Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 128 din 4 iulie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 2 si 3 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 447 din 11 septembrie 2000
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, excepţie ridicatã de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultura Timişoara în Dosarul nr. 16.641/1999 al Judecãtoriei Timişoara.
La apelul nominal se constata lipsa tuturor pãrţilor, Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultura Timişoara, Nicolae Balan, Ion Balan şi Societatea Comercialã "O.J.C.V.L. Tim" - S.A. din Timişoara, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecata.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale, concretizata prin Decizia nr. 40 din 14 martie 2000, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 ianuarie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 16.641/1999, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 79/1997 pentru modificarea <>Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat. Excepţia a fost ridicatã de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultura Timişoara, reclamanta într-o cauza civilã ce are ca obiect constatarea nulitãţii absolute a contractului de vânzare-cumpãrare nr. 82/R/J/28.06.1999 încheiat între pârâţii Balan Nicolae, Balan Ion şi Societatea Comercialã "O.J.C.V.L. Tim" - S.A. din Timişoara şi, pe cale de consecinta, rectificarea în evidentele de carte funciarã.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin art. 41 din Constituţie privind protecţia proprietãţii private, deoarece permit "vânzarea unor imobile ce au fost în proprietatea unor persoane juridice de drept privat, imobile construite din alte fonduri decât cele ale statului".
Judecãtoria Timişoara, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia este neîntemeiatã, întrucât prevederile legale criticate "nu incalca dispoziţiile art. 41 din Constituţie, prin ele nefacandu-se nici un fel de discriminare între titularii dreptului de proprietate asupra locuinţelor respective".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Trecând la examinarea exceptiei, Curtea constata însã ca indicarea dispoziţiilor legale a cãror constitutionalitate se contesta este gresita, deoarece <>Legea nr. 79/1997 cuprinde doar doua articole. Art. 7, la care se face referire, este de fapt <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 , modificat prin <>art. I pct. 2 din Legea nr. 79/1997 . Ulterior, <>Legea nr. 85/1992 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998. Asadar, obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 7 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 85/1992 , republicatã, cu urmãtoarea redactare:
"De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condiţiile prevederilor alin. 1 şi cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere şi locuintele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut regiilor autonome, instituţiilor şi societãţilor cu capital de stat, mixt sau privat, care şi-au încetat existenta dupã aceasta data sau, dupã caz, au devenit, prin reorganizare, unitãţi economice sau bugetare de stat.
Locuintele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut societãţilor cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condiţiile de evaluare, de achitare integrala sau în rate a preţului şi de exceptare de la vânzare, prevãzute în <>Legea nr. 112/1995 ."
Autorul exceptiei considera ca <>Legea nr. 85/1992 , republicatã, se referã doar la vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, în condiţiile art. 1 din aceasta lege, iar nu la cele construite din fonduri private. De aceea dispoziţiile legale criticate incalca prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege".
Cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 , Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin mai multe decizii (de exemplu, prin Decizia nr. 10 din 8 martie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 5 mai 1994, Decizia nr. 357 din 14 octombrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 22 ianuarie 1998 şi Decizia nr. 40 din 14 martie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000), statuand ca aceste dispoziţii sunt constituţionale în raport cu prevederile art. 41 din Constituţie.
Dar dispoziţiile <>art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992 , asa cum a fost modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 79/1997 , se referã la locuintele care au aparţinut, înainte de 6 martie 1945, unor persoane juridice de drept privat de interes public ce şi-au încetat existenta dupã aceasta data, transformandu-se, prin reorganizare, în unitãţi de stat.
Speta priveşte imobile care au fost construite în 1924 din fondurile Camerei de Comerţ şi Industrie Timişoara, instituţie desfiintata prin decret în anul 1949 şi al carei patrimoniu a trecut asupra statului.
În aceste condiţii, astfel dupã cum constant a statuat Curtea Constituţionalã, ca, de exemplu, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, "trebuie sa se recunoascã statului dreptul de a hotãrî neingradit asupra regimului juridic al bunurilor intrate în proprietatea sa în baza unor titluri conforme cu legislaţia existenta în momentul dobândirii dreptului sau de proprietate". Tot astfel s-a statuat şi prin Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, adãugându-se însã ca "Aceasta prerogativa a statului este pe deplin compatibila cu competenta instanţelor judecãtoreşti de a stabili, [...], în fiecare caz în parte, valabilitatea titlului de preluare, ceea ce este în deplina concordanta cu prevederile art. 21 şi art. 125 din Constituţie".
Asa fiind, chiar dacã în anul 1990 camerele teritoriale de comerţ şi industrie au fost reinfiintate, este de competenta instanţelor de judecata sa stabileascã indreptatirea acestora de a fi despagubite pentru bunuri preluate de stat în 1949 de la o persoana juridicã a carei existenta a încetat atunci prin lege.
Curtea nu poate retine nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alin. 3 al <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicatã, întrucât acestea nu fac decât sa trimitã, pentru condiţii de evaluare şi plata, precum şi pentru ipoteze în care vânzarea nu este permisã, la dispoziţii ale <>Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe trecute în proprietatea statului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, excepţie ridicatã de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultura Timişoara în Dosarul nr. 16.641/1999 al Judecãtoriei Timişoara.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 4 iulie 2000.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
