Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 127 din 3 februarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1-19 din Legea nr. 550/2002 privind vanzarea spatiilor comerciale proprietate privata a statului si a celor de prestari de servicii, aflate in administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor aflate in patrimoniul regiilor autonome de interes local
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 199 din 30 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1-19 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privatã a statului şi a celor de prestãri de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie ridicatã de Primarul Municipiului Botoşani, Consiliul Local al Municipiului Botoşani şi Comisia pentru vânzarea spaţiilor comerciale şi de prestãri servicii în Dosarul nr. 410/40/2008 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 octombrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 410/40/2008, Curtea de Apel Suceava - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1-19 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privatã a statului şi a celor de prestãri de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie ridicatã de Primarul Municipiului Botoşani, Consiliul Local al Municipiului Botoşani şi Comisia pentru vânzarea spaţiilor comerciale şi de prestãri servicii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii aratã cã, deşi obiectul reglementãrii <>Legii nr. 550/2002 îl constituie spaţiile comerciale proprietate privatã a statului, în practica Tribunalului Botoşani şi a Curţii de Apel Suceava, în mod constant, s-a dispus obligarea autoritãţilor administraţiei locale la vânzarea spaţiilor comerciale, proprietatea Municipiului Botoşani. În aceste condiţii, autorii înţeleg sã supunã atenţiei Curţii Constituţionale analiza constituţionalitãţii prevederilor <>Legii nr. 550/2002 sub aspectul înlãturãrii posibilitãţii autoritãţilor administraţiei publice locale de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea privatã a unitãţilor administrativ-teritoriale. Prin aplicarea normelor criticate se încalcã dreptul de proprietate al autoritãţilor publice locale asupra bunurilor din domeniul privat, fapt ce contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (3), art. 120 alin. (1) şi art. 121 din Constituţie. Pe de altã parte, textele legale criticate stabilesc ca modalitate de vânzare negocierea directã pe baza unui raport de evaluare, ori negocierea directã nu asigurã indemnizarea vânzãtorului la valoarea de piaţã a bunului şi nu îngãduie competiţia între toate persoanele interesate de a cumpãra.
Curtea de Apel Suceava - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal considerã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, întrucât dispoziţiile criticate înlãturã posibilitatea regiilor autonome de interes local de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea lor, în sensul de a opta sau nu pentru vânzarea acestora, împrejurare ce determinã încãlcarea prerogativei dispoziţiei, ca atribut ce ţine de esenţa dreptului de proprietate. Mai mult, prevederile <>Legii nr. 550/2002 reglementeazã un transfer silit de proprietate, care nu respectã prevederile referitoare la expropriere, consacrate de art. 44 alin. (3) din Constituţie şi de art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Prin urmare, Avocatul Poporului considerã dispoziţiile <>art. 1-19 din Legea nr. 550/2002 ca fiind neconstituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 1-19 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privatã a statului şi a celor de prestãri de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 5 noiembrie 2002.
Autorul excepţiei susţine cã aceste dispoziţii încalcã prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1)-(3) cu privire la dreptul de proprietate, art. 120 alin. (1) şi art. 121 alin. (2) din Constituţie referitoare la autonomia localã, precum şi art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, potrivit <>art. 1 din Legea nr. 550/2002 , aceasta stabileşte cadrul juridic pentru vânzarea spaţiilor comerciale şi a celor de prestãri de servicii, proprietate privatã a statului, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, denumite în continuare spaţii comerciale sau de prestãri de servicii.
Autorii excepţiei, Primarul Municipiului Botoşani, Consiliul Local al Municipiului Botoşani şi Comisia pentru vânzarea spaţiilor comerciale şi de prestãri servicii, sunt nemulţumiţi de modul în care instanţele de judecatã competente au dispus cu privire la aplicarea dispoziţiilor criticate, lãrgind sfera bunurilor imobile care fac obiectul <>Legii nr. 550/2002 asupra bunurilor proprietate privatã a unitãţilor administrativ-teritoriale.
Curtea reţine cã, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (1) din lege, consiliile judeţene sau consiliile locale, dupã caz, aprobã prin hotãrâre lista spaţiilor comerciale sau de prestãri de servicii, proprietate privatã a statului, care se aflã în administrarea lor, iar, potrivit art. 5 alin. (3), prefecţii vor veghea ca hotãrârea sã cuprindã toate spaţiile comerciale sau de prestãri de servicii care cad sub incidenţa legii.
Prevederile art. 4 lit. a) din lege stabilesc cã prin noţiunea de "vânzãtor" se înţelege consiliul judeţean, consiliul local al comunei, oraşului, municipiului, sectorului municipiului Bucureşti care are în administrare spaţii comerciale sau de prestãri de servicii, iar vânzãtorul încheie contractele de vânzare-cumpãrare care au ca obiect imobilele prevãzute de lege în numele statului.
Din analiza textelor legale mai sus menţionate, Curtea constatã cã se instituie obligaţia autoritãţilor locale de a întocmi lista completã a spaţiilor cu destinaţia menţionatã şi obligaţia acestora de a scoate la vânzare toate bunurile în cauzã. Or, în condiţiile în care bunurile supuse vânzãrii se aflã în proprietatea privatã a statului, iar nu a unitãţilor administrativ-teritoriale, care doar le administreazã, Curtea nu poate reţine încãlcarea dreptului acestora de a-şi exercita prerogativa dispoziţiei, ca atribut ce ţine de esenţa dreptului de proprietate, şi nici instituirea unui transfer silit de proprietate de naturã a contraveni prevederilor referitoare la expropriere consacrate de art. 44 alin. (1) şi (3) din Constituţie şi de art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Pe de altã parte, Curtea reţine cã este dreptul statului sã hotãrascã în privinţa modului de vânzare a bunurilor din proprietatea sa privatã. Astfel, textele de lege criticate reglementeazã anumite mãsuri strategice de reformã economicã menite a accelera procesul de privatizare prin stimularea dezvoltãrii agenţilor comerciali, statul având obligaţia, în virtutea art. 135 din Constituţie, sã asigure crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, protecţia concurenţei loiale, precum şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã. Mai mult, potrivit art. 15 din lege, sumele obţinute din vânzarea spaţiilor comerciale sau de prestãri de servicii constituie venit la bugetul de stat şi la bugetele locale, urmând a fi utilizate pentru realizarea unor proiecte de interes public.
În legãturã cu susţinerile potrivit cãrora dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 120 din Constituţie, Curtea constatã cã acestea din urmã consacrã principiile de bazã ale administraţiei publice din unitãţile administrativ-teritoriale, şi anume autonomia localã şi descentralizarea serviciilor publice, principii care se regãsesc atât în activitatea fiecãrei autoritãţi comunale, orãşeneşti sau judeţene, cât şi în raporturile dintre aceste autoritãţi. Potrivit principiului obligativitãţii respectãrii legilor prevãzut la art. 1 alin. (5) din Constituţie, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a reţinut cã dispoziţiile art. 120 "se referã la principiul autonomiei locale în cadrul organizãrii administraţiei publice din unitãţile administrativ-teritoriale, iar nu la existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu" (<>Decizia nr. 136/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001). Aşa fiind, principiul autonomiei locale nu exclude obligaţia autoritãţilor administraţiei publice locale de a respecta legile cu caracter general, aplicabile pe întreg teritoriul ţãrii, recunoscând existenţa unor interese locale specifice, distincte, dar care nu sunt în contradicţie cu interesele naţionale. În acest sens sunt dispoziţiile art. 121 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Consiliile locale şi primarii funcţioneazã, în condiţiile legii, ca autoritãţi administrative autonome şi rezolvã treburile publice din comune şi din oraşe", precum şi prevederile constituţionale ale art. 138 alin. (4), care stabilesc cã "Bugetele locale se elaboreazã, se aprobã şi se executã în condiţiile legii".
În fine, faţã de critica referitoare la practica instanţelor judecãtoreşti privind aplicarea dispoziţiilor <>art. 1-19 din Legea nr. 550/2002 , Curtea constatã cã acest aspect excedeazã controlului de constituţionalitate. Astfel, împrejurarea cã o instanţã, în procesul de interpretare şi aplicare a legii, extinde obiectul de reglementare al acesteia la situaţii pe care legiuitorul nu le-a prevãzut nu reprezintã o problemã de neconstituţionalitate, de naturã sã legitimeze competenţa Curţii, ci exclusiv un aspect care ţine de aplicarea legii, în raport cu o anumitã situaţie de fapt, hotãrârea astfel pronunţatã fiind supusã cenzurii instanţelor de control judiciar.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1-19 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privatã a statului şi a celor de prestãri de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie ridicatã de Primarul Municipiului Botoşani, Consiliul Local al Municipiului Botoşani şi Comisia pentru vânzarea spaţiilor comerciale şi de prestãri servicii în Dosarul nr. 410/40/2008 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 februarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
