Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 128 din 3 februarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 si art. 27 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 135 din 4 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 şi art. 27 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Maria Igiescu în Dosarul nr. 712/3/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Dosarul se aflã la al doilea termen de judecatã.
Magistratul-asistent informeazã Curtea cã, în timpul şedinţei de judecatã, autoarea excepţiei a transmis la dosarul cauzei douã înscrisuri, astfel: primul, prin care cere "suspendarea cauzei pânã la soluţionarea irevocabilã a cererii de atac" împotriva Încheierii din 16 octombrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 712/3/2002 de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale, prin care Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu soluţionarea prezentei excepţii, susţinând, în acest sens, cã "nu are nicio calitate" în dosarul instanţei de judecatã şi cã încheierea menţionatã a fost pronunţatã în Camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor şi fãrã precizarea termenului şi cãii de atac; a doua, prin care solicitã "rectificarea Încheierii din 20 ianuarie 2009", pronunţatã de Curtea Constituţionalã în prezentul dosar, în cuprinsul cãreia este reţinut cã "autoarea excepţiei susţine oral o cerere prin care solicitã acordarea unui nou termen de judecatã în vederea angajãrii unui apãrãtor", în timp ce aceasta a solicitat, în realitate, "acordarea unui nou termen de judecatã mai lung" care sã-i "permitã financiar angajarea unui apãrãtor"; aratã, totodatã, cã se impun "mãsuri legale" împotriva raportului întocmit de judecãtorul-raportor în prezentul dosar, precum şi împotriva "înaintãrii" Încheierii de sesizare din data de 16 octombrie 2008 cãtre preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, în conformitate cu prevederile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , deoarece atât dosarul instanţei de fond, cât şi aceastã încheiere conţin falsuri; în final, solicitã amânarea cauzei, arãtând cã la aceeaşi datã de astãzi are fixat termen de judecatã într-un alt dosar aflat pe rolul Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti, dar şi cã, din lipsã de mijloace financiare, nu şi-a permis angajarea unui apãrãtor. Nu depune dovezi în sensul celor susţinute.
Având cuvântul asupra cererilor menţionate, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a solicitãrilor formulate de autoarea excepţiei, deoarece: dispoziţiile Codului de procedurã civilã privind suspendarea nu se aplicã procedurii specifice activitãţii Curţii Constituţionale, conform <>art. 55 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale; autoarea excepţiei a mai solicitat la primul termen de judecatã amânarea cauzei pentru pregãtirea apãrãrii, astfel cã o a doua amânare pentru acelaşi motiv este contrarã normelor de procedurã civilã; în plus, a doua cerere de amânare nu este doveditã cu înscrisuri.
Deliberând, Curtea respinge cererile formulate de autoarea excepţiei, astfel: potrivit <>art. 55 din Legea nr. 47/1992 , dispoziţiile Codului de procedurã civilã referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului nu sunt aplicabile în cadrul jurisdicţiei constituţionale; în ceea ce priveşte cererea de rectificare a Încheierii pronunţate de Curtea Constituţionalã la termenul anterior din 20 ianuarie 2009, aceasta urmeazã a fi respinsã, deoarece, în temeiul art. 14 din aceeaşi lege, procedura jurisdicţionalã specificã instanţei de contencios constituţional se completeazã cu regulile procedurii civile, în mãsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii în faţa Curţii, compatibilitatea fiind hotãrâtã exclusiv de Curte; în sfârşit, Curtea observã cã autoarea excepţiei solicitã pentru a doua oarã amânarea cauzei pentru acelaşi motiv invocat şi în prima cerere formulatã la termenul anterior - angajarea unui apãrãtor - fãrã ca, de data aceasta şi contrar art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, sã prezinte motive temeinice în susţinerea solicitãrii şi, mai mult, fãrã ca, dupã propriile afirmaţii, sã aibã vreo calitate în dosarul instanţei de judecatã care a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea prezentei excepţii. Asupra celorlalte aspecte susţinute de autoarea excepţiei în cererile formulate, referitoare la o serie de nereguli din dosarul instanţei de judecatã, Curtea constatã cã nu are competenţã legalã sã se pronunţe.
Curtea constatã cauza în stare de judecatã şi dã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, susţinând, în acest sens, cã, prin <>Decizia nr. 1.008/2008 , Curtea a mai respins aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, analizând textele de lege faţã de critici de neconstituţionalitate asemãnãtoare celor formulate în prezenta cauzã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 octombrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 712/3/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 25 şi art. 27 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost invocatã de Maria Igiescu într-un dosar având ca obiect îndreptare eroare materialã şi lãmurire dispozitiv.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia aratã cã textele criticate sunt susceptibile de a fi aplicate în mod aleatoriu, întrucât faţã de judecãtorul recuzat care nu se abţine şi judecãtorul care respinge recuzarea legiuitorul nu a prevãzut nicio sancţiune.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã întrucât legiuitorul, în conformitate cu art. 34 alin. (3) din Codul de procedurã civilã, a reglementat posibilitatea atacãrii încheierii prin care s-a respins recuzarea odatã cu fondul cauzei.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile art. 25 şi ale art. 27 din Codul de procedurã civilã sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 25 şi art. 27 din Codul de procedurã civilã, texte de lege care au urmãtorul conţinut:
- Art. 25: "Judecãtorul care ştie cã existã un motiv de recuzare în privinţa sa este dator sã înştiinţeze pe şeful lui şi sã se abţinã de la judecarea pricinii.";
- Art. 27: "Judecãtorul poate fi recuzat:
1. când el, soţul sãu, ascendenţii ori descendenţii lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soţ, rudã sau afin, pânã la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din pãrţi;
2. când el este soţ, rudã sau afin în linie directã ori în linie colateralã, pânã la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei pãrţi sau dacã este cãsãtorit cu fratele ori sora soţului uneia din aceste persoane;
3. când soţul în viaţã şi nedespãrţit este rudã sau afin a uneia din pãrţi pânã la al patrulea grad inclusiv, sau dacã, fiind încetat din viaţã ori despãrţit, au rãmas copii;
4. dacã el, soţul sau rudele lor pânã la al patrulea grad inclusiv au o pricinã asemãnãtoare cu aceea care se judecã sau dacã au o judecatã la instanţa unde una din pãrţi este judecãtor;
5. dacã între aceleaşi persoane şi una din pãrţi a fost o judecatã penalã în timp de 5 ani înaintea recuzãrii;
6. dacã este tutore sau curator al uneia dintre pãrţi;
7. dacã şi-a spus pãrerea cu privire la pricina ce se judecã;
8. dacã a primit de la una din pãrţi daruri sau fãgãduieli de daruri ori altfel de îndatoriri;
9. dacã este vrãjmãşie între el, soţul sau una din rudele sale pânã la al patrulea grad inclusiv şi una din pãrţi, soţii sau rudele acestora pânã la gradul al treilea inclusiv."
În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitoare la egalitatea cetãţenilor în drepturi şi ale art. 21 alin. (1) şi (2) care garanteazã accesul liber la justiţie. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, şi ale art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, privind dreptul de acces la instanţã.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã urmãtoarele:
Examinând legalitatea sesizãrii, Curtea reţine cã, potrivit prevederilor <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de cãtre instanţa în faţa cãreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale pãrţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţitã de dovezile depuse de pãrţi. Dacã excepţia a fost ridicatã din oficiu, încheierea trebuie motivatã, cuprinzând şi susţinerile pãrţilor, precum şi dovezile necesare".
Din textul legal citat rezultã cã încheierea prin care Curtea Constituţionalã este sesizatã în vederea soluţionãrii unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie sã fie pronunţatã în şedinţã de judecatã publicã şi cu citarea pãrţilor, pentru ca în considerarea principiului contradictorialitãţii dezbaterilor sã se dea eficienţã legalã dreptului justiţiabililor de acces la justiţie. Curtea reţine însã cã, în speţã, încheierea de sesizare a fost pronunţatã în şedinţa din Camera de consiliu din data de 16 octombrie 2008, când completul învestit cu soluţionarea unei cereri de recuzare, deliberând asupra acesteia, s-a pronunţat şi asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cu încãlcarea principiilor de drept procesual civil. Or, potrivit prevederilor art. 129 alin. (2) prima tezã din Codul de procedurã civilã, "judecãtorul va pune în vedere pãrţilor drepturile şi obligaţiile ce le revin în calitatea lor din proces". Aşa cum rezultã şi din încheierea de sesizare, judecata s-a desfãşurat fãrã citarea pãrţilor şi fãrã ca, în prealabil, completul sã fi pus excepţia de neconstituţionalitate în discuţia pãrţilor. În acest fel, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost pronunţatã cu încãlcarea drepturilor procesuale ale pãrţilor de a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate şi de a depune dovezile necesare. Întrucât norma procesualã prevãzutã de <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 are caracter imperativ, Curtea constatã cã încãlcarea acestei norme de cãtre instanţã determinã caracterul nelegal al actului de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate. De altfel, în sensul aceloraşi considerente, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 387 din 25 martie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 23 aprilie 2008.
Faţã de acestea, Curtea Constituţionalã constatã cã nu poate examina constituţionalitatea dispoziţiilor art. 25 şi ale art. 27 din Codul de procedurã civilã, excepţia de neconstituţionalitate fiind inadmisibilã.
De altfel, asupra aceleiaşi excepţii de neconstituţionalitate Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, în sensul respingerii ei, prin <>Decizia nr. 1.008 din 7 octombrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 20 noiembrie 2008.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 şi art. 27 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Maria Igiescu în Dosarul nr. 712/3/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 februarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
