Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 128 din 16 februarie 2012  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. (3), art. 218 alin. (2) lit. a) si g) si alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 128 din 16 februarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. (3), art. 218 alin. (2) lit. a) si g) si alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 305 din 8 mai 2012
    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (3), art. 218 alin. (2) lit. a) şi g) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Ileana Dumitrescu şi Constantin Romeo Dumitrescu în Dosarul nr. 28.657/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 529D/2011.
    La apelul nominal se prezintã partea Casa Naţionalã de Asigurãri de Sãnãtate, prin consilierul juridic Vasilica Adameşteanu. Lipsesc autorii excepţiei şi pãrţile Guvernul României, Ministerul Sãnãtãţii şi Casa de Asigurãri de Sãnãtate a Municipiului Bucureşti, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
    Reprezentantul Casei Naţionale de Asigurãri de Sãnãtate solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã asigurãrile sociale de sãnãtate reprezintã principalul sistem de finanţare a ocrotirii sãnãtãţii populaţiei, care asigurã accesul la un pachet de servicii de bazã pentru asiguraţi. Sistemul de asigurãri sociale de sãnãtate îşi poate realiza obiectivul principal datoritã protejãrii asiguraţilor faţã de costurile serviciilor medicale în caz de boalã sau accident, prin asigurarea libertãţii fiecãrui asigurat de a-şi alege furnizorul de servicii medicale şi casa de asigurãri de sãnãtate cu care acesta se aflã în relaţie contractualã. Astfel, prevederile de lege criticate reprezintã de fapt o expresie a prevederilor constituţionale care reglementeazã ocrotirea sãnãtãţii, a libertãţii individuale şi a siguranţei persoanei, a organizãrii asistenţei medicale şi a sistemului de asigurãri sociale pentru boalã. În ceea ce priveşte conformitatea textelor de lege criticate cu dispoziţiile art. 15 alin. (1), art. 23 alin. (1), art. 34 şi art. 57 din Constituţie, aratã cã respectarea obligaţiilor ce revin cetãţenilor potrivit legislaţiei în vigoare nu poate fi privitã ca o violare a drepturilor şi libertãţilor consacrate prin Constituţie şi prin alte legi. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit cãreia cetãţenii sunt obligaţi sã utilizeze doar serviciile medicale ale furnizorilor care se aflã în relaţii contractuale cu casa de asigurãri de sãnãtate, aratã cã sistemul de asigurãri sociale de sãnãtate este astfel conceput încât sã asigure cea mai bunã protecţie a asiguraţilor, iar cei care întrunesc condiţiile pentru a încheia contracte cu casele de asigurãri de sãnãtate îndeplinesc aceste condiţii de calitate. Pe de altã parte, aratã cã cetãţenii au obligaţia de a contribui la asigurarea exerciţiului drepturilor şi a bunãstãrii tuturor celorlalţi cetãţeni, ca o manifestare a statului social.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

                                    CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 13 aprilie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 28.657/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (3), art. 218 alin. (2) lit. a) şi g) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii.
    Excepţia a fost ridicatã de Ileana Dumitrescu şi Constantin Romeo Dumitrescu cu prilejul soluţionãrii unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect comunicarea unor informaţii.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât încalcã "dreptul fundamental de a alege atât furnizorul, cât şi medicul de specialitate în ambulatoriu". De asemenea, criticã art. 218 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, considerând cã acesta creeazã un tratament juridic discriminatoriu. Astfel, aratã cã persoanele cuprinse în ipoteza acestui text de lege beneficiazã de asistenţã medicalã gratuitã.
    Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
    În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

                                    CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Deşi potrivit dispozitivului Încheierii de sesizare din 13 aprilie 2011 obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 208 alin. (3), art. 218 alin. (2) lit. a) şi g) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, Curtea constatã cã obiect al criticii de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile art. 218 alin. (3) din aceeaşi lege, dispoziţii pe care Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal le menţioneazã în Încheierea din 6 aprilie 2011. Apreciind cã omisunea acestui din urmã text de lege din dispozitivul Încheierii din 13 aprilie 2011 reprezintã o eroare materialã, Curtea Constituţionalã urmeazã a se pronunţa asupra urmãtoarelor texte de lege:
    - Art. 208 alin. (3): "Asigurãrile sociale de sãnãtate sunt obligatorii şi funcţioneazã ca un sistem unitar, iar obiectivele menţionate la alin. (2) se realizeazã pe baza urmãtoarelor principii:
    a) alegerea liberã de cãtre asiguraţi a casei de asigurãri;
    b) solidaritate şi subsidiaritate în constituirea şi utilizarea fondurilor;
    c) alegerea liberã de cãtre asiguraţi a furnizorilor de servicii medicale, de medicamente şi de dispozitive medicale, în condiţiile prezentei legi şi ale contractului-cadru;
    d) descentralizarea şi autonomia în conducere şi administrare;
    e) participarea obligatorie la plata contribuţiei de asigurãri sociale de sãnãtate pentru formarea Fondului naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate;
    f) participarea persoanelor asigurate, a statului şi a angajatorilor la managementul Fondului naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate;
    g) acordarea unui pachet de servicii medicale de bazã, în mod echitabil şi nediscriminatoriu, oricãrui asigurat;
    h) transparenţa activitãţii sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate;
    i) libera concurenţã între furnizorii care încheie contracte cu casele de asigurãri de sãnãtate.";
    - Art. 218 alin. (2) lit. a) şi g): "Asiguraţii au urmãtoarele drepturi:
    a) sã aleagã furnizorul de servicii medicale, precum şi casa de asigurãri de sãnãtate la care se asigurã, în condiţiile prezentei legi şi ale contractului-cadru; [...]
    g) sã beneficieze de servicii medicale în ambulatorii şi în spitale aflate în relaţie contractualã cu casele de asigurãri de sãnãtate;";
    - Art. 218 alin. (3): "Asiguraţii prevãzuţi în Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi în Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, beneficiazã de asistenţã medicalã gratuitã, respectiv servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale, suportate din fond, în condiţiile contractului-cadru şi din bugetele ministerelor şi instituţiilor respective, în condiţiile plãţii contribuţiei de asigurãri sociale de sãnãtate."
    Autorii excepţiei nu indicã textele din Constituţie pretins a fi încãlcate, ci doar aratã cã au un caracter discriminatoriu şi încalcã "dreptul fundamental" la alegerea furnizorului serviciilor medicale.
    Examinând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile Legii fundamentale, garantând prin art. 34 dreptul la ocrotirea sãnãtãţii, nu consacrã în acelaşi timp şi existenţa unui drept fundamental al persoanei la alegerea furnizorului serviciilor medicale. Desigur, textul constituţional nu interzice o astfel de opţiune, însã stabileşte cã "Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurãri sociale pentru boalã, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitãrii profesiilor medicale şi a activitãţilor paramedicale, precum şi alte mãsuri de protecţie a sãnãtãţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii". Prin urmare, dreptul cetãţenilor la servicii medicale în cadrul sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate se face doar în condiţiile stabilite prin lege. Cetãţenii pot beneficia şi de serviciile altor furnizori de servicii medicale, dar în afara acestui sistem.
    Cât priveşte critica de neconstituţionalitate adusã art. 218 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 în sensul cã acesta instituie un tratament discriminatoriu în favoarea unor categorii de persoane, Curtea reţine cã principiul egalitãţii în drepturi are semnificaţia instituirii unui tratament juridic egal pentru situaţii egale. Acest principiu nu împiedicã însã legiuitorul ca, în considerarea unor situaţii speciale, sã instituie norme diferite, adecvate acestor situaţii.
    În spiritul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, art. 211 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 a prevãzut cã "sunt asiguraţi, potrivit prezentei legi, toţi cetãţenii români cu domiciliul în ţarã, precum şi cetãţenii strãini şi apatrizii care au solicitat şi obţinut prelungirea dreptului de şedere temporarã sau au domiciliul în România şi fac dovada plãţii contribuţiei la fond, în condiţiile prezentei legi". Totodatã, însã, având în vedere situaţia specialã a unor categorii de persoane, a instituit facilitãţi ori scutiri de la plata contribuţiei pentru asigurãri sociale. În aceasta situaţie se regãsesc, spre exemplu, persoanele prevãzute la art. 213 alin. (1) şi (2) ori cele prevãzute la art. 213^1, dar şi cele care se încadreazã în ipoteza art. 218 alin. (3) din Legea nr. 95/2006.
    Cu privire la situaţia specialã în care se regãseşte aceastã din urmã categorie de persoane şi care justificã instituirea unor reglementãri diferite, Curtea s-a mai pronunţat şi prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, în care a reţinut: "Cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, din domeniul apãrãrii naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale au beneficiat şi continuã sã beneficieze de un statut aparte, justificat de natura activitãţii desfãşurate, care creeazã condiţiile unei uzuri corporale accentuate prin expunere la pericole de vãtãmare corporalã şi chiar de ameninţare a vieţii."
    Cele reţinute prin decizia mai-sus amintitã dobândesc o deosebitã relevanţã în contextul cauzei de faţã, în care este pus în discuţie însuşi dreptul la ocrotirea sãnãtãţii. Astfel, facilitãţile instituite prin textul de lege criticat au semnificaţia nu a unui privilegiu, ci a necesitãţii de protejare a sãnãtãţii celor care, prin natura activitãţii desfãşurate, prezintã un risc sporit de afectare a acesteia.

    Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (3), art. 218 alin. (2) lit. a) şi g) şi alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Ileana Dumitrescu şi Constantin Romeo Dumitrescu în Dosarul nr. 28.657/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 februarie 2012.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                            Patricia Marilena Ionea

                                    -------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016