Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 128 din 16 aprilie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 370 din 31 mai 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Vlad Mihai Cercel - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "M&P NAV" - S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr. 1.815/MF/2001 al Curţii de Apel Constanta.
La apelul nominal se prezintã Compania Nationala "Administraţia Canalelor Navigabile" - S.A. Constanta, prin consilier juridic, lipsind autorul exceptiei, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Companiei Naţionale "Administraţia Canalelor Navigabile" - S.A. Constanta solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Arata ca prin dispoziţiile criticate se sancţioneazã pasivitatea pârâtului, acesta având obligaţia legalã de a depune întâmpinare. Nu sunt incalcate prevederile constituţionale privind accesul liber la justiţie, acesta fiindu-i conferit pârâtului prin procedura de citare. Nici dreptul la apãrare nu este încãlcat, întrucât judecarea litigiilor comerciale trebuie sa se realizeze cu celeritate, asa cum rezulta şi din dispoziţiile cuprinse în cap. XIV din Codul de procedura civilã.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate. Considera ca este firesc ca pãrţile sa cunoascã de la început pretenţiile lor reciproce, ca de altfel şi judecãtorul. Reglementarea legalã este menita sa asigure echilibrul procesual, necesar pentru realizarea unui proces echitabil şi eficient.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 decembrie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 1.815/MF/2001, Curtea de Apel Constanta a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 din Codul de procedura civilã, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "M&P NAV" - S.R.L. din Galaţi în cadrul unui recurs impotriva intimatei Compania Nationala "Administraţia Canalelor Navigabile" - S.A. Constanta.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 21, art. 24 alin. (1), art. 49 şi 54 din Constituţie. Astfel, prin sancţiunea decãderii pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a mai invoca excepţii, altele decât cele de ordine publica, sancţiune prevãzutã de dispoziţiile art. 118 alin. 2 din Codul de procedura civilã, se incalca dreptul la apãrare şi se ingradeste accesul liber la justiţie, deoarece apãrarea în instanta fãrã posibilitatea probatiunii este imposibil de conceput, o astfel de cauza neputând fi soluţionatã în mod corect şi judicios.
De asemenea, autorul exceptiei considera ca aceasta sancţiune constituie o restrangere a dreptului la apãrare şi a liberului acces la justiţie, fãrã sa existe vreunul dintre cazurile prevãzute la art. 49 alin. (1) din Constituţie şi fãrã sa existe proportionalitate între aceasta sancţiune şi situaţia care a determinat-o, şi anume nedepunerea întâmpinãrii în termenul prevãzut de lege. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 118 alin. 3 din Codul de procedura civilã, acestea introduc o discriminare nejustificatã între participanţii la proces asistaţi de avocat şi cei neasistati, "impartindu-i în cetãţeni cu apãrãtor şi cetãţeni fãrã apãrãtor". În concluzie solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate.
Curtea de Apel Constanta, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia invocatã este intemeiata, întrucât aplicarea sancţiunii decãderii în cazul nedepunerii de cãtre parat, pana la prima zi de înfãţişare, a întâmpinãrii duce la concluzia ca dreptul la apãrare al pârâtului "este limitat, iar nu garantat, din moment ce paratul care nu a depus întâmpinare este decãzut din dreptul de a mai formula probatorii sau excepţii în afarã celor de ordine publica". De asemenea, în materie comercialã neexistand calea de atac devolutiva a apelului, rezulta ca instanta va decide numai pe baza susţinerilor şi probatoriilor administrate de reclamant, fiind astfel incalcate prevederile "art. 24 din Constituţie, precum şi principiul contradictorialitãţii, care guverneazã procesul civil". Şi principiul egalitãţii cetãţenilor în fata legii este încãlcat, întrucât prin dispoziţiile atacate "se face o discriminare între participanţii la proces, dupã cum aceştia sunt sau nu reprezentaţi de avocat".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, dispoziţiile criticate asigurând un echilibru în ceea ce priveşte situaţia juridicã a pãrţilor, evitandu-se şi amânarea nejustificatã a procesului. De asemenea, depunerea întâmpinãrii este utila şi pentru instanta de judecata, care ia cunostinta, încã din faza iniţialã a procesului, de cererile şi apãrãrile pãrţilor, precum şi de dovezile pe care se întemeiazã acestea. Prin aceasta reglementare se asigura şi egalitatea de mijloace, de arme între pãrţile procesului, asigurându-se astfel respectarea exigenţelor prevãzute la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. Chiar dacã nedepunerea întâmpinãrii în termenul prevãzut de lege este sancţionatã cu decãderea, totuşi "paratul va putea discuta probele şi temeinicia susţinerilor reclamantului în condiţiile prevederilor art. 171 din Codul de procedura civilã, potrivit cãrora partea decãzutã din dreptul de a administra o proba va putea totuşi sa se apere discutând în fapt şi în drept temeinicia susţinerilor şi a dovezilor partii potrivnice". În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 118 alin. 3 din Codul de procedura civilã, acestea atenueazã consecinţele grave ale decãderii, în cazul în care paratul nu este reprezentat sau asistat de avocat. În final Guvernul apreciazã ca dispoziţiile criticate se bazeazã pe prevederile art. 125 alin. (3) din Constituţie, care dau în competenta legiuitorului ordinar reglementarea procedurii de judecata.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de cãtre Guvern, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 118 din Codul de procedura civilã, care au urmãtorul cuprins:
"Întâmpinarea este obligatorie, afarã de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.
Nedepunerea întâmpinãrii în termenul prevãzut de lege atrage decãderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afarã celor de ordine publica.
În cazul în care paratul nu este reprezentat sau asistat de avocat, preşedintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfãţişare, sa arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apãrare despre care se va face vorbire în încheierea de şedinţa; instanta va acorda, la cerere, un termen pentru pregãtirea apãrãrii şi depunerea întâmpinãrii."
Prevederile constituţionale invocate de autorul exceptiei în susţinerea acesteia sunt urmãtoarele:
- art. 15 alin. (1): "Cetãţenii beneficiazã de drepturile şi de libertãţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevãzute de acestea." ;
- art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri." ;
- art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- art. 24 alin. (1): "Dreptul la apãrare este garantat.";
- art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii.";
- art. 54: "Cetãţenii romani, cetãţenii strãini şi apatrizii trebuie sa-şi exercite drepturile şi libertãţile constituţionale cu buna-credinţa, fãrã sa încalce drepturile şi libertãţile celorlalţi."
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea retine ca în cadrul procesului civil întâmpinarea este actul de procedura prin care paratul rãspunde în scris pretenţiilor formulate de reclamant prin cererea de chemare în judecata, arãtând totodatã apãrãrile sale. Prin acest act reclamantul este pus în situaţia de a cunoaşte apãrarea şi dovezile pe care se sprijinã paratul, inlaturandu-se astfel surpriza şi realizandu-se egalitatea în ceea ce priveşte poziţia procesuala a pãrţilor.
Depunerea întâmpinãrii contribuie la urgentarea soluţionãrii procesului, prin motivarea ei, prin arãtarea dovezilor, fata de care reclamantul, la rândul sau, poate sa îşi pregãteascã din timp apãrarea, precum şi prin faptul ca de la început da instanţei posibilitatea de a cunoaşte cadrul în care îşi va desfasura activitatea.
Curtea constata ca dispoziţiile art. 118 din Codul de procedura civilã, referitoare la întâmpinare, nu ingradesc accesul la justiţie, nu incalca dreptul la apãrare al pârâtului şi nici egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, asa cum se susţine în motivarea exceptiei de neconstituţionalitate. În acest sens Curtea retine ca paratul care nu a depus întâmpinarea în termenul prevãzut de lege are în continuare dreptul sa se apere prin combaterea pretenţiilor reclamantului şi prin discutarea, în fapt şi în drept, a susţinerilor şi a dovezilor adversarului, asa cum rezulta din dispoziţiile art. 171 din Codul de procedura civilã. De asemenea, paratul va putea invoca în tot cursul procesului excepţiile de ordine publica.
Dispoziţiile constituţionale sunt respectate şi prin posibilitatea pârâtului, prevãzutã la art. 138 alin. 1 din Codul de procedura civilã, de a cere administrarea unor dovezi în sprijinul susţinerilor sale în cazul în care nevoia dovezii ar reieşi din dezbateri şi partea nu o putea prevedea, atunci când administrarea dovezii nu pricinuieşte amânarea judecaţii sau când dovada nu a fost cerutã, în condiţiile legii, din pricina neştiinţei sau lipsei de pregãtire a partii care nu a fost reprezentatã sau asistatã de avocat. Dispoziţiile art. 103 din Codul de procedura civilã reprezintã o alta garanţie a dreptului la apãrare, dând posibilitatea partii care, dintr-o împrejurare mai presus de vointa sa, nu a efectuat un act de procedura în termenul prevãzut de lege de a solicita repunerea în termen.
În ceea ce priveşte susţinerea autorului exceptiei ca dispoziţiile art. 118 alin. 3 din Codul de procedura civilã ar contraveni principiului egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, Curtea retine ca, pe de o parte, aceste dispoziţii constituie o alta garanţie a dreptului la apãrare, iar pe de alta parte, nu exista identitate de situaţii, care sa justifice aplicarea aceluiaşi regim juridic. Faptul ca o persoana nu beneficiazã de asistenta juridicã justifica acordarea unui tratament mai favorabil în raport cu o persoana care este reprezentatã sau asistatã de avocat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "M&P NAV" - S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr. 1.815/MF/2001 al Curţii de Apel Constanta.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 16 aprilie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Vlad Mihai Cercel
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
