Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 125 din 27 martie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 286 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 314 din 9 mai 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Cristina Nicoara - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Ioan Ghise în Dosarul nr. 1.041/2002 al Judecãtoriei Braşov.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, ca nefondata, arãtând ca dispoziţiile art. 286 din Codul de procedura penalã nu contravin prevederilor constituţionale invocate în motivarea exceptiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 decembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 1.041/2002, Judecãtoria Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Ioan Ghise, inculpat în dosarul menţionat pentru sãvârşirea infracţiunii de calomnie.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca textul de lege criticat este contrar prevederilor art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi, deoarece permite persoanei vãtãmate sa formuleze plângerea prealabilã dupã expirarea termenului de doua luni prevãzut la art. 284 din Codul de procedura penalã. Totodatã organul de cercetare penalã, care aduce la cunostinta persoanei vãtãmate ca acţiunea nu poate fi pusã în mişcare din oficiu, dar ca poate fi pusã în mişcare la plângerea penalã a acesteia, dacã doreşte, devine "consultantul judiciar al partii vãtãmate". Se invoca şi art. 20 din Constituţie referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului.
În speta, impotriva inculpatului Ioan Ghise s-a pornit procesul penal pentru sãvârşirea infracţiunii de ultraj, iar dupã efectuarea cercetãrilor s-a constatat ca fapta nu constituie infracţiunea de ultraj, ci infracţiunea de calomnie, pentru care acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Constatând aceasta situaţie, procurorul a dispus neinceperea urmãririi penale pentru infracţiunea de ultraj, iar fata de starea de fapt expusã de persoana vãtãmatã în plângere, i-a adus la cunostinta soluţia data şi l-a întrebat dacã formuleazã plângere pentru infracţiunea prevãzutã la art. 206 din Codul penal. Persoana vãtãmatã a formulat plângerea, care a fost trimisa Judecãtoriei Braşov.
Judecãtoria Braşov arata ca dispoziţiile art. 286 din Codul de procedura penalã nu contravin prevederilor constituţionale. Dacã actele de urmãrire penalã au fost începute pentru o fapta incadrata iniţial ca infracţiune urmãritã din oficiu, iar ulterior se schimba încadrarea juridicã într-o fapta urmãritã numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, este firesc ca aceasta, fiind încunoştinţatã de noua situaţie, sa poatã formula plângerea, chiar dacã au trecut mai mult de doua luni de la sãvârşirea faptei. Altfel i s-ar crea acesteia o situaţie discriminatorie în raport cu persoana care a ştiut de la început ca trebuie sa formuleze plângere prealabilã. Art. 286 nu incalca dispoziţiile art. 284 din Codul de procedura penalã, întrucât manifestarea de vointa a partii vãtãmate s-a concretizat prin participarea sa în procesul penal, iar ulterior, în situaţia schimbãrii încadrãrii juridice a faptei, este necesarã o noua manifestare de vointa, şi anume o plângere prealabilã, care este astfel formulatã în termen. În consecinta, instanta apreciazã ca dispoziţiile art. 286 din Codul de procedura penalã sunt în concordanta cu Constituţia şi cu intreaga procedura a plângerii prealabile.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286 din Codul de procedura penalã, raportate la prevederile art. 16 din Constituţie, este neîntemeiatã. În situaţia la care se referã dispoziţiile legale criticate, persoanei vãtãmate nu i se poate impune obligaţia de a introduce plângere prealabilã în termen de doua luni de când l-a cunoscut pe fãptuitor, deoarece aceasta obligaţie exista numai pentru infracţiunile pentru care se cere condiţia plângerii prealabile. Nu i se poate cere persoanei vãtãmate sa ştie din primul moment al sãvârşirii faptei ca aceasta nu este o infracţiune pentru care urmãrirea penalã se efectueazã din oficiu, ci la plângerea prealabilã. Când încadrarea juridicã a faptei se impune a fi schimbatã în raport cu noile elemente intervenite în cursul urmãririi penale, ca fapta pentru care este necesarã plângerea prealabilã, de la schimbarea încadrãrii începe sa curgã, pentru persoana vãtãmatã, termenul de doua luni, fapt ce trebuie sa i se aducã la cunostinta de organul judiciar. A interpreta în sensul ca depãşirea acestui termen, deşi nu este imputabilã partii vãtãmate, are ca efect pierderea dreptului acesteia de a mai sesiza organul judiciar înseamnã a refuza accesul liber la justiţie al acesteia. Textul art. 286 din Codul de procedura penalã reglementeazã astfel de situaţii şi acorda persoanei vãtãmate dreptul de a introduce plângere prealabilã la organul judiciar. Art. 286 din Codul de procedura penalã nu creeazã nici privilegii, nici discriminãri, neincalcand vreunul dintre criteriile egalitãţii în drepturi enumerate la art. 4 din Constituţie şi aplicându-se în mod egal tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie.
Avocatul Poporului apreciazã ca dispoziţiile art. 286 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale. Dispoziţiile art. 286 din Codul de procedura penalã se referã la procedura plângerii prealabile în cazul schimbãrii încadrãrii juridice a faptei. Astfel, în cazul în care persoana vãtãmatã înţelege sa facã plângere, organul competent sa sesizeze instanta este organul de cercetare penalã. Invocarea art. 16 alin. (1) din Constituţie este neîntemeiatã, deoarece principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate şi nu este lezat atunci când legiuitorul stabileşte un tratament diferit în situaţii diferite. În consecinta, este constituţionalã reglementarea prin lege a doua momente de începere a termenului de sesizare a instanţei, acestea fiind diferite pentru cele doua situaţii diferite, şi anume: sesizarea instanţei de judecata direct de persoana vãtãmatã, în cazurile expres prevãzute de lege, şi sesizarea instanţei de cãtre organul de cercetare penalã, ca urmare a schimbãrii încadrãrii faptei. Pe de alta parte, dispoziţiile legale criticate reprezintã normele procedurale, a cãror stabilire intra exclusiv în competenta legiuitorului potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie.
Celelalte sustineri ale autorului exceptiei nu au relevanta în cauza şi de altfel nu sunt argumentate (de exemplu referirea la art. 20 din Constituţie, fãrã a fi indicatã nici o dispoziţie din tratatele internaţionale privind drepturile omului la care România este parte).
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 286 din Codul de procedura penalã, care au urmãtorul conţinut: "Dacã într-o cauza în care s-au fãcut acte de cercetare penalã se considera ulterior ca fapta urmeazã a primi o încadrare juridicã pentru care este necesarã plângerea prealabilã, organul de cercetare penalã cheamã partea vãtãmatã şi o întreabã dacã înţelege sa facã plângere. În caz afirmativ, organul de cercetare penalã, dupã caz, continua cercetarea sau trimite dosarul instanţei competente. În caz contrar, transmite actele procurorului în vederea încetãrii urmãririi penale.
Când schimbarea încadrãrii juridice se face în fata instanţei, aceasta cheamã persoana vãtãmatã şi o întreabã dacã înţelege sa facã plângere pentru infracţiunea respectiva şi, dupã caz, continua sau înceteazã procesul penal."
Autorul exceptiei susţine ca aceste dispoziţii sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece creeazã un privilegiu pentru persoana vãtãmatã, care, într-o cauza în care s-au fãcut acte de cercetare penalã şi apoi se considera ca fapta urmeazã a primi o încadrare juridicã pentru care este necesarã plângerea prealabilã, este chematã de organul de cercetare şi intrebata dacã înţelege sa facã plângere, iar în caz afirmativ trimite dosarul instanţei competente. Plângerea astfel formulatã este valabil introdusã, chiar dacã a fost depãşit termenul de doua luni prevãzut la art. 284 din Codul de procedura penalã. Se mai arata ca dispoziţiile legale sunt contrare şi art. 20 din Constituţie, fãrã însã a se arata care este convenţia internationala la care se referã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã. Astfel, dispoziţiile legale criticate nu numai ca nu incalca dispoziţiile constituţionale invocate, ci, dimpotriva, reglementeazã, în perfecta concordanta cu prevederile constituţionale, procedura plângerii prealabile într-o situaţie specialã, şi anume atunci când, dupã pornirea procesului penal, pentru o fapta la care acţiunea penalã se pune în mişcare din oficiu, se constata ca este necesarã schimbarea calificãrii faptei într-o infracţiune pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. În aceasta situaţie procesul penal n-ar putea continua fãrã plângere prealabilã, fapt pentru care legea obliga organul judiciar sa cheme persoana vãtãmatã şi sa o intrebe dacã înţelege sa formuleze plângere. Dacã rãspunsul este negativ, se pronunţa încetarea urmãririi penale sau, dacã este cazul, încetarea procesului penal. Când persoana vãtãmatã face plângere, organul judiciar continua urmãrirea sau, în cazul infracţiunilor prevãzute la art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penalã, trimite dosarul judecãtoriei competente. Soluţiile sunt constituţionale, deoarece, dacã nu s-ar da posibilitatea persoanei vãtãmate sa facã plângere, chiar dacã au trecut mai mult de doua luni de la data când fãptuitorul este cunoscut, s-ar incalca prevederile art. 21 din Constituţie referitoare la dreptul la accesul liber la justiţie.
De asemenea, Curtea constata ca dispoziţiile art. 286 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale şi în raport cu art. 16 din Constituţie, referitoare la principiul egalitãţii în drepturi, deoarece situaţia avutã în vedere de dispoziţiile legale criticate este diferita de cea în care persoana vãtãmatã cunoaşte de la început ca trebuie sa formuleze plângere prealabilã în termen de doua luni de la data sãvârşirii faptei sau de la data când a aflat cine este fãptuitorul. Era firesc deci ca soluţiile sa fie diferite.
Curtea observa ca nu se poate retine nici încãlcarea vreunei convenţii internaţionale privitoare la drepturile fundamentale ale omului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 286 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Ioan Ghise în Dosarul nr. 1.041/2002 al Judecãtoriei Braşov.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 27 martie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
