Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 128 din 18 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobata cu completari si modificari prin Legea nr. 241/2001
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 311 din 8 aprilie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Dana Titian - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobatã cu completãri şi modificãri prin <>Legea nr. 241/2001 , excepţie ridicatã de Orson Alexandru Mozes şi Gloria Carolina Mozes în Dosarul nr. 6.256/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 iunie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 6.256/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobatã cu completãri şi modificãri prin <>Legea nr. 241/2001 . Excepţia a fost ridicatã de Orson Alexandru Mozes şi Gloria Carolina Mozes într-o cauzã civilã ce are ca obiect apelul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 4.886 din 26 iunie 2002 a Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii excepţiei susţin, în esenţã, cã prevederile legale criticate înfrâng dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 20, 43 şi ale art. 134 alin. (2) lit. f), precum şi prevederile art. 25 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului. În acest sens aratã cã, din modul de redactare a <>art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 , "rezultã mãsuri discriminatorii împotriva chiriaşilor". De asemenea, susţine cã este încãlcat şi "dreptul la stabilirea locuinţei şi la oferirea unor condiţii de locuit, ce se circumscriu noţiunii de trai decent", drept consacrat şi de art. 25 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Instanţa de judecatã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, aratã cã dispoziţiile legale criticate conferã chiriaşului un drept de opţiune de a renegocia închirierea unui nou contract de închiriere sau de a refuza închirierea unui nou contract din motive personale. În aceste condiţii, instanţa considerã cã este firesc ca, în cazul în care chiriaşul înţelege sã rãmânã în pasivitate sau refuzã închirierea unui nou contract, actul normativ sã prevadã o sancţiune, precum cea a evacuãrii.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul, arãtând cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, considerã cã excepţia este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile <>art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei. Astfel, remarcã faptul cã proprietarii şi chiriaşii se aflã în situaţii juridice diferite, fapt pentru care nu poate fi reţinutã critica privind încãlcarea art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. De asemenea, considerã cã mãsura evacuãrii corespunde unei atitudini culpabile din partea chiriaşului care a refuzat sã rãspundã în scris sau sã încheie un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificãrii. În continuare, aratã cã susţinerile autorilor excepţiei nu sunt întemeiate nici în ceea ce priveşte încãlcarea art. 47 şi 20 din Constituţie, raportat la art. 25 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, deoarece "chiriaşului sau fostului chiriaş i se asigurã dreptul la o locuinţã corespunzãtoare, prin aceea cã i se dã posibilitatea de a încheia un nou contract de închiriere cu proprietarul şi nu este pus în situaţia de a fi evacuat necondiţionat, cu excepţia cazului în care este în culpã". Apreciazã, de asemenea, cã nu poate fi reţinutã nici critica potrivit cãreia textul de lege criticat ar contraveni obligaţiei statului de a crea condiţiile necesare creşterii calitãţii vieţii, deoarece aceastã obligaţie nu presupune recunoaşterea, în mod prioritar, a intereselor chiriaşilor faţã de cele ale proprietarilor. Mai mult, considerã cã înseşi raţiunile adoptãrii ordonanţei, care au fost acelea de asigurare a unor condiţii de locuit corespunzãtoare chiriaşilor reprezintã o dovadã suficientã a preocupãrii statului pentru creşterea calitãţii vieţii acestora.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobatã cu completãri şi modificãri prin <>Legea nr. 241/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001.
Aceste dispoziţii legale au urmãtoarea redactare:
Art. 11 alin. (2): "Lipsa unui rãspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriaşului sau al fostului chiriaş de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificãrii îl îndreptãţeşte pe proprietar sã cearã în justiţie evacuarea necondiţionatã a locatarilor, cu plata daunelorinterese, pe calea ordonanţei preşedinţiale."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea urmãtoarelor prevederi din Constituţia republicatã:
Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";
Art. 47: "(1) Statul este obligat sã ia mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de naturã sã asigure cetãţenilor un nivel de trai decent.
(2) Cetãţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plãtit, la asistenţã medicalã în unitãţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurãri sociale publice sau private, prevãzute de lege. Cetãţenii au dreptul şi la mãsuri de asistenţã socialã, potrivit legii.";
Art. 135 alin. (2) lit. f): "Statul trebuie sã asigure: [...]
f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii;".
De asemenea, autorii excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 25 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, potrivit cãrora:
"1. Orice om are dreptul la un nivel de trai care sã-i asigure sãnãtatea şi bunãstarea lui şi a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrãcãmintea, locuinţa, îngrijirea medicalã, precum şi serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de şomaj, boalã, invaliditate, vãduvie, bãtrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţã, în urma unor împrejurãri independente de voinţa sa.
2. Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire deosebite. Toţi copiii, fie cã sunt nãscuţi în cadrul unei cãsãtorii sau în afara acesteia, se bucurã de aceeaşi protecţie socialã."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin dispoziţiile legale criticate legiuitorul a urmãrit în fapt asigurarea unui echilibru între ocrotirea interesului proprietarului în valorificarea plenarã a prerogativelor dreptului sãu şi protecţia chiriaşului împotriva oricãrei exercitãri abuzive a acestor prerogative. Astfel, <>art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 , condiţioneazã posibilitatea proprietarului de a cere în justiţie evacuarea necondiţionatã a chiriaşului, pe calea procedurii de urgenţã a ordonanţei preşedinţiale, de conduita culpabilã a acestuia, constând în refuzul de a rãspunde în scris sau de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificãrii. În acest mod legiuitorul a dorit sã reprime o conduitã evident abuzivã din partea chiriaşului care ar tinde la împiedicarea proprietarului în valorificarea prerogativelor dreptului sãu. În acelaşi timp însã chiriaşul se bucurã de posibilitatea de a-şi apãra dreptul locativ în condiţiile în care nu i se poate reproşa vreo conduitã culpabilã.
Curtea observã cã mãsura evacuãrii din spaţiul deţinut abuziv de chiriaşul care refuzã sã încheie contractul de închiriere în termen de 60 de zile de la notificarea fãcutã de proprietar poate fi luatã pe calea ordonanţei preşedinţiale, instituţie reglementatã de art. 581 din Codul de procedurã civilã, aceasta fãcând parte din ansamblul procedurilor de judecatã reglementate prin lege, aşa cum prevede art. 126 alin. (2) din Constituţia republicatã. Nici o prevedere constituţionalã nu se împotriveşte completãrii unor dispoziţii de procedurã civilã cuprinse în lege cu o nouã ipotezã, referitoare la ordonanţa preşedinţialã.
De altfel, Curtea Constituţionalã a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu în <>Decizia nr. 6 din 11 noiembrie 1992 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 4 martie 1993, şi <>Decizia nr. 224 din 7 decembrie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 21 februarie 2000, cã reglementarea contractului de închiriere nu priveşte regimul proprietãţii.
Având în vedere aceste argumente, Curtea nu poate reţine critica autorilor excepţiei privind încãlcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicatã, care consacrã egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice. De asemenea, Curtea nu poate reţine nici critica autorilor excepţiei referitoare la încãlcarea, prin <>art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 , a dreptului fundamental la un nivel de trai decent şi, implicit, la o locuinţã satisfãcãtoare, drept consacrat de art. 47 din Constituţie, republicatã. Curtea observã cã textul de lege criticat nu numai cã nu afecteazã dreptul la condiţii rezonabile de viaţã şi la ameliorarea lor continuã, dar se constituie ca o adevãratã garanţie a asigurãrii drepturilor locative ale chiriaşilor, în condiţiile apãrãrii drepturilor şi intereselor legitime ale proprietarilor.
Curtea apreciazã cã aceleaşi raţiuni fac ca nici susţinerea potrivit cãreia prevederile legale criticate ar încãlca dispoziţiile art. 25 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului sã nu poatã fi reţinutã.
De altfel, prevederile <>art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţionalã pronunţând mai multe decizii prin care a constatat cã acestea nu contravin prevederilor constituţionale invocate şi de autorul prezentei excepţii. În acest sens pot fi amintite <>Decizia nr. 186 din 25 iunie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 31 iulie 2002, şi <>Decizia nr. 139 din 8 mai 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 20 iunie 2001.
Soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine modificarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţia republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobatã cu completãri şi modificãri prin <>Legea nr. 241/2001 , excepţie ridicatã de Orson Alexandru Mozes şi Gloria Carolina Mozes în Dosarul nr. 6.256/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 martie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
