Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Vasile Gionea - preşedinte
Miklos Fazakas - judecãtor
Ion Filipescu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea recursului declarat de Cosmoiu Victoria impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 26 din 19 mai 1993 ,
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 2 noiembrie 1994, în prezenta recurentei Cosmoiu Victoria şi a procurorului, şi în lipsa intimatelor - Marculescu Elena, Direcţia generalã a finanţelor publice şi controlului financiar de stat a municipiului Bucureşti, Administraţia financiarã a sectorului 3 Bucureşti, Societatea Comercialã "Centrul Istoric" - S.A., Consiliul Local al Municipiului Bucureşti, toate legal citate. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de la acea data, cînd Curtea Constituţionalã, avînd nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru 9 noiembrie 1994 şi apoi pentru 16 noiembrie 1994.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele :
Prin Decizia nr. 26 din 19 mai 1993 Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate a Decretului nr. 224/1951, invocate de Cosmoiu Victoria în dosarele nr. 1250/1992 şi nr. 2966/1992 ale Tribunalului Municipiului Bucureşti, cu motivarea ca acest decret a fost abrogat expres prin art. 57 din Decretul nr. 221/1960, republicat, şi deci nu se poate pune problema exercitãrii controlului de constitutionalitate asupra unui act normativ abrogat.
Impotriva deciziei, în termen legal, Cosmoiu Victoria a declarat recurs, solicitind desfiinţarea acesteia şi rejudecarea cauzei, în esenta, pentru urmãtoarele motive:
1. neconstituţionalitatea art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, care incalca prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 privind dreptul la apãrare;
2. Curtea Constituţionalã trebuie sa analizeze constituţionalitatea Decretului nr. 224/1951 fata de constitutiile comuniste în temeiul prevederilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cãrora aceasta se pronunţa asupra constituţionalitãţii prevederilor legilor de care depinde judecarea cauzei;
3. În ipoteza în care Curtea Constituţionalã nu se pronunţa cu privire la constituţionalitatea Decretului nr. 224/1951, pentru considerentul ca acesta este abrogat, sa se pronunţe cu privire la constituţionalitatea art. 31 din Decretul nr. 221/1960, republicat, care menţine prevederea neconstitutionala a preluãrii de cãtre stat, fãrã plata, a imobilelor scoase la vînzare silitã pentru impozite restante.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinînd încheierea de sesizare, decizia atacatã, motivele de recurs, raportul întocmit de judecãtorul-raportor şi concluziile procurorului, precum şi dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale, raportate la prevederile Constituţiei, ale Legii nr. 47/1992 şi ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, retine:
Primul motiv de recurs, care vizeazã neconstituţionalitatea art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 pe considerentul ca incalca prevederile Constituţiei, respectiv ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 care garanteazã dreptul la apãrare, urmeazã a fi respins ca nefondat, întrucît invocarea exceptiei nu s-a fãcut cu respectarea dispoziţiilor art. 144 lit. c) din legea fundamentalã şi ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Potrivit acestor dispoziţii, Curtea Constituţionalã hotãrãşte numai asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti. Dacã s-ar accepta punctul de vedere al partii, ar fi incalcate şi prevederile art. 23 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 47/1992, conform cãrora sesizarea Curţii se dispune de cãtre instanta judecãtoreascã prin încheiere motivatã, ceea ce exclude posibilitatea ca o excepţie de neconstituţionalitate sa fie ridicatã direct în fata Curţii Constituţionale. Rezulta ca, întrucît cererea nu a fost facuta în fata unei instanţe judecãtoreşti, iar Curtea nu a fost legal sesizatã, excepţia nu poate fi examinata pe fond. În acest sens, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat şi prin deciziile nr. 3/1994 şi nr. 71/1994, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 8 iunie 1994 şi, respectiv, nr. 259 din 15 septembrie 1994.
Cel de-al doilea motiv de recurs privind obligativitatea Curţii Constituţionale de a se pronunţa cu privire la constituţionalitatea Decretului nr. 224/1951 fata de Constitutiile comuniste, pe considerentul ca temeiul juridic al acestei competente este art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, urmeazã, de asemenea, a fi respins ca nefondat.
Potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã se pronunţa asupra constituţionalitãţii unei prevederi dintr-o lege sau ordonanta de care depinde judecarea cauzei. În interpretarea recurentului, dispoziţiile citate se aplica şi Decretului nr. 224/1951, chiar dacã acesta este abrogat, întrucît nici un act normativ nu interzice controlul conformitatii unei legi abrogate cu Constituţia sub al carei imperiu a fost adoptatã.
Aceste sustineri urmeazã a fi inlaturate, deoarece controlul constituţionalitãţii legii nu poate privi decît legile în vigoare, scopul acestuia fiind de a impiedica aplicarea unor prevederi contrare Constituţiei şi deci nu se poate pune problema exercitãrii unui asemenea control asupra unui act normativ abrogat cum este Decretul nr. 224/1951. Pentru acelaşi argument este exclusa şi incidenta art. 150 alin. (1) din Constituţie, prin care legile anterioare acesteia sunt abrogate în mãsura în care sunt în conflict cu prevederile sale, un text deja abrogat nemaiputind fi abrogat a doua oara.
Intervenţia Curţii Constituţionale în aprecierea constituţionalitãţii unor norme juridice care şi-au încetat existenta înaintea datei de 8 decembrie 1991 ar fi contrarã nu numai rolului şi funcţiilor sale stabilite prin art. 140 şi urmãtoarele din Constituţie, ci ar reprezenta şi o încãlcare a principiului neretroactivitatii legii.
Pentru considerentele expuse mai sus, nu este posibila nici constatarea neconstitutionalitatii Decretului nr. 224/1951 fata de Constituţia sub imperiul cãreia a fost adoptat, deoarece şi aceasta era abrogatã la data intrãrii în vigoare - 8 decembrie 1991 - a actualei Constituţii.
Este adevãrat ca, urmare trecerii imobilului în litigiu în proprietatea statului, în baza Decretului nr. 224/1951, reclamantul ar putea pretinde ca a suferit un prejudiciu, însã repararea lui nu se poate realiza pe aceasta cale, ci, asa cum prevede art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 : "Repararea daunelor suferite anterior intrãrii în vigoare a Constituţiei din 1991 se reglementeazã prin lege".
Şi cel de-al treilea motiv de recurs privind pronunţarea de cãtre Curtea Constituţionalã asupra constituţionalitãţii art. 31 din Decretul nr. 221/1960, republicat, care, asa dupã cum susţine recurentul, menţine prevederea din Decretul nr. 224/1951 referitoare la preluarea, fãrã plata, de cãtre stat a imobilelor scoase la vînzare silitã pentru impozite restante, urmeazã a fi respins: de vreme ce acest din urma decret este abrogat, orice trimitere la prevederile lui, facuta înainte de 1991, este fãrã relevanta.
Avînd în vedere considerentele expuse, recursul declarat de Cosmoiu Victoria impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 26 din 19 mai 1993 urmeazã a fi respins.
În temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Cosmoiu Victoria impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 26 din 19 mai 1993 .
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 16 noiembrie 1994.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
-------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
