Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) A se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 28 din 12 martie 1996.
Antonie Iorgovan - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Ioan Deleanu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol pronunţarea asupra excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Decretului nr. 221/1960 şi ale H.C.M. nr. 792/1960, ridicate de Bogdan Gheorghe, Bogdan Maria, Barnutiu Ştefan şi Barnutiu Gabriela în Dosarul nr. 1.797/C/1995 al Tribunalului Timis şi Nagy Francisc Mihai, Nagy Elisabeta, Roşu Grigore, Surugiu Gheorghe şi Surugiu Paula în Dosarul nr. 2.503/C/1995 al Tribunalului Timis.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 22 noiembrie 1995 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi data, cînd partea prezenta - Elena Mihail - şi reprezentantul Ministerului Public au pus concluzii de admitere a exceptiei de neconstituţionalitate.
Curtea, avînd nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru data de 29 noiembrie 1995, iar apoi pentru 6 decembrie 1995, cînd a adoptat prezenta decizie.
CURTEA,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine:
Tribunalul Timis - Secţia civilã - a sesizat, prin Încheierea din 11 iulie 1995, pronunţatã în Dosarul nr. 1.797/C/1995, Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Decretului nr. 221/1960 şi ale H.C.M. nr. 792/1960, invocatã de contestatorii Bogdan Maria, Bogdan Gheorghe, Barnutiu Ştefan şi Barnutiu Gabriela. Deşi cele doua acte normative sînt atacate în întregul lor, în motivarea exceptiei se arata ca sînt avute în vedere în special dispoziţiile <>art. 1, 23, 25, 31, 32, 34, 36, 42, şi 55 din Decretul nr. 221/1960 şi cele ale art. 1, 13, 15, 39-51 şi 77 din H.C.M. nr. 792/1960. Sesizarea formeazã obiectul Dosarului nr. 116C/1995 al Curţii Constituţionale.
În susţinerea exceptiei se invoca faptul ca dispoziţiile legale atacate sînt contrare prevederilor art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (2), art. 20, art. 41 alin. (2), art. 125 alin. (3), art. 135 alin. (1) şi ale art. 150 alin. (1) din Constituţie:
a) art. 1 alin. (3) din Constituţie prevede ca România este stat de drept, democratic şi social, astfel încît este neconstitutionala o reglementare anterioarã care consacra o inegalitate între diferiţi titulari ai dreptului de proprietate privatã;
b) invocindu-se dispoziţiile art. 11 alin. (2) şi ale art. 20 din Constituţie, se invedereaza ca actele normative atacate sînt contrare şi actelor internaţionale ratificate de România şi care deci fac parte din dreptul intern, îndeosebi Convenţiei europene a drepturilor omului, care consacra dreptul la un proces echitabil, şi Protocolului adiţional, care consacra garantarea dreptului de proprietate. Aceste dispoziţii sînt afectate în condiţiile în care o procedura de executare silitã este declansata fãrã un proces anterior în care drepturile şi obligaţiile pãrţilor sa fie clar stabilite;
c) potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi ale art. 41 alin. (2) din Constituţie, statul ocroteşte proprietatea, iar proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular, or, prin instituirea unei proceduri de executare derogatorii fata de dreptul comun, pentru anumiti titulari ai dreptului de proprietate privatã, în raport cu alţi titulari ai aceluiaşi drept, se creeazã o inegalitate care este neconstitutionala;
d) Constituţia României dispune în art. 125 alin. (3) ca normele de competenta şi procedura de judecata sînt stabilite prin lege, iar în art. 72 alin. (3) lit. h), ca organizarea şi funcţionarea instanţelor judecãtoreşti se stabilesc numai prin lege organicã, astfel încît este neconstitutional ca prin hotãrîre a Guvernului sa se instituie norme de procedura privind executarea silitã.
Fata de toate aceste argumente, redate în esenta, se solicita declararea neconstitutionalitatii dispoziţiilor legale atacate şi constatarea abrogãrii lor în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie.
Intimata, Societatea Comercialã "Banc Post" - S.A., într-un memoriu separat, la care se face referire în încheierea de sesizare, apreciazã, în esenta, ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, întrucît executarea silitã dupã procedura prevãzutã de <>Decretul nr. 221/1960 şi de H.C.M. nr. 792/1960, procedura specialã, nu contravine ordinii constituţionale, deoarece aceste dispoziţii nu au fost abrogate expres sau tacit, iar Legea nr. 76/1992 confirma aceasta procedura. Se apreciazã, de asemenea, ca revine Consiliului Legislativ sa facã propuneri de imbunatatire a întregii legislaţii privind procedura de executare silitã.
Tribunalul Timis nu îşi exprima în mod clar punctul de vedere asupra exceptiei invocate, ci apreciazã ca este necesarã sesizarea Curţii Constituţionale.
Printr-o încheiere pronunţatã la aceeaşi data, 11 iulie 1995, în Dosarul nr. 2.503/C/1995, Tribunalul Timis sesizeazã Curtea Constituţionalã cu excepţie de neconstituţionalitate vizind aceleaşi dispoziţii legale, invocatã de contestatorii Nagy Mihai, Nagy Elisabeta, Roşu Grigore, Surugiu Gheorghe şi Surugiu Paula, sesizare ce formeazã obiectul Dosarului nr. 117C/1995 al Curţii Constituţionale.
Motivarea invocarii exceptiei de neconstituţionalitate este identicã cu cea din dosarul anterior.
Intimata, Societatea Comercialã "Banc Post" - S.A. apreciazã ca, fata de tardivitatea contestaţiei la executare, nu se impune trimiterea dosarului la Curtea Constituţionalã, care, de altfel, s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 132/1994 cu privire la aceasta excepţie.
Reprezentanta adjudecatoarei, Ghilea Alina Livia, apreciazã ca actele normative atacate sînt constituţionale şi nu se impune trimiterea dosarului la Curtea Constituţionalã, deoarece aceasta, prin Decizia nr. 132/1994, s-a mai pronunţat cu privire la excepţie.
Tribunalul Sibiu are aceeaşi poziţie ca şi în dosarul precedent.
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere Camerei Deputaţilor, Senatului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se retine ca prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 132/1994 s-a statuat, cu valoare de principiu, ca actele normative atacate sînt în vigoare, ca nu contravin Constituţiei şi ca, în prezent, în sfera lor de aplicare este cuprinsã executarea silitã de interes public, precum şi ca executarea silitã a titlurilor executorii ale persoanelor fizice şi ale persoanelor juridice de drept privat urmeazã a se efectua potrivit dispoziţiilor de drept comun. În concluzie, se apreciazã ca în dosarele de fata nu se poate pune problema rezolvarii excepţiilor de neconstituţionalitate în discuţie, ci aceea a aplicãrii corecte a dispoziţiilor legale în vigoare, ţinînd seama de specificul raporturilor juridice deduse judecaţii. Se mai precizeazã ca nu intra în competenta Curţii Constituţionale controlul H.C.M. nr. 792/1960.
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
Deoarece cele doua excepţii, provenind de la aceeaşi instanta, vizeazã aceleaşi dispoziţii legale, prin Încheierea din 22 noiembrie 1995 s-a dispus conexarea Dosarului nr. 117C/1995 la Dosarul nr. 116C/1995.
CURTEA,
examinînd încheierile de sesizare, raportul judecãtorului-raportor, concluziile partii prezente şi ale reprezentantului Ministerului Public, concordanta dispoziţiilor legale atacate cu Constituţia, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine:
Deşi este vorba de acte normative anterioare Constituţiei, Curtea este competenta sa se pronunţe asupra excepţiilor, în temeiul art. 26 alin. (3) teza 1 din Legea nr. 47/1992, deoarece pe baza lor s-au stabilit raporturi juridice dupã intrarea în vigoare a Constituţiei din 1991. Pe de alta parte, Tribunalul Timis nu s-a pronunţat în baza art. 150 alin. (1) din Constituţie, ci a considerat necesarã sesizarea Curţii Constituţionale. Faptul ca se ataca şi o hotãrîre a Guvernului (Consiliului de Miniştri), care în mod obişnuit nu intra sub incidenta controlului Curţii potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, nu este de natura sa atragã necompetentã Curţii, deoarece ea a fost emisã în aplicarea <>Decretului nr. 221/1960 , act normativ anterior Constituţiei din anul 1991, cu valoare de lege şi soluţia pronunţatã cu privire la acesta se extinde în mod automat şi asupra hotãrîrii, chiar dacã Curtea nu se pronunţa în mod expres cu privire la ea.
Pe fond, este de reţinut ca prin Decizia nr. 132/1994, definitiva prin nerecurare, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 31 şi <>art. 32 din Decretul nr. 221/1960 şi ale art. 39-51 din H.C.M. nr. 792/1960. Pentru a pronunţa aceasta soluţie, Curtea a reţinut, în esenta, ca art. 41 alin. (2) din Constituţie nu pune semnul egalitãţii între proprietatea privatã şi proprietatea publica în ceea ce priveşte protecţia juridicã, astfel încît instituirea de cãtre legiuitor a unei proceduri de executare diferita de cea de drept comun, dacã se referã la alte situaţii decît cele avute în vedere de art. 41 alin. (2), nu poate fi consideratã contrarã Constituţiei. La speta, fata de dispoziţiile Decretului nr. 371/1958, s-a apreciat ca C.E.C. are configuraţia unei instituţii de stat, deci de interes public, şi nu de societate comercialã, unitate economicã privatã, astfel încît, fata de posibilitatea instituirii unei proceduri excepţionale diferite de cea de drept comun, în mãsura în care nu se incalca dispoziţiile Constituţiei, excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsã.
În considerentele deciziei s-a mai apreciat ca în cazul regiilor autonome şi al societãţilor comerciale, fiind vorba de proprietate privatã, chiar dacã statul este acţionar unic sau majoritar, dispoziţiile <>Decretului nr. 221/1960 nu mai sînt incidente şi se impune aplicarea normelor de drept comun. De asemenea, în legatura cu faptul dacã trebuie sa se urmeze aceeaşi procedura de executare în toate cazurile, s-a reţinut ca art. 41 alin. (2) din Constituţie are în vedere ocrotirea în mod egal a proprietãţii private, indiferent de titular, şi deci se referã la ocrotirea în mod egal a proprietãţii aparţinînd persoanelor fizice şi persoanelor juridice de drept privat, precum şi la ocrotirea bunurilor ce formeazã obiectul proprietãţii private a statului.
Asadar, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 132/1994 în sensul ca dispoziţiile <>Decretului nr. 221/1960 şi cele ale H.C.M. nr. 792/1960 sînt constituţionale şi, în consecinta, nu sînt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, avînd însã în vedere caracterul instituţiei în discuţie - Casa de Economii şi Consemnaţiuni. În considerentele deciziei s-a apreciat ca existenta <>Decretului nr. 221/1960 se mai justifica în unele situaţii. De la pronunţarea deciziei nu au intervenit elemente noi care sa ducã la o alta interpretare.
În cauzele de fata se pune însã problema aplicãrii dispoziţiilor <>Decretului nr. 221/1960 la raporturi excepţionale civile în care una dintre pãrţi, pretinsul creditor, este persoana juridicã de drept privat, iar cealaltã parte, pretinsul debitor, este persoana fizica. Executarea silitã s-a pornit în temeiul dispoziţiilor <>Decretului nr. 221/1960 , care în art. 1 stabileşte ca prevederile sale se aplica şi pentru urmãrirea silitã a bunurilor şi veniturilor persoanelor fizice pentru realizarea creanţelor bãneşti ale organizaţiilor socialiste constatate prin titluri executorii. Însã, cum dupã decembrie 1989, prin acte normative succesive, unitãţile economice de stat sau cooperatiste au fost reorganizate, iar succesoarelor lor - regii autonome, societãţi comerciale etc. - nu mai pot fi calificate ca organizaţii socialiste, dispoziţiile <>Decretului nr. 221/1960 referitoare la organizaţiile socialiste nu-şi mai pot gãsi aplicare. Este o aplicare a regulii ubi cessat ratio legis, ibi cessat lex.
De altfel, Constituţia, cît şi actele normative de dupã decembrie 1989, nu se mai referã la organizaţii socialiste. Mai mult, mentionatele dispoziţii din <>Decretul nr. 221/1960 sînt contrare prevederilor art. 41 alin. (4) din Constituţie, care stabilesc ca proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular, şi deci nu îngãduie nici diferentierea pe care <>Decretul nr. 221/1960 , anterior legii fundamentale, a consacrat-o pentru organizaţiile socialiste, transformate în prezent în persoane juridice de drept privat. Asa fiind, dispoziţiile <>Decretului nr. 221/1960 nu s-ar mai putea, desigur, aplica nici persoanelor juridice de drept privat care nu existau înainte de decembrie 1989, cum ar fi bãncile comerciale, ca în cauza de fata.
În consecinta, Curtea constata ca dispoziţiile <>Decretului nr. 221/1960 referitoare la urmãrirea silitã a bunurilor şi veniturilor persoanelor fizice pentru realizarea creanţelor bãneşti constatate prin titluri executorii sînt contrare legii fundamentale şi, în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie, deci abrogate, astfel încît excepţiile de neconstituţionalitate urmeazã sa fie admise. Executarea silitã a creanţelor fostelor organizaţii socialiste, ca şi a oricãror persoane juridice de drept privat urmeazã sa se facã potrivit normelor de drept comun în materie.
Deoarece potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea este competenta sa soluţioneze numai excepţiile de neconstituţionalitate vizind legi sau ordonanţe, ea nu este indreptatita sa se pronunţe asupra H.C.M. nr. 792/1960. Este însã de observat ca dispoziţiile acestui act normativ, fiind norme de aplicare a <>Decretului nr. 221/1960 , au devenit caduce în ce priveşte executarea creanţelor bãneşti ale organizaţiilor socialiste constatate prin titluri executorii.
Fata de aceste considerente şi vazind şi dispoziţiile art. 144 lit. c) şi ale art. 150 alin. (1) din Constituţie, precum şi dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor <>Decretului nr. 221/1960 , ridicate de Bogdan Gheorghe, Bogdan Maria, Barnutiu Ştefan şi Barnutiu Gabriela în Dosarul nr. 1.797/C/1995 şi de Nagy Francisc Mihai, Nagy Elisabeta, Roşu Grigore, Surugiu Gheorghe şi Surugiu Paula în Dosarul nr. 2.503/C/1995, ambele ale Tribunalului Timis, şi constata ca dispoziţiile acestuia, referitoare la executarea silitã impotriva persoanelor fizice a creanţelor bãneşti ale organizaţiilor socialiste, sînt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, în prezent fostelor organizaţii socialiste fiindu-le aplicabile normele de drept comun în materie.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa din 6 decembrie 1995.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Antonie Iorgovan
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
----------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
