Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 127 din 7 martie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1^3) si alin. (1^4) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 192 din 5 aprilie 2013
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1^3) şi alin. (1^4) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată din oficiu de către instanţa de judecată în Dosarul nr. 1.964/275/2008 al Tribunalului Vrancea - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.460D/2012.
La apelul nominal răspunde partea Sergiu Iosipescu, personal, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Partea prezentă solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul de lege criticat încalcă dreptul de proprietate al fostului proprietar asupra terenului preluat de stat, de pe care investiţiile au fost vândute cu respectarea legii. În acest sens, se susţine că, în temeiul textului de lege criticat, singura posibilitate pe care acesta o are este de a obţine doar despăgubiri pentru acest teren, fie de la stat, fie de la concesionar, fără a putea dispune de dreptul său de proprietate asupra terenului, prin negociere cu proprietarul investiţiei, ceea ce echivalează cu imposibilitatea fostului proprietar de a obţine o veritabilă reconstituire a dreptului său de proprietate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat prevede în mod expres că, în cazul opţiunii pentru despăgubiri plătite de investitori, preţul terenului nu poate fi mai mic decât valoarea sa de piaţă, iar aceste prevederi legale se aplică fără discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza reglementării. Pe de altă parte, arată că instanţa de judecată tinde să solicite Curţii Constituţionale completarea prevederii legale criticate, aspect ce excedează competenţei instanţei de contencios constituţional.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 770 din 18 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.964/275/2008, Tribunalul Vrancea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1^3) şi alin. (1^4) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de instanţa de judecată din oficiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de evacuare dintr-un spaţiu cu destinaţia de locuinţă.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată susţine că fostul proprietar căruia i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra vechiului amplasament al terenului cu investiţii vândute de către stat obţine doar despăgubiri pentru acest teren, fără a avea posibilitatea de a negocia cu proprietarul investiţiei, ceea ce semnifică imposibilitatea ajungerii la un acord cu acesta din urmă şi a obţinerii unei veritabile reconstituiri a dreptului de proprietate. Astfel, se susţine că proprietarul investiţiei nu va fi interesat să plătească fostului proprietar al terenului preţul cerut de acesta din urmă, terenul având o valoare mult superioară atât investiţiei realizate, (respectiv plantaţia de vie cu caracter vremelnic), cât şi redevenţei anuale pe care o datorează statului în temeiul dreptului de concesiune asupra aceluiaşi teren.
Mai mult, în opinia instanţei de judecată, rezultă, din modalitatea în care este reglementat acest acord, că, în cazul excepţional în care proprietarul investiţiei s-ar arăta de acord să cumpere terenul de la fostul proprietar căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate, preţul oferit ar fi mult inferior valorii reale a acestuia, ceea ce echivalează cu un tratament juridic inegal al celor doi proprietari, respectiv proprietarul vechiului amplasament al terenului şi cumpărătorul investiţiei de la stat. Se arată că această inegalitate decurge din faptul că actuala reglementare nu dă şi fostului proprietar dreptul de a negocia pentru a cumpăra investiţia, care de cele mai multe ori are o valoare net inferioară terenului.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile legale criticate dau expresie dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, legiuitorul având competenţa exclusivă de a reglementa modalităţile şi condiţiile de realizare a măsurilor reparatorii, dar şi eventualele limite ale acestora, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului constituţional al ocrotirii în mod egal a proprietăţii private, indiferent de titular. Se mai arată că subiectele de drept vizate prin ipoteza prevederilor legale criticate nu sunt lipsite de posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate, iar dreptul de proprietate asupra terenului poatefi reconstituit pe un alt amplasament, sau înlocuit cu o despăgubire egală cu valoarea de piaţă a acestuia. Invocă cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 226 din 4 martie 2008.
Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în faţa legii sau la dreptul de proprietate privată. Astfel, se arată că cei doi proprietari, respectiv fostul proprietar al terenului, pe de o parte, şi proprietarul investiţiei, pe de altă parte, nu se găsesc în situaţii egale, întrucât prin adoptarea Legii nr. 1/2000 s-a urmărit ocrotirea acelor persoane care au intrat sub incidenţa prevederilor Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora fie nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul, fie atribuirea le-a fost anulată.
Se mai arată că Legea nr. 1/2000 este, în esenţă, o lege pentru punerea în aplicare efectivă a dispoziţiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, fiind aplicabilă exclusiv doar în cazurile de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel încât, cu toate că fostul proprietar al terenului, pe de o parte, şi proprietarul investiţiei, pe de altă parte, nu se găsesc în situaţii egale, din economia dispoziţiilor Legii nr. 1/2000 rezultă că este asigurată exercitarea oricărui drept prevăzut de lege, fără nicio discriminare. De asemenea, scopul Legii nr. 1/2000 fiind acela de a reconstitui dreptul de proprietate privată asupra terenurilor în favoarea foştilor proprietari, legiuitorul le-a dat acestora posibilitatea de a opta fie pentru un alt amplasament, fie pentru despăgubiri plătite de investitor sau de către stat, iar faptul că nu a reglementat expressis verbis şi posibilitatea de a negocia cu proprietarul investiţiei nu reprezintă o problemă de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 4 alin. (1^3) şi alin. (1^4) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, modificată şi completată prin art. I pct. 5 cuprins în titlul VI - Modificarea şi completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997 din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.
Textele de lege criticate au următorul cuprins: "(1^3) Pentru terenurile preluate de stat de pe care investiţiile au fost vândute cu respectarea legii, foştii proprietari pot opta pentru alt amplasament, acceptat de aceştia, sau pentru despăgubiri plătite fie de către investitor, fie de către stat.
(1^4) În cazul opţiunii pentru despăgubiri plătite de investitori, foştii proprietari vor conveni cu investitorii, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi sau de la data validării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, preţul terenului, care nu poate fi mai mic decât valoarea sa de piaţă, şi termenul de plată, care nu poate fi mai mare de 3 ani."
În opinia instanţei de judecată care a invocat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi şi art. 44 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:
Tribunalul Vrancea - Secţia I civilă arată, în esenţă, că textele de lege criticate instituie un tratament juridic discriminatoriu între fostul proprietar al terenului căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate, pe de o parte, şi cumpărătorul investiţiei realizate de stat pe acest teren, pe de altă parte, tratament juridic inegal ce rezultă din lipsa de reglementare a posibilităţii proprietarului terenului de a cumpăra investiţia, în speţă plantaţia de vie, realizată pe terenul asupra căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Astfel, în ceea ce priveşte motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că instanţa de judecată deduce neconstituţionalitatea prevederilor art. 4 alin. (1^3) şi alin. (1^4) din Legea nr. 1/2000 exclusiv din lipsa de reglementare a posibilităţii fostului proprietar al terenului de a cumpăra investiţia realizată de stat.
Or, analiza unor atari critici de neconstituţionalitate nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea "se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată" şi, prin urmare, nu are competenţa de a cenzura o eventuală omisiune legislativă. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa (spre exemplu, Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999) că nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv şi nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1^3) şi alin. (1^4) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Vrancea - Secţia I civilă în Dosarul nr. 1.964/275/2008.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie 2013.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
