Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Definitiva prin nerecurare.
Lucian Stangu - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 218 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, invocatã de Societatea Comercialã "Expres Pilot Co. Ltd" - S.R.L. Galaţi în Dosarul nr. 545/1994 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ.
Dezbaterile asupra exceptiei au avut loc la data de 29 noiembrie 1995, fiind consemnate în încheierea din şedinţa respectiva, iar Curtea a aminat pronunţarea la 6 decembrie 1995, cînd a adoptat prezenta decizie.
CURTEA,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia de contencios administrativ a înaintat Curţii Constituţionale, prin Încheierea din 13 martie 1995, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 218 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, formulatã de Societatea Comercialã "Expres Pilot Co. Ltd" - S.R.L. Galaţi în Dosarul nr. 545/1994 al acestei instanţe.
În motivarea exceptiei s-au susţinut urmãtoarele:
- art. 218, avînd urmãtorul text: "Activitãţile care nu pot face obiectul unei societãţi comerciale se stabilesc de Guvern în termen de 10 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi", este neconstitutional, deoarece contravine prevederilor art. 49 din legea fundamentalã, text potrivit cãruia restrîngerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi se poate face numai prin lege şi numai în situaţiile prevãzute de mentionatul articol;
- prin Hotãrîrea Guvernului nr. 1.323/1990 s-au stabilit unele activitãţi ce nu puteau forma obiectul de activitate al unor societãţi comerciale, fapt care, la vremea lui, nu pãrea a fi fost ilegal; acum însã, dupã adoptarea Constituţiei din anul 1991, care prevede la art. 134 ca economia României este economie de piata, atît art. 218, cît şi Hotãrîrea Guvernului nr. 1.323/1990 contravin acestui principiu, incalcindu-se, între altele, libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale etc.;
- ca atît art. 218, cît şi Hotãrîrea Guvernului nr. 1.323/1990 contravin şi prevederilor art. 40 din Legea nr. 15/1990, potrivit cãrora activitãţile economice pe care statul înţelege sa şi le rezerve cu titlu de monopol de stat se stabilesc prin lege specialã; or, prin Hotãrîrea Guvernului nr. 538 din 8 octombrie 1993, care completeazã Hotãrîrea Guvernului nr. 1.323/1990, a fost adãugatã o noua activitate (de pilotaj pe sectorul maritim al Dunãrii de Jos) care instituie, în fapt, un astfel de monopol; mai mult, în acest fel se restringe un drept (cel de pilotaj) pe cale de hotãrîre guvernamentalã data la 3 ani de la expirarea termenului de 10 zile prevãzut de <>art. 218 din Legea nr. 31/1990 ;
- în sfîrşit, ca art. 218 şi hotãrîrile guvernamentale date în baza lui trebuie considerate, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, ca fiind abrogate, deoarece contravin textelor constituţionale precitate (art. 49 şi art. 134).
Exprimindu-şi opinia în temeiul art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea Suprema de Justiţie considera ca dispoziţiile înscrise în <>art. 218 din Legea nr. 31/1990 sînt neconstituţionale.
Potrivit Legii nr. 47/1992, s-au cerut puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În opinia primitã din partea Camerei Deputaţilor se considera ca excepţia este neîntemeiatã, avînd în vedere ca dispoziţiile art. 49 din Constituţie sînt aplicabile numai drepturilor fundamentale ale cetãţenilor, iar art. 134 din Constituţie suporta o serie de circumstantieri, fiind dificil de luat în considerare conceptul de libertate absolutã în condiţiile unui stat de drept. Cît priveşte abrogarea <>art. 218 din Legea nr. 31/1990 în condiţiile art. 150 alin. (1) din Constituţie, se apreciazã ca acesta poate fi examinat numai în lumina actelor normative existente la data adoptãrii sale.
Senatul, de asemenea, considera excepţia neîntemeiatã, aratind ca, atita vreme cît legea deleagã expres Guvernului competenta de a reglementa mãsurile de aplicare a legii, nu se poate pune în discuţie constituţionalitatea hotãrîrii date de Guvern în baza acestei abilitari. Executivului i s-a dat în competenta de a stabili domeniile care nu pot face obiectul activitãţii societãţilor comerciale tocmai pentru ca acestea sînt în permanenta schimbare, ca modalitãţi, importanta şi efecte. Textul nu are în vedere scoaterea din circuitul civil şi din cel comercial a unor activitãţi, ci doar reglementarea, prin norme obligatorii, a unor activitãţi de un anumit interes economic, social, de siguranta, de ordine sau liniste publica, de sãnãtate, de moralitate publica etc.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata, în esenta, ca textul <>art. 218 din Legea nr. 31/1990 este constituţional, deoarece hotãrîrile Guvernului date în temeiul unor abilitari legislative urmãresc exclusiv organizarea executãrii legii conform art. 107 din Constituţie şi, deci, acesta a fost îndreptãţit sa stabileascã activitãţile economice care nu pot face obiectul societãţilor comerciale. Cît despre prevederile <>Legii nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, ele sînt conforme Constituţiei, avîndu-şi temeiul în dispoziţiile art. 134 din titlul IV al acesteia.
CURTEA,
examinînd încheierea de sesizare, punctele de vedere primite, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile <>art. 218 din Legea nr. 31/1990 , raportate la Constituţie şi la dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca este competenta sa se pronunţe asupra dispoziţiilor legale atacate ca neconstituţionale, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, deoarece pe baza lor s-au stabilit raporturi juridice dupã intrarea în vigoare a Constituţiei.
În conformitate cu art. 144 lit. c) din legea fundamentalã, Curtea Constituţionalã hotãrãşte asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea doar a legilor şi ordonanţelor.
Prin urmare, unica problema de constitutionalitate cu care Curtea este legal sesizatã este cea referitoare la <>art. 218 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale. Ea nu este competenta sa judece constituţionalitatea unor hotãrîri guvernamentale.
Asadar, Curtea urmeazã a se pronunţa numai asupra constituţionalitãţii <>art. 218 din Legea nr. 31/1990 , prin care Guvernul a fost împuternicit sa stabileascã, în 10 zile de la intrarea în vigoare a legii, activitãţile care nu pot face obiectul unei societãţi comerciale, precum şi cu privire la clarificarea caracterului constituţional al acestei împuterniciri, în condiţiile adoptãrii Constituţiei României la 8 decembrie 1991.
Cît priveşte prima problema, este de remarcat faptul ca, în virtutea art. 80 din Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României - o adevarata lege cu caracter preconstitutional -, pînã la intrarea în vigoare a Constituţiei României, Parlamentul a fost desemnat sa-şi desfãşoare activitatea nu numai ca Adunare Constituantã, ci şi ca adunare legislativã, dispunind deci de toate atributele ce-i reveneau în considerarea acestei prerogative. În consecinta, împuternicirea în discuţie, data Guvernului, nu contravenea nici unei dispoziţii legale care sa o interzicã.
Pe de alta parte, aplicarea dispoziţiilor constituţionale relative la delegarea legislativã, prezente în actuala Constituţie, nu este cu putinta, în cazul de fata, deoarece, potrivit cunoscutei reguli tempus regit actum, regimul juridic al unor dispoziţii legale se supune normelor existente la data la care aceste dispoziţii au fost adoptate.
Faptul ca, în prezent, art. 49 din Constituţie prevede ca restrîngerea unor drepturi se poate face numai prin lege, priveşte regimul juridic al actelor juridice ce urmeazã sa se adopte dupã intrarea în vigoare a actualei Constituţii. Dacã ar fi altfel, ar insemna ca prevederile art. 49 - şi, implicit, orice alta dispoziţie constituţionalã - sa se poatã aplica retroactiv, ceea ce, în regimul nostru constituţional, este inadmisibil.
Rãmîne în discuţie doar eventualitatea considerarii ca abrogate, în virtutea art. 150 alin. (1) din Constituţie, a celor doua hotãrîri guvernamentale criticate, dat fiind faptul ca ele ar incalca principiile economiei de piata, enunţate de art. 134 din Constituţie, considerindu-se, în opinia autorului sesizãrii, ca, de vreme ce <>art. 218 din Legea nr. 31/1990 pare a fi socotit ca abrogat, negresit şi cele doua hotãrîri nu pot avea decît aceeaşi soarta.
Or, premisa rationamentului - abrogarea implicita a <>art. 218 din Legea nr. 31/1990 - nu este intemeiata, în lumina celor arãtate mai sus. Într-adevãr, de vreme ce instituţia delegarii legislative a fost instituitã doar prin Constituţia din anul 1991, împuternicirea Guvernului de cãtre Parlament de a delimita activitãţile respective, în anul 1990, nu are cum sa între în conflict cu actualele dispoziţii constituţionale, cãci aceasta ar insemna retroactivitatea Constituţiei.
Cît priveşte însã conţinutul real al împuternicirii, asa cum a fost realizatã de Guvern prin Hotãrîrea nr. 1.323/1990, este de reţinut faptul ca obligaţia statului, în cadrul economiei de piata, de a asigura libertatea comerţului, prevãzutã de art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, nu trebuie privitã ca o expresie a lipsei oricãror circumstantieri, conceptul de libertate absolutã nefiind propriu unui regim juridic adecvat statului de drept. De aceea, dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, precitate, trebuie concepute ca aflate în consonanta şi cu dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. b), potrivit cãrora statul trebuie sa asigure şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã, precum şi cu alte obligaţii ce revin statului, legate de ocrotirea sãnãtãţii cetãţenilor (art. 33), apãrarea tarii şi organizarea de activitãţi cu caracter militar (art. 117), respectarea Constituţiei şi a legilor tarii (art. 51), secretul convorbirilor telefonice (art. 28) etc. În acest sens, interzicerea unor activitãţi ce aduc direct atingere acestor valori, deopotrivã sociale şi juridice, nu ar putea fi consideratã, neapãrat, ca afectind fundamental şi nejustificat principiile economiei de piata şi ale libertãţii comerţului. În acest sens, sînt de semnalat ca fãcînd obiectul acestor limitãri, cuprinse în Hotãrîrea Guvernului nr. 1.323/1990, activitãţile care, potrivit legii penale, constituie infracţiuni sau sînt contrare altor dispoziţii legale cu caracter imperativ, cele de fabricare şi de comercializare de droguri în alt scop decît ca medicament, ori vrajitoria, ghicitul sau, mai important, activitãţile de imprimare a hartilor cu caracter militar, fabricarea sau comercializarea de aparatura pentru interceptarea de convorbiri telefonice, fãrã avizul Ministerului de Interne sau cu încãlcarea acestui aviz, precum şi alte activitãţi relativ asemãnãtoare, în care obligaţiile statului în legatura cu exerciţiul funcţiilor sale nu pot fi ignorate.
Cît despre împrejurarea ca Hotãrîrea Guvernului nr. 1.323/1990 nu ar fi fost data în termenul de 10 zile prevãzut de lege sau cu privire la posibilitatea pentru Guvern de a proceda la completarea ei, dupã 3 ani de la data stabilitã prin <>Legea nr. 31/1990 , Curtea constata ca acestea nu sînt probleme de resortul contenciosului constituţional, ele urmînd a fi examinate de instanta de contencios administrativ în temeiul Legii nr. 29/1990. În acelaşi sens, şi susţinerile potrivit cãrora ar exista discrepanţe între hotãrîrile guvernamentale în discuţie şi prevederile art. 40 din Legea nr. 15/1990, controlul constituţionalitãţii legilor nefunctionind, prin definitie, decît prin raportare la prevederile Constituţiei, nu şi în funcţie de dispoziţiile altor acte normative.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi ale art. 25 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 218 din Legea nr. 31/1990 , invocatã de Societatea Comercialã "Expres Pilot Co. Ltd" - S.R.L. Galaţi în Dosarul nr. 545/1994 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa publica din 6 decembrie 1995.
PREŞEDINTE,
dr. Lucian Stangu
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
