Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 129 din 1 aprilie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 12 aprilie 2003
Costica Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 31 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, excepţie ridicatã de Alexandru Lucian în Dosarul nr. 3.127/2002 al Tribunalului Arges - Secţia civilã.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, ca nefondata, arãtând ca, în conformitate cu Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994, existenta unor organe administrativ-jurisdicţionale nu poate inlatura liberul acces la justiţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 iunie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 3.127/2002, Tribunalul Arges - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 31 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, excepţie ridicatã de Alexandru Lucian.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenta, ca dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât nu prevãd posibilitatea de a se recurge la justiţie pentru rezilierea contractului încheiat cu avocatul angajat, care a încasat onorariul fãrã sa îşi îndeplineascã obligaţia contractualã de a-şi presta munca. Textul constituţional invocat de autorul exceptiei în motivarea acesteia este art. 21, care consacra accesul liber la justiţie.
Tribunalul Arges - Secţia civilã apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, "întrucât prevederile <>art. 31 din Legea nr. 51/1995 nu sunt de natura sa aducã nici un fel de atingere drepturilor şi libertãţilor cetãţeanului, cu atât mai puţin accesului liber la justiţie, prevãzut de art. 21 din Constituţie". Totodatã, se considera ca "onorariul este normal a fi achitat chiar şi în condiţiile în care clientul a pierdut în fata instanţei, obligaţia avocatului fiind una de diligenta şi nu de rezultat, neputând fi angajata rãspunderea avocatului în cazul soluţionãrii cauzei nefavorabil clientului sau". Pe de alta parte, referitor la condiţiile prevãzute de textul de lege criticat privind formularea contestaţiilor şi reclamatiilor având ca obiect onorariile, instanta apreciazã ca "este legal sa fie soluţionate de forurile competente din cadrul baroului, potrivit legii-cadru ce reglementeazã aceasta activitate, fãrã sa aducã vreo încãlcare supremaţiei Constituţiei, respectiv fãrã sa ingradeasca în nici un fel accesul liber la justiţie al cetãţeanului".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considera ca excepţia este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere, se arata, în esenta, ca dispoziţiile criticate nu incalca principiul constituţional al liberului acces la justiţie. Astfel, potrivit acestui punct de vedere, "existenta procedurii prealabile instituitã de articolul invocat nu conduce la concluzia ca hotãrârea definitiva a comisiei permanente, în cazul în care contravine unor prevederi statutare sau altor dispoziţii legale, nu poate fi contestatã în fata instanţelor judecãtoreşti". În realitate, "partea interesatã poate sa solicite instanţelor judecãtoreşti efectuarea controlului de legalitate asupra oricãrei hotãrâri a organismelor Uniunii Avocaţilor şi ale Comisiei permanente".
Este evocata, în continuare, jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, întrucât "dispoziţiile legale invocate sunt constituţionale". Totodatã, în acest punct de vedere, s-a precizat ca "avocatul are dreptul, în schimbul prestaţiei sale, la un onorariu. Acest onorariu trebuie achitat, chiar şi în condiţiile în care cauza nu s-a soluţionat în favoarea clientului, activitatea avocatului fiind una de diligenta şi nu una de rezultat".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei îl constituie dispoziţiile <>art. 31 din Legea nr. 51 din 7 iunie 1995 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, care au urmãtorul cuprins: "Contestaţiile şi reclamaţiile privind onorariile se soluţioneazã de consiliul baroului. Deciziile consiliului baroului pot fi atacate cu plângere la Comisia permanenta, a carei soluţie este definitiva."
Critica de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, consta, în esenta, în invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, potrivit cãrora "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept".
Examinând textul de lege criticat pentru neconstituţionalitate, Curtea retine ca prevederile sale reglementeazã modalitatea de soluţionare a contestaţiilor şi reclamatiilor privind onorariile de avocat pe cale administrativ-jurisdicţionalã.
Aceasta procedura prealabilã nu contravine însã dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, cel interesat având acces liber la justiţie.
Astfel, în legatura cu legitimitatea constituţionalã a procedurilor administrativ-jurisdicţionale, Curtea Constituţionalã a stabilit prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, ca "este de competenta exclusiva a legiuitorului de a institui asemenea proceduri destinate, în general, sa asigure soluţionarea mai rapida a unor categorii de litigii, descongestionarea instanţelor judecãtoreşti de cauzele ce pot fi rezolvate pe aceasta cale, evitarea cheltuielilor de judecata". Totodatã, Curtea a stabilit, prin aceeaşi decizie, ca "existenta unor organe administrative de jurisdicţie nu poate sa ducã la înlãturarea intervenţiei instanţelor judecãtoreşti, în condiţiile stabilite de lege".
Mai mult, Curtea a statuat în Decizia nr. 24 din 4 februarie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 20 ianuarie 1998, ca, inclusiv în situaţia în care legea nu prevede în mod expres calea de atac impotriva unui act administrativ, cel interesat se poate adresa instanţei de contencios administrativ în temeiul <>Legii nr. 29/1990 şi, deci, accesul la justiţie nu este împiedicat.
De altfel, dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate în cadrul controlului a priori. Astfel, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 45 din 2 mai 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 15 mai 1995, Curtea a constatat, printre altele, ca dispoziţiile <>art. 27 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 (având conţinut identic cu cel al actualului art. 31 din legea republicatã) "sunt constituţionale în mãsura în care se interpreteazã în sensul ca cei interesaţi au acces la justiţie în condiţiile legii".
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 31 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, excepţie ridicatã de Alexandru Lucian în Dosarul nr. 3.127/2002 al Tribunalului Arges - Secţia civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 1 aprilie 2003.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Costica Bulai
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
