Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 127 din 19 februarie 2008  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   Ordonantei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 127 din 19 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 298 din 16 aprilie 2008

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Buzescu&Co" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.225/300/2007 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti.
La apelul nominal se prezintã apãrãtorul autorului excepţiei, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Apãrãtorul autorului excepţiei prezintã pe scurt situaţia de fapt din cauzã, apreciind cã modificãrile aduse <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 prin <>Legea nr. 110/2007 contravin prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece se prelungeşte nejustificat termenul în care instituţia debitoare trebuie sã îşi îndeplineascã obligaţia de platã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã introducerea termenului de 6 luni în care instituţia debitoare este obligatã sã facã demersurile necesare plãţii nu afecteazã caracterul termenului rezonabil în care se poate executa o creanţã.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 septembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 8.225/300/2007, Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Excepţia a fost ridicatã într-o cauzã având ca obiect o contestaţie la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã actul normativ criticat, cu modificãrile aduse prin <>Legea nr. 110/2007 , aduce atingere dreptului la un proces echitabil, deoarece permite statului sã împiedice, sã anuleze sau sã întârzie în mod excesiv executarea unei hotãrâri judecãtoreşti pronunţate împotriva sa. Totodatã, prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 se instituie posibilitatea ca o creanţã împotriva statului sã nu fie integral satisfãcutã şi se acordã o protecţie sporitã proprietãţii private a instituţiilor publice în dauna altor subiecte de drept, titulare de creanţe certe, lichide şi exigibile, ceea ce duce la încãlcarea prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, fãcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului apreciazã cã actul normativ criticat este neconstituţional, deoarece prin prevederile acestuia creditorii sunt lipsiţi de posibilitatea de a-şi pune în executare o hotãrâre judecãtoreascã pronunţatã împotriva instituţiilor publice, în situaţia în care acestea nu plãtesc de bunã voie. Totodatã, se instituie un exces de protecţie a instituţiilor publice în dauna creditorului privat şi o restrângere nejustificatã a exercitãrii drepturilor acestuia.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile apãrãtorului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 288/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 23 mai 2002, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 110/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 5 mai 2007.
Excepţia este raportatã la prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1) referitor la garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului şi alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea în mod egal de lege a proprietãţii private, indiferent de titular, ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi la dispoziţiile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 1 privind protecţia proprietãţii din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prin prisma prevederilor art. 20 din Constituţie referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului.
Examinând excepţia, Curtea observã cã prin Decizia nr. 529 din 11 octombrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.025 din 18 noiembrie 2005, a reţinut cã ordonanţa a cãrei constituţionalitate este contestatã are o evidentã finalitate de protecţie a patrimoniului instituţiilor publice, ca o premisã indispensabilã a desfãşurãrii activitãţii lor în condiţii optime şi, prin aceasta, a îndeplinirii atribuţiilor ce le revin ca parte integrantã a mecanismului statului.
Art. 44 alin. (1) din Constituţie, prin care se garanteazã creanţele asupra statului, nu precizeazã cã aceasta presupune executarea lor de îndatã, condiţiile instituite în aceastã materie prin ordonanţã, chiar dacã afecteazã celeritatea procedurii, nu contravin Constituţiei, ci urmãresc gãsirea resurselor necesare pentru executarea obligaţiilor.
Cu acest prilej, Curtea reţine cã prin actul normativ criticat este protejat atât dreptul de proprietate al instituţiilor publice, cât şi cel al creditorilor acestora, în egalã mãsurã, de vreme ce instituţia debitoare este obligatã sã facã demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de platã. În consecinţã, nu poate fi primitã critica privind încãlcarea prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie şi ale art. 1 privind protecţia proprietãţii din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Pentru motivele arãtate, Curtea reţine cã prin dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 nu se aduce atingere nici prevederilor art. 53 din Constituţie referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Curtea constatã cã este neîntemeiatã şi susţinerea potrivit cãreia actul normativ criticat contravine dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece permite statului sã împiedice, sã anuleze sau sã întârzie în mod excesiv executarea unei hotãrâri judecãtoreşti pronunţate împotriva sa. Astfel, este adevãrat cã prin instituirea unui termen de 6 luni în care instituţia debitoare este obligatã sã facã demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de platã (dacã executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuã din cauza lipsei de fonduri) se prelungeşte durata procedurii de executare a titlului. Însã, Curtea observã cã în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu în Cauza Burdov contra Rusiei (2002), s-a statuat cã, deşi o autoritate statalã nu ar putea sã invoce lipsa de lichiditãţi pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, în mod excepţional, se admite cã o întârziere în executare ar putea fi justificatã de circumstanţe speciale, chiar dacã regula este aceea a executãrii într-un termen rezonabil. Aceastã întârziere nu trebuie sã se eternizeze, astfel încât sã aducã atingere substanţei înseşi a dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În final, Curtea observã cã procedura de executare a obligaţiilor de platã aparţinând instituţiilor publice, aşa cum e reglementatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 , cu modificãrile şi completãrile aduse prin <>Legea nr. 110/2007 , se desfãşoarã într-un termen rezonabil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Buzescu & Co" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.225/300/2007 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 februarie 2008.

PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu

----------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016