constatând cã aceste prevederi legale au avut caracter temporar, iar efectele lor au încetat la data prevãzutã pentru aplicare. Astfel, a reţinut cã dispoziţiile <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 şi-au încetat aplicarea la data de 1 ianuarie 2002, iar cele ale <>art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , la 31 decembrie 2002, ambele date fiind anterioare sesizãrii Curţii Constituţionale.
Prin <>Decizia nr. 37 din 25 ianuarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 18 martie 2005, Curtea a respins ca neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate care priveau <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 , statuând cã "beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este şi prima de concediu, nu constituie un drept constituţional fundamental, iar prevederile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în privinţa reglementãrii lor. În consecinţã, legiuitorul este în drept sã le acorde, sã le modifice ori sã înceteze acordarea lor, precum şi sã stabileascã perioada în care le acordã". De asemenea, a reţinut cã "dreptul la concediul de odihnã plãtit, ca mãsurã de protecţie socialã garantatã de prevederile constituţionale, nu se confundã cu deptul la prima de concediu, astfel cã nu poate fi reţinutã încãlcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia din deciziile anterioare îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
în numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti şi ale <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , excepţie ridicatã de Gheorghe Rusu, Isabela-Irina Ciobanu, Gheorghe Paţa, Ovidiu Todaşcã şi Angelica-Mariana Bulughianã în Dosarul nr. 13/C/2005 al Tribunalului Suceava - Secţia civilã, de Constantin Boguş, Adina-Elena Irimia, Dragalin Strãjer, Gabriela Paşcovici, Daniela Baboi-Schmegner în Dosarul nr. 12/C/2005 al aceleiaşi instanţe şi de Doina Bolohan, Doru Florin Lupu, Ovidiu Nelu Ficioru, Lenuţa Rusu, Suzãnica Asofiei şi Petrişor Manolache în Dosarul nr. 18/C/2005 al aceleiaşi instanţe.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, excepţie ridicatã de aceiaşi autori în aceleaşi dosare.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 martie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
