Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Definitiva prin nerecurare.
Florin Bucur Vasilescu - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ şi reglementarea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi, ale H.C.M. nr. 860/1973 privind stabilirea mãsurilor de executare a <>Legii nr. 5/1973 şi ale Legii administraţiei publice locale nr. 69/1991, invocatã de piritii Mihaly Ladislau, Csika Edmond şi Csika Klara în Dosarul nr. 4.018/1993 al Judecãtoriei Medias.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 29 noiembrie 1995, concluziile pãrţilor prezente şi ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea din aceeaşi data, cînd Curtea, avînd nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea la 6 decembrie 1995.
CURTEA,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Reclamanţii Moga Luciana şi Moga Florin au chemat în judecata pe piritii Mihaly Ladislau, Csika Edmond, Csika Klara şi Consiliul Local al Comunei Tirnava, cerind rezilierea contractului de închiriere şi evacuarea, cauza formind obiectul Dosarului nr. 4.018/1993 al Judecãtoriei Medias.
Prin Încheierea nr. 14 din 26 octombrie 1994, Judecãtoria Medias a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 5/1973 , ale H.C.M. nr. 860/1973 şi ale Legii nr. 60/1991, invocatã de piritii Mihaly Ladislau, Csika Edmond şi Csika Klara.
În susţinerea exceptiei, piritii arata ca dispoziţiile din actele normative menţionate, referitoare la repartizarea locuinţelor de cãtre consiliile locale, sînt neconstituţionale, deoarece numai contractele de închiriere formeazã baza obţinerii unei locuinţe. Se considera ca în prezent nu mai exista ordine de repartiţii sau repartiţii privind locuintele din fondul de locuinţe construite de stat. În consecinta, consiliile locale nu au competenta sa repartizeze locuinţe şi sa emita ordine de repartizare a locuinţelor. Numai contractele formeazã temeiul obţinerii unei locuinţe.
În concluzie, toate dispoziţiile legale din actele normative în discuţie, care prevãd ca ordinul de repartizare sta la baza încheierii contractului de închiriere pentru locuintele construite din fondul de stat, sînt neconstituţionale, deoarece contravin prevederilor art. 120 şi 149 din Constituţie.
De asemenea, sînt considerate neconstituţionale dispoziţiile <>art. 19 din Legea nr. 5/1973 , întrucît, stabilind ca "persoanele care se muta definitiv în alta localitate îşi pãstreazã dreptul de folosinta asupra locuinţei pe care o deţin, cel mult 6 luni de la data mutãrii, fãrã a o putea subînchiria pe aceasta perioada", contravin art. 25 şi art. 150 alin. (1) din Constituţie.
La termenul de judecata din 29 noiembrie 1995, piritii au renunţat la invocarea exceptiei de neconstituţionalitate a Legii administraţiei publice locale nr. 69/1991.
Exprimindu-şi opinia, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Judecãtoria Medias considera ca "excepţia nu este intemeiata şi deci prevederile tuturor actelor normative în discuţie sînt constituţionale".
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Senatul, în punctul sau de vedere, considera ca <>Legea nr. 5/1973 şi H.C.M. nr. 860/1973 nu sînt supuse controlului constituţionalitãţii, deoarece sînt anterioare Constituţiei. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate, se apreciazã ca "opinia tribunalului este legalã".
În punctul de vedere al Guvernului se arata ca, în prezent, locuintele construite din fondurile statului se afla la dispoziţia consiliilor locale şi sînt administrate de agenţi economici specializaţi, iar închirierea lor se face beneficiarilor nominalizaţi potrivit dispoziţiilor <>Legii nr. 5/1973 , fiind necesarã emiterea unui act din partea consiliului local, care sa stea la baza încheierii contractului de închiriere. Din aceste motive, Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata.
Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.
Avînd în vedere importanta problemei care formeazã obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, în temeiul art. 12 din regulamentul sau de organizare şi funcţionare, Curtea Constituţionalã a solicitat şi opinia Catedrei de drept privat a Facultãţii de Drept din Bucureşti, care considera excepţia neîntemeiatã, întrucît "procedura instituitã de lege privind atribuirea locuinţelor din fondul locativ de stat construit în vederea închirierii nu contravine Constituţiei. Aceasta procedura este necesarã, deoarece, în lipsa ei, unitãţile care administreazã fondul locativ de stat ar putea închiria locuintele dupã criterii inechitabile".
CURTEA,
examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Senatului şi al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor şi ale reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile <>Legii nr. 5/1973 şi ale H.C.M. nr. 860/1973, prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze doar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 5/1973 , care, deşi anterioarã Constituţiei, este în vigoare, urmînd a fi aplicatã spre a produce efecte juridice şi în prezent, în noul regim constituţional. Nu intra în competenta Curţii verificarea constituţionalitãţii dispoziţiilor H.C.M. nr. 860/1973, deoarece asupra legalitãţii hotãrîrilor Guvernului este competenta sa se pronunţe instanta judecãtoreascã, pe calea contenciosului administrativ. În orice caz, hotãrîrea nu este decît un act emis în executarea <>Legii nr. 5/1973 şi deci soarta sa depinde de soluţia data cu privire la constituţionalitatea legii, chiar dacã Curtea Constituţionalã nu are cãderea sa se pronunţe în mod expres asupra constituţionalitãţii ei.
Autorii exceptiei considera ca dispoziţiile <>Legii nr. 5/1973 , care prevãd ca ordinul de repartizare a locuinţelor din fondul locativ de stat, emis de consiliul local, sta la baza încheierii contractului de închiriere, precum şi cele ale art. 19 din aceeaşi lege sînt neconstituţionale, deoarece contravin prevederilor art. 25, art. 120, art. 149 şi art. 150 alin. (1) din Constituţie.
Cît priveşte <>Legea nr. 5/1973 , Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 40 din 7 iulie 1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 30 noiembrie 1993, a reţinut ca prevederile ei nu sînt neconstituţionale. Astfel, în aceasta decizie Curtea a considerat ca "<>Legea nr. 5/1973 a reglementat administrarea fondului locativ, astfel încît sa fie repartizat în funcţie de posibilitãţile pe care statul le are şi de cerinţele populaţiei... Prevederile acestei legi, cu modificãrile ulterioare, sînt aplicabile şi astãzi, pentru ca în domeniul locuinţelor realitatile juridice se menţin şi, ca atare, fondul de locuinţe trebuie în continuare administrat potrivit unor criterii legale care sa rãspundã unor exigente economice, sociale şi umane.... Constituţia nu desfiinţeazã regulile clasice privind încheierea, derularea şi încetarea contractelor de închiriere şi nu se poate pune în discuţie constituţionalitatea încetãrii, desfacerii sau rezilierii contractelor, dacã acestea se produc în litera şi spiritul legii". Aceste considerente îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de fata.
Este adevãrat ca sistemul de repartizare a locuinţelor şi a altor spaţii locative, reglementat prin prevederile <>Legii nr. 5/1973 , corespunde unei administraţii cu caracter centralizat. Dar acest fapt nu este determinant, în esenta sa, cu privire la atribuirea spaţiilor locative avînd destinaţia de locuinta. El este menţinut şi aplicat în condiţiile tranzitiei la economia de piata, cu adaptarile necesare pe care le presupune o asemenea schimbare fundamentalã. În aceste condiţii, nu exista nici un fel de contradictii cu prevederile art. 120 din Constituţie, care stabilesc doar faptul ca în localitãţi funcţioneazã consilii locale şi primari aleşi, iar activitatea acestora se desfãşoarã în condiţiile legii, pe baza principiului autonomiei locale.
În consecinta, sancţiunea instituitã pentru situaţia în care locuinta nu este ocupatã timp de peste 6 luni nu contravine prevederilor art. 25 din Constituţie şi nici unei prevederi constituţionale, deoarece prin chiar art. 49 din Constituţie s-a creat posibilitatea restringerii, prin lege, a unui drept subiectiv, în interes social, lasindu-se la aprecierea instanţei de judecata soluţionarea situaţiilor de fapt. Legitimitatea constituţionalã a <>art. 19 din Legea nr. 5/1973 rezulta deci din prevederile art. 49 din Constituţie.
<>Art. 19 din Legea nr. 5/1973 nu are în vedere locuintele proprietate personalã, el reglementind dreptul de proprietate al statului, iar nu al chiriaşului.
Comparind prevederile constituţionale cu cele cuprinse în <>Legea nr. 5/1973 , se poate observa ca acestea din urma concorda cu litera şi spiritul celor dintii, urmînd a fi declarate constituţionale. Actele normative din acest domeniu recunosc valabilitatea contractelor de închiriere, încheiate în condiţiile stabilite de pãrţi, iar prin aceasta nu se aduce atingere nici unei dispoziţii constituţionale şi deci nu sînt incidente prevederile art. 150 alin. (1) din Constituţie.
În timpul dezbaterilor, piritii au revenit asupra exceptiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 69/1991. Dar, potrivit art. 26 alin. 1 din regulamentul sau de organizare şi funcţionare, o data sesizatã, Curtea trebuie sa procedeze la examinarea constituţionalitãţii textului criticat, nefiind aplicabile dispoziţiile referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului. Nu se constata însã dispoziţii neconstituţionale în cuprinsul Legii administraţiei publice locale nr. 69/1991.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 43 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 alin. (1) şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 5/1973 şi al H.C.M. nr. 860/1973, invocatã de Mihaly Ladislau, Csika Edmond şi Csika Klara în Dosarul nr. 4.018/1993 al Judecãtoriei Medias.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa din 6 decembrie 1995.
PREŞEDINTE,
conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
