Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Gabor Kozsokar - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol, soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, ridicatã de Parchetul de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 3.642/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, pentru care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a exceptiei, deoarece legiuitorul a rezervat numai procurorului general dreptul de a ataca cu recurs în anulare la Curtea Suprema de Justiţie hotãrârile judecãtoreşti irevocabile, pentru considerentele expres prevãzute în art. 330 din Codul de procedura civilã, astfel ca dispoziţia art. 330^4 teza a doua din acelaşi cod, care substituie procurorului general orice alta persoana fizica sau juridicã, este neconstitutionala.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã, prin Încheierea din 5 iunie 1998, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, ridicatã de Parchetul de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie.
În motivarea exceptiei se apreciazã ca dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã contravin prevederilor art. 128 şi 130 din Constituţie. Se susţine ca, din moment ce declararea recursului în anulare constituie o prerogativa a procurorului general, este firesc ca retragerea acestei cai de atac de cãtre initiatorul ei, conform art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, sa reprezinte un exerciţiu al aceloraşi atribuţii, la indemana aceluiaşi subiect calificat, cu efect de stingere a litigiului respectiv. Prevederea atacatã este neconstitutionala, deoarece transfera în competenta pãrţilor litigante atribuţii care, potrivit art. 130 din Constituţie, aparţin exclusiv Ministerului Public şi se exercita numai prin procurorii constituiţi în parchete.
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã nu este intemeiata, textul atacat fiind constituţional.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, precum şi prin alte decizii, Curtea Constituţionalã a constatat ca dispoziţiile art. 330^4 din Codul de procedura civilã sunt constituţionale, astfel încât excepţia în discuţie ar urma sa fie respinsã.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate invocatã.
Potrivit prevederilor art. 330^4 din Codul de procedura civilã, "pana la închiderea dezbaterilor procurorul general îşi poate retrage motivat recursul în anulare. În acest caz, pãrţile în proces pot cere continuarea judecaţii".
Impotriva acestui text s-a invocat de mai multe ori excepţia de neconstituţionalitate, Curtea pronunţându-se, pentru prima oara, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, în sensul ca dispoziţiile sale sunt constituţionale. S-a reţinut, în considerente, ca "art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã arata condiţiile în care procurorul general îşi poate retrage recursul în anulare şi consacra, totodatã, dreptul pãrţilor din proces de a stãrui pentru continuarea judecaţii. Or, prin aceste prevederi nu poate fi pusã în discuţie nici o situaţie conflictuala cu dispoziţiile Constituţiei".
Ulterior a mai fost invocatã excepţia de neconstituţionalitate a aceluiaşi text şi în alte cauze, însã Curtea Constituţionalã a menţinut, prin deciziile pronunţate, soluţia de constitutionalitate.
Cu privire la dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, se constata ca nu contravin prevederilor art. 128 din Constituţie. Dispoziţia constituţionalã nu este incalcata prin faptul ca o cale de atac care se poate exercita numai de cãtre procurorul general este continuatã, în caz de renunţare a acestuia, la cererea uneia dintre pãrţi, deoarece este în sarcina legiuitorului sa stabileascã condiţiile de exercitare a cãilor de atac. Nu este deci vorba de o problema de constitutionalitate, ci de o opţiune legislativã care nu poate fi cenzurata de cãtre Curtea Constituţionalã.
Cat priveşte încãlcarea dispoziţiilor art. 130 din Constituţie, este de observat ca autorul exceptiei considera ca textul de lege criticat transfera în competenta pãrţilor din proces atribuţii care, potrivit dispoziţiilor constituţionale, reprezintã atributul exclusiv al Ministerului Public.
Acest text constituţional reglementeazã participarea Ministerului Public la activitatea judiciarã în general, fãrã a distinge între procesele penale şi civile. Procesul civil fiind o cauza a intereselor private, pãrţile îşi apara, în primul rând, ele drepturile, iar instanta, aplicând legea, vegheazã la apãrarea ordinii de drept. În aceste condiţii, nu se poate susţine ca apãrarea drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, precum şi a ordinii de drept, constituie atributul exclusiv al Ministerului Public.
În concluzie, posibilitatea partii de a cere continuarea judecãrii recursului în anulare, în cazul în care procurorul general l-a retras, nu contravine nici unei prevederi constituţionale.
Asupra dispoziţiilor criticate, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat şi prin deciziile nr. 67 şi 68 din 16 aprilie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998, constatând constituţionalitatea acestora.
Motivele invocate în susţinerea exceptiei nu sunt de natura sa facã necesarã reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, urmând ca excepţia privind dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã sa fie respinsã.
Fata de considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, invocatã de Parchetul de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 3.642/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 13 octombrie 1998.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
