Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 127 din 27 martie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Florentina Balta - procuror Madalina Stefania Diaconu - magistrat asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, excepţie ridicatã, din oficiu, de Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. 6.538/1999 al acelei instanţe. La apelul nominal se prezintã partea Razvan Mihai Moraru, prin avocat Alexandru Udrea, lipsind cealaltã parte, Eugenia Moraru, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Avocatul partii prezente pune concluzii de admitere a exceptiei ridicate, din oficiu, de Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti, arãtând ca textul criticat pentru neconstituţionalitate incalca art. 125 alin. (1) din Constituţie şi principiul separaţiei puterilor în stat. <>Art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 instituie calea contestaţiei impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, care va fi soluţionatã, potrivit dispoziţiilor acestei ordonanţe, de cãtre organele Ministerului Finanţelor Publice. Aceasta echivaleaza cu instituirea unei cai de atac administrative impotriva unei încheieri a instanţei de judecata, ceea ce contravine principiului separaţiei puterilor în stat. Mai mult, deciziile date de organele Ministerului Finanţelor Publice sunt, potrivit art. 11 alin. (3) din ordonanta, definitive, impunandu-se instanţei de judecata. Reprezentantul Ministerului Public pune, de asemenea, concluzii de admitere a exceptiei ridicate, arãtând ca textul criticat pentru neconstituţionalitate incalca dispoziţiile art. 125 alin. (1) din Constituţie, precum şi principiul separaţiei puterilor în stat. Cu toate ca nu reprezintã un act de infaptuire a justiţiei propriu-zis, stabilirea taxei judiciare de timbru, prin încheiere, este un act strâns legat de realizarea justiţiei. În consecinta, judecarea contestaţiei impotriva modului de stabilire a acestei taxe este o prerogativa a puterii judecãtoreşti, iar nu o atribuţie a organelor Ministerului Finanţelor Publice, care sunt autoritãţi administrative.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 22 noiembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 6.538/1999, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, excepţie ridicatã, din oficiu, de instanta judecãtoreascã în cadrul judecãrii unei acţiuni de partaj. În motivarea exceptiei, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti considera ca dispoziţiile <>art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 incalca prevederile art. 125 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora justiţia se realizeazã prin instanţele judecãtoreşti. Taxele judiciare de timbru datorate în diverse litigii deduse judecaţii se stabilesc de instanta judecãtoreascã prin încheiere, care, potrivit art. 255 alin. (2) din Codul de procedura civilã, reprezintã o hotãrâre judecãtoreascã şi nu poate fi supusã decât controlului judiciar. Prevãzând ca "se soluţioneazã potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenta şi contestaţiile impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru", textul de lege criticat incalca atributia constituţionalã exclusiva a instanţelor judecãtoreşti. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecãtoreşti nu depinde de dispoziţiile legale criticate. În acest sens, arata ca stabilirea taxei judiciare de timbru nu reprezintã, în sensul prevederilor <>art. 2 alin. (2) din Legea pentru organizarea judecãtoreascã nr. 92/1992 , o "acţiune care sa vizeze înfãptuirea actului de justiţie, ci o simpla operaţiune tehnica prealabilã acestuia". De altfel, potrivit <>art. 12 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , "deciziile date în soluţionarea cãilor administrative de atac pot fi atacate la instanţele de contencios administrativ competente, fiind astfel supuse controlului judiciar." În concluzie, apreciazã ca fiind nefondate criticile de neconstituţionalitate. Guvernul considera, de asemenea, ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã. Arata ca "prin dispoziţiile legale criticate nu se incalca, în nici un caz, principiul accesului liber la justiţie, acest acces fiind în mod expres prevãzut în conţinutul actului normativ criticat, Curtea Constituţionalã pronunţându-se în repetate randuri asupra constituţionalitãţii exercitãrii şi a unor cai de atac pe cale administrativã, prealabile soluţionãrii jurisdicţionale". Pe de alta parte, art. 125 alin. (1) din Constituţie "nu are relevanta asupra fondului problemei în cauza, aceasta dispoziţie din Constituţie referindu-se la structura organizatoricã a sistemului judiciar din România, deci la instituţiile puterii judecãtoreşti, nu la competentele date de lege în sarcina lor". Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 constata urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei îl constituie dispoziţiile <>art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001, potrivit cãrora: - Art. 1 alin. (2): "Se soluţioneazã potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenta şi contestaţiile impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, precum şi cele formulate impotriva actelor de constatare în cazul rambursarii taxei pe valoarea adãugatã". Din motivarea exceptiei rezulta ca autorul acesteia considera ca fiind neconstitutionala numai teza întâi a textului de lege citat, prin urmare numai aceasta constituie obiect al controlului de constitutionalitate. <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 a fost aprobatã, cu modificãri şi completãri, prin <>Legea nr. 506/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 16 octombrie 2001. Modificãrile aduse nu vizeazã dispoziţia ce constituie obiectul exceptiei de neconstituţionalitate. Autorul exceptiei considera ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 125 alin. (1) din Constituţie, conform cãrora: - Art. 125 alin. (1): "Justiţia se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege". I. În ceea ce priveşte admisibilitatea exceptiei ridicate, Curtea retine ca dispoziţia legalã criticata este determinanta în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecãtoreşti şi poate fi examinata pe fond. Modul de stabilire a taxei judiciare de timbru, plata sau contestarea acesteia constituie chestiuni prejudiciale, care trebuie soluţionate de instanta prin încheiere, fãrã de care nu poate fi continuatã judecata şi nu poate fi soluţionat litigiul. În acest sens, <>art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, prevede ca "Neîndeplinirea obligaţiei de plata pana la termenul stabilit se sancţioneazã cu anularea acţiunii sau a cererii". II. Examinând pe fond excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constata ca aceasta este intemeiata şi urmeazã sa o admitã. Conform dispoziţiilor <>art. 20 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 146/1997 , "Dacã taxa judiciarã de timbru nu a fost plãtitã în cuantumul legal, în momentul înregistrãrii acţiunii sau cererii, ori dacã, în cursul procesului apar elemente care determina o valoare mai mare, instanta va pune în vedere petentului sa achite suma datoratã pana la primul termen de judecata." Cuantumul şi modul de stabilire a taxei judiciare de timbru sunt prevãzute de <>Legea nr. 146/1997 , iar respectarea acestor prevederi legale se verifica de instanta judecãtoreascã la primirea acţiunii, ca o mãsura administrativã, şi de completul de judecata, prin încheiere, dupã înregistrarea acţiunii. Cu toate ca stabilirea cuantumului şi verificarea plãţii taxelor judiciare de timbru nu sunt acte propriu-zise de infaptuire a justiţiei, acestea sunt strâns legate de actul de justiţie, fiind chestiuni prejudiciale care ţin pe loc ori chiar impiedica înfãptuirea actului de justiţie. Soluţionarea unei eventuale contestaţii privind modul de stabilire de cãtre instanta judecãtoreascã a obligaţiei de plata şi a cuantumului taxei judiciare de timbru constituie fãrã indoiala un act de infaptuire a justiţiei. Mai mult, aplicarea în concreto a textului de lege criticat poate duce la situaţii în care organul administrativ investit cu soluţionarea contestaţiei sa exercite anumite atribuţii care ţin de competenta exclusiva a instanţei de judecata. Spre exemplu, este posibil ca instanta judecãtoreascã sa stabileascã prin încheiere un anumit cuantum al taxei de timbru, în considerarea calificãrii pe care o da acţiunii cu care este sesizatã (acţiune în constatare, în realizare sau în constituire). Pe calea contestaţiei prevãzute de textul criticat organele Ministerului Finanţelor Publice ar putea considera ca taxa judiciarã de timbru nu a fost corect stabilitã, deoarece acţiunea respectiva în justiţie trebuia calificatã altfel decât a fãcut-o instanta de judecata. O astfel de posibilitate, deschisã de textul criticat, este în contradictie cu prevederile art. 125 alin. (1) din Constituţie. Curtea retine ca art. 125 alin. (1) din Legea fundamentalã nu se referã, asa cum se apreciazã în punctul de vedere comunicat de Guvern, "la structura organizatoricã a sistemului judiciar din România", ci acesta statueazã asupra principiului separaţiei puterilor în stat, din care rezulta ca justiţia se realizeazã exclusiv prin autoritatea judecãtoreascã, în a carei componenta intra Curtea Suprema de Justiţie şi celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege. Prerogativa legiuitorului de a stabili competenta şi procedura de judecata este prevãzutã de art. 125 alin. (3). Prin nici o lege însã nu se poate stabili ori inlatura, prin extindere sau restrangere, o competenta a unei autoritãţi, dacã o asemenea acţiune este contrarã dispoziţiilor ori principiilor Constituţiei. Nici o autoritate a administraţiei publice nu poate controla, anula ori modifica o hotãrâre a unei instanţe judecãtoreşti sau o mãsura dispusã de instanta ori de un judecãtor, în legatura cu activitatea de judecata. Prin urmare, darea în competenta organelor Ministerului Finanţelor Publice a soluţionãrii contestaţiilor impotriva modului de stabilire, de cãtre instanta judecãtoreascã, a taxei judiciare de timbru, este contrarã principiului separaţiei puterilor în stat şi, în mod direct, dispoziţiilor art. 125 alin. (1) din Constituţie. În jurisprudenta sa Curtea a statuat în mod constant ca stabilirea prin lege a unei proceduri administrativjurisdictionale, prealabilã sesizãrii instanţelor judecãtoreşti, nu este contrarã Constituţiei. În speta examinata însã nu se poate vorbi de o procedura administrativ-jurisdicţionalã prealabilã, întrucât, pe de o parte, textul de lege criticat reglementeazã o cale de atac administrativã impotriva unei hotãrâri sau mãsuri a instanţei judecãtoreşti, luatã în legatura cu activitatea de judecata, iar, pe de alta parte, aceasta procedura este, prin definitie, ulterioara sesizãrii instanţei de judecata şi începerii procesului. De altfel, dispoziţiile <>art. 1 alin. (2) teza întâi din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 sunt contrare şi obiectului de reglementare definit prin titlul ordonanţei, respectiv, "soluţionarea contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice". Asadar, obiectul de reglementare al ordonanţei de urgenta îl constituie contestaţiile impotriva actelor şi mãsurilor dispuse de organele administraţiei publice, iar nu impotriva celor ale instanţelor judecãtoreşti.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 alin. (2) teza întâi din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice şi constata ca acest text este neconstitutional în mãsura în care se referã şi la taxele judiciare de timbru stabilite de instanţele judecãtoreşti. Excepţia a fost ridicatã, din oficiu, de Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. 6.538/1999 al acelei instanţe. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 27 martie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Madalina Stefania Diaconu
─────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
